Fuziune. Divizare. Necesitate act autentic în cazul în care în patrimoniul persoanei juridice există un imobil 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

(Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 2186
din 5 noiembrie 2018)

Prin Încheierea nr. 69 din 19 iunie 2018 Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, a respins cererea de divizare formulată de societatea C.E.H. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a amintit dispozițiile art. 4 din O.U.G.  nr. 116/2009 și pe cele ale art. 148 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, aprobate prin Ordinul nr. 2594/2008.

De asemenea, sa arătat că, potrivit art. 236 alin. (3) C. civ. „divizarea parțială constă în desprinderea unei părți din patrimoniul unei persoane juridice și transmiterea acesteia către una sau mai multe persoane juridice care există sau se înființează”, iar potrivit art. 242 alin. (3) din același act normativ, în cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care sa dispus reorganizarea, în ambele situații însoțit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou înființate.

În același sens au fost amintite și prevederile art. 1.244 C. civ. 2009, potrivit căruia, în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților nr. 4 din 16 februarie 2018, decizie ce constituie actul de reorganizare (divizare) a petentei C.E.H. SRL, nu a fost întocmită în formă autentică, așa cum prevede legea, și nici nu a prevăzut care sunt bunurile imobile care se transferă în patrimoniul societăților comerciale ce urmau a fi înființate ca urmare a divizării, deși prin Proiectul de divizare totală se preconiza transferul dreptului de proprietate asupra unor imobileterenuri și construcții către societățile ce se doreau a fi înființate, astfel cum rezultă și din precizarea din dosar.

Astfel, tribunalul a reținut că pentru a se putea realiza transmisiunea unor bunuri imobile din patrimoniul petentei în cel al societăților ce urmau a fi înființate, petenta trebuia să adopte Hotărârea Adunării Generale în formă autentică. De asemenea, sa arătat că în această hotărâre trebuiau individualizate toate bunurile imobile care fac obiectul transmisiunii.

Prin decizia civilă nr. 2186A din 5 noiembrie 2018 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de apelantapetentă C.E.H. SRL.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut din coroborarea prevederilor art. 5 alin. (6) lit. a) cu art. 239 alin. (1) și cu art. 204 din Legea nr. 31/1990 că fuziunea sau divizarea se hotărăște de fiecare societate în parte, în condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societății, iar forma autentică a actului constitutiv este obligatorie când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil.

În cauză sa reținut din chiar precizările formulate de partea apelantă că, în urma divizării societății C.E.H. SRL, se transferă către societățile care urmează să se înființeze o serie de imobile, forma autentică a hotărârii adunării generale prin care se decide divizarea fiind o cerință impusă de lege.

Astfel, în lipsa unei hotărâri AGA în formă autentică, soluția tribunalului de respingere a cererii este conformă cu actele existente la dosar, neputând fi primită susținerea în sensul interpretării eronate a dispozițiilor art. 242 alin. (3) C. civ.

Curtea a constatat că, odată cu apelul declarat în cauză, apelantapetentă a înțeles să depună la dosarul cauzei hotărârea AGA nr. 4 din 16 februarie 2018, în forma autentificată, însoțită de procesul verbal de predareprimire din care rezultă imobilele ce se transmis către societățile ce urmează a se înființate.

În atare situație sa verificat dacă în raport de noile dovezi prezentate în apel sunt respectate dispozițiile legale pentru a se putea constata divizarea parțială a societății C.E.H. SRL.

Conform art. 238 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „divizarea este operațiunea prin care: a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăți totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acționarii societății divizate de acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate; b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai multor societăți nouconstituite, în schimbul repartizării către acționarii societății divizate de acțiuni la societățile nou constituite și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate”.

Conform art. 250¹ din Legea nr. 31/1990, „prevederile prezentului capitol referitoare la divizare, cu excepția art. 250 alin. (1) lit. c), se aplică și atunci când o parte din patrimoniul unei societăți se desprinde și este transferată ca întreg uneia sau mai multor societăți existente ori unor societăți care sunt astfel constituite, în schimbul alocării de acțiuni sau părți sociale ale societăților beneficiare către: a) acționarii sau asociații societății care transferă activele (desprindere în interesul acționarilor ori asociaților); sau
b) societatea care transferă activele (desprindere în interesul societății)”.

Din actele depuse la dosar a reieșit că este incidentă forma de divizare prevăzută la art. 250¹ lit. a) din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că o parte din patrimoniul societății C.E.H. SRL se desprinde și se transferă către două societăți care urmează a se înființa, în schimbul alocării de părți sociale către asociații societății care transferă activele.

Sa mai reținut că, prin hotărârea AGA nr. 4 din 16 februarie 2018, sa aprobat divizarea parțială a societății C.E.H. SRL, conform proiectului de divizare și constituirea societăților: B.E. SRL cu sediul social în B……, domeniul principal de activitate cod 682 – închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, activitatea principală cod 6820 – închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, administrator unic G.D.M. și C.H.S. SRL, cu sediul social în B….., domeniul principal de activitate cod 773 – activități de închiriere și leasing cu alte mașini, echipamente și bunuri tangibile, activitatea principală cod 7739 – activități de închiriere și leasing cu alte mașini, echipamente și bunuri tangibile (numai închiriere), administrator unic G.D.–M.

Astfel, cum rezultă din actele înaintate de registrul comerțului, proiectul de divizare a fost înregistrat în Registrul Comerțului, iar societatea apelantă a optat pentru asigurarea publicității pe siteul propriu. Cu toate acestea, la dosar nu există nicio dovadă referitoare la modul în care sa realizat publicitatea de către apelantapetentă.

Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 242 alin. (2) și alin. (2¹) din Legea nr. 31/1990, publicitatea proiectului de divizare trebuie să se realizeze în mod continuu pe o perioadă de 30 de zile anterioară datei ședinței în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî, în temeiul art. 113 lit. h), asupra fuziunii/divizării.

În cauza de față, apelantapetentă nu a prezentat o hotărâre a adunării generale extraordinare ulterioară expirării perioadei în care trebuia realizată publicitatea proiectului de divizare prin care să se hotărască asupra divizării.

Din contră, apelanta a înțeles să uzeze în cauză de hotărârea inițială, care este anterioară proiectului de divizare și care în niciun caz nu reprezintă o hotărâre a adunării generale extraordinare, în sensul art. 242 alin. (2) și alin. (2¹) coroborat cu art. 113 lit. h) din Legea nr. 31/1990.

Pe cale de consecință, sa reținut că nici în baza dovezilor prezentate în fața instanței de apel în cauză nu se poate reține că procedura de divizare a societății apelante sa făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Notă 

Astfel cum rezultă și din speța prezentată, din coroborarea prevederilor art. 5 alin. (6) lit. a) cu art. 239 alin. (1) și cu art. 204 din Legea nr. 31/1990, rezultă că fuziunea sau divizarea se hotărăște de fiecare societate în parte, în condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societății, iar forma autentică a actului constitutiv este obligatorie când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil, situație în care se impune a se verifica în cadrul fiecăreia dintre aceste operațiuni dacă operațiunea implică și transferul unor bunuri imobile.

În practică se mai întâlnește situația în care din documentele contabile rezultă existența în patrimoniul societății a unor active imobilizante, fiind necesar a se stabili, în acest caz, dacă actul autentic este sau nu obligatoriu în cadrul procedurii de divizare/fuziune.

În cazul activelor imobilizante sunt incidente prevederile art. 8 pct. 4 din Anexa Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1082/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, care definește activele imobilizante drept activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activitățile entității, respectiv mai mare de un an. În atare situație nu se poate pune semn de egalitate între „active imobilizante” și „imobile”.

Activele imobilizante sunt bunuri mobile sau imobile destinate să servească pe o perioadă mai mare de 1 an activitatea societății, simpla lor menționare în Proiectul de divizare/fuziune nu este suficientă pentru a se considera că se va realiza un transfer al unor imobile.

Potrivit art. 242 alin. (3) C. civ., în cazul reorganizării persoanelor juridice, transmiterea dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale se realizează prin înscrierea în cartea funciară.

În atare situație, în procedura de fuziune/divizare, pentru a se verifica necesitatea prezentării hotărârii AGA în formă autentică este necesar a se verifica dacă pentru transmiterea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real ce vizează un bun inclus în procedura de fuziune/divizare este necesară înscrierea în cartea funciară.