Finanțarea prin investiții private – de unde vine și cum funcționează?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Noțiune. Finanțarea externă prin investiții private

Opțiunile de finanțare la care poate apela o companie sunt extrem de importante în dezvoltarea acesteia, fondurile fiind motorul fără de care nu poate fi pusă în mișcare nicio idee sau strategie de business. Distinct de finanțarea publică sau de autofinanțare, companiile au la dispoziție și câteva forme de finanțare externă privată: finanțarea prin credit, înțeles în sens larg, adică orice formă de îndatorare, și finanțarea prin aport social.^[1] Bineînțeles, cele două forme pot fi cumulate, în funcție de nevoile companiei sau, așa cum practica demonstrează, pot fi găsite și variante intermediare, cum ar fi, spre exemplu, conversia unei creanțe a unui terț (datorie a societății) în părți sociale.^[2]

Sintagma finanțare prin aport social (equity) se referă la acele situații în care, în schimbul finanțării, finanțatorul dobândește un pachet de acțiuni și, astfel, participă la capitalul social. În astfel de cazuri, este vorba despre o investiție pe care finanțatorul o face în respectiva companie, urmărind ca, în timp, să își recupereze respectiva investiție și să realizeze un profit, după cum vom explica.

Finanțarea oferită de fondurile de investiții devine din ce în ce mai importantă și în România, dovada acestui fapt fiind sumele pe care aceste fonduri reușesc să le cumuleze de la investitori pentru a le oferi mai departe companiilor finanțate. Față de situația anului 2017, valoare anuală a acestor sume s-a triplat până în 2021, existând o tendință clară în sensul dezvoltării acestui sector.

2. Cine sunt (principalii) investitori privați?

Deși nu este exclusă finanțarea oferită de către un investitor individual, o persoană fizică, în schimbul unui pachet de acțiuni, spre exemplu un angel investor, în multe situații cele mai importante finanțări, din punct de vedere valoric sau strategic, vin din partea unor fonduri de investiții.

Aceste fonduri de investiții administrează activele unor persoane fizice sau juridice (investitorii parteneri) pe care le investesc în companii în diverse stadii de dezvoltare, în funcție de strategia de investiție, pentru a obține, mai devreme sau mai târziu, profit. Profitul constă în dividendele pe care le vor încasa pe durata cât își vor menține pachetul de acțiuni, precum și în sporul de valoare adus societății, materializat în diferența dintre prețul cu care a fost cumpărat pachetul de acțiuni, și prețul cu care acesta va fi vândut în momentul exit-ului.

În funcție de tipul companiilor finanțate, de etapa de finanțare în care se investește, de durata previzionată pentru recuperarea investițiilor și de valoarea investită, putem distinge două mari categorii de investitori privați: fondurile de tip private equity (capital privat) și fondurile de tip venture capital (capital de risc).

Chiar dacă în esență, fondurile de tip venture capital (în continuare, fonduri de tip VC) reprezintă tot o formă de a obține capital privat, întocmai ca și fondurile de tip private equity (în continuare, fondurile de tip PE), ceea delimitează cele două categorii este riscul pe care acestea și le asumă, care face ca, din punct de vedere funcțional, cele două tipuri de finanțare, precum și impactul acestora asupra companiei finanțate să fie radical diferite.

Pentru a stabili care dintre aceste forme de finanțare ar fi accesibilă sau preferabilă, în funcție de stadiul de dezvoltare al companiei și obiectivele acesteia, credem că este utilă o trecere în revistă a principalelor diferențe și asemănări între fondurile PE și fondurile VC.

În primul rând, atât fondurile PE, cât și fondurile VC abordează aceeași categorie generică de finanțare privată: finanțarea prin participarea la capitalul social, fără îndatorarea societății.

Cu toate aceasta, cota uzuală de participare reprezintă unul dintre elementele de diferență între cele două categorii: de regulă, fondurile de tip VC nu dețin pachete majoritare de acțiuni, limitându-se la cel mult 50%, în timp ce fondurile de tip PE dețin procente mult mai mari în societățile în care s-a investit (chiar și de 100% în tranzacțiile de tip buy-out).

Totodată, în general, fondurile de tip PE și VC, chiar și în situațiile în care nu preiau conducerea asupra managementului societății, nu oferă numai capital, ci contribuie și cu expertiză strategică și operațională la dezvoltarea societății, tocmai pentru că, dat fiind mecanismul de funcționare al investițiilor private, creșterea profitabilității societății devine un deziderat comun.

Însă, distinct de aceste elemente comune, fondurile de tip PE și VC diferă radical sub numeroase aspecte, care, toate, decurg din stadiul de dezvoltare al companiei în care aleg să investească, respectiv din runda de investiții la care participă^[3].

Se arată că^[4], finanțarea prin fonduri de tip VC ar putea fi obținută încă din prima etapă de dezvoltare a companiei, denumită etapa concept, aceea în care societatea este creată, există un model de business, însă nu s-a început încă activitatea. În acest caz, finanțarea privată externă, exceptând creditele, poate proveni din partea fondurilor VC care investesc în seed-stage sau din partea unui angel investor. Pe de altă parte, fondurile PE intervin abia în etapele ulterioare de dezvoltare, când compania este deja stabilizată, există o bază solidă de clienți, iar riscurile asumate de investitori sunt astfel mai mici.

Această împrejurare influențează și cuantumul investițiilor pe care astfel de fonduri le realizează: având în vedere riscurile pe care le prezintă start-up-urile din perspectiva incertitudinii poziției pe piață pe care ar urma să o dobândească, fondurile de tip VC investesc sume mai mici, comparativ.

În interiorul categoriei mai largi a fondurilor de tip VC, se pot distinge categorii subsidiare de fonduri, profilate în funcție de etapa de dezvoltare a companiilor pe care își concertează activitatea. Astfel, pot fi fonduri de tip VC ale căror companii-țintă sunt cele aflate în faza pre-seed sau seed, care oferă, de regulă, sume sub 1 milion de euro, sau fonduri de tip VC care se orientează către companii care, deși nu sunt încă mature, au o poziție mai stabilă, aflându-se în runda A sau B de investiții.

Tot ca efect al riscurilor inevitabile pe care le presupun investițiile în companii într-o fază de dezvoltare incipientă, fondurile de tip VC investesc sume mai mici, în mai multe companii, având astfel portofolii mai bogate. Sunt estompate pe această cale riscurile ce ar decurge din eșecul unui start-up în care au fost investite majoritatea resurselor fondului de investiții, banii fiind transformați în acțiuni la mai multe societății și multiplicând-se în acest fel potențialul pentru succes.

Total opus filozofiei de investiții a fondurilor de tip VC, fondurile de tip PE investesc în companii deja stabile, mature, care au o poziție sigură sau care au potențialul de a fi lideri de piață. Valoarea investiției este considerabil mai mare, față de cele oferite de fondurile de tip VC, ajungând chiar la investiții de 15-20 milioane de euro.

Referitor la categoriile de companii, în funcție de sectorul de activitate, în care investesc aceste firme, fondurile VC tind să își îndrepte atenția spre acele companii care propun un produs, un serviciu sau chiar și un concept inovativ și care astfel, chiar dacă sunt încă într-o fază incipientă a dezvoltării, au potențialul de a deveni afaceri de succes. De altfel, se arată că fondurile de tip VC tind să își concentreze activitatea în zone geografice situate în proximitatea universităților și a centrelor de cercetare.^[5] În momentul de față preferatele fondurilor de tip VC ce activează pe piața din România sunt companiile din domeniul IT și hi-tech.

În privința fondurilor de tip PE, domeniul de activitate al companiei finanțate reprezintă un criteriu mai puțin important decât în cazul fondurilor de tip PE, deoarece, în cast caz, spre deosebire de cel anterior, activitatea companiei și-a dovedit deja potențialul și a asigurat companiei finanțate o poziție relativ stabilă pe piață.

3. În loc de concluzie – investițiile private la nivel european și național

Gradul de dezvoltare al acestui tip de investiții într-un anumit stat sau într-o anumită regiune depinde, într-o manieră considerabilă, de disponibilitatea investitorilor parteneri de a aloca resurse financiare acestor fonduri de investiții care, la rândul lor, să le transforme în acțiuni la societățile din portofoliu.

Practic, în sectorul investițiilor, raportul cerere-ofertă este următorul: cererea este reprezentată de companiile aflate în căutare de surse de finanțare privată, iar oferta, contrar aparențelor, nu este reprezentată de serviciul pe care îl poate furniza fondul de investiții, ci de dorința și disponibilitatea investitorilor de a-și încredința activele unor astfel de fonduri^[6]. În lipsa acestor resurse, fondurile nu pot funcționa și nu pot oferi, oricât de mare ar fi cererea.

În ceea ce privește expansiunea acestei forme de finanțare la nivel european, statisticile arată că investițiile private sunt într-o ușoară, dar constantă ascensiune, devenind un pion din ce în ce mai important în materie de finanțare. Cu toate acestea, analizând aceste date, observăm că cifrele optimiste obținute la nivel european sunt datorate, în principal, activității de finanțare din partea vestică a Europei, în timp ce în Europa Centrală și de Est se observă (încă) o slabă dezvoltare a acestui sector.

În anul 2022, valoarea investițiilor la nivel european a atins 130 de miliarde de euro, al doilea cel mai mare rezultat înregistrat, dintre care, investițiile din Europa Centrală și de Est reprezintă doar 2.1%, în scădere față de cota de 2.9% înregistrată în 2021.^[7]

În ceea ce privește situația României în momentul actual, piața de capital privat și de capital de risc este mult mai slab dezvoltată decât media Europei Centrale și de Est, acest fenomen fiind pus pe seama unei lipse de diversitate în privința formelor de finanțare, antreprenorii locali fiind dependenți într-o măsură considerabilă de fonduri guvernamentale.^[8]

Totuși, deși, într-un ritm mai lent, atractivitatea pieței românești crește, lucru dovedit de cuantumul fondurilor atrase de la investitori (oferta, în sensul de mai sus), pentru a fi investite în business-uri locale. Astfel, de la o cifră de doar 4 milioane de euro în 2017, în 2021 au fost atrase fonduri în cuantum total de 14.8 milioane de euro.^[9]

Direcția în care se îndreaptă România este consolidată și de inițiativele statului care, include dezvoltarea pieței de PE și VC printre prioritățile strategice pentru perioada 2023-2026. Astfel, Strategia națională pentru dezvoltarea pieței de capital din România pentru perioada 2023-2026, adoptată prin H.G. nr. 506/2023, plasează susținerea pieței locale de capital privat (private equity) și de capital de risc (venture capital) printre cele 9 obiective asumate.

O astfel de intenție nu poate fi decât bine-venită, din moment ce, încă de acum două decenii, Banca Centrală a Europei a subliniat importanța capitalului privat în funcționarea economiei la nivel european, arătând că acesta completează rolul sectorului bancar și poate fi deosebit de util pentru companiile care prezintă riscuri ridicate, dar și pentru industriile mature.^[10]