Există o libertate de exprimare a avocatului în timpul exercitării profesiei?

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Prin urmare, conform deciziilor CEDO libertatea de exprimare se aplică și avocaților. Ea cuprinde nu doar fondul ideilor și al informațiilor exprimate, ci și forma în care sunt transmise acestea^[19]. Așadar avocații sunt îndreptățiți, în mod special, să formuleze comentarii publice legate de administrarea actului de justiție, cu condiția ca acele critici formulate de ei să nu depășească anumite limite^[20]. Astfel de reguli contribuie la protejarea puterii judecătorești împotriva unor atacuri gratuite și neîntemeiate, care pot fi generate exclusiv de o dorință sau strategie de a se asigura că dezbaterea din instanță este urmărită de mass media sau de o reglare de conturi cu judecătorul alocat pe dosarul respectiv.

În ceea ce privește libertatea de exprimare a avocatului, aceasta este legată de independența profesiei juridice, aspect esențial pentru funcționarea eficientă a administrării corecte a actului de justiție^[21].

La 4 aprilie 2013 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea pe cauza Reznik v. Rusia[22]. Prin Hotărârea sa Curtea de la Strasbourg a găsit încălcarea Articolului 10 al Convenției Europene pe motiv că instanțele judecătorești din Federația Rusă au constatat, fără motive plauzibile, vinovăția Reclamantului într-un proces de defăimare.

Jurisprudența Curții sub acest titlu indică faptul că, deși sistemul judiciar se bucură de o protecție specială, acesta nu funcționează într-un vid și întrebări cu privire la administrarea justiției ar putea fi parte a dezbaterii publice.

În cazul De Haes și Gijsels, Curtea a recunoscut că membrii sistemului judiciar trebuie să se bucure de încredere publică și de aceea aceștia trebuie să fie protejați împotriva atacurilor distructive lipsite de orice temei de fapt. Mai mult decât atât, deoarece acestea au o datorie de discreție, judecătorii nu pot răspunde în public la diverse atacuri, ca, de exemplu, politicienii sunt în stare să facă. Curtea a considerat apoi articolele și a observat că multe detalii au fost date, inclusiv a experților opinii, dovedind că jurnaliștii au efectuat cercetări serioase înainte de a informa publicul cu privire la acest caz. Articolele au fost parte a unei dezbateri publice pe larg asupra incestului și asupra modului în care sistemul judiciar îl tratează . Oferirea de importanței cuvenite dreptului publicului de a fi informat asupra unei probleme de interes public, Curtea a decis că hotărârea instanțelor naționale nu a fost “necesară într-o societate democratică”, și, prin urmare că articolul 10 a fost încălcat.

În principiu, defăimarea unui judecător de către presă are loc în cadrul unei dezbateri cu privire la funcționarea necorespunzătoare a sistemului judiciar sau, în contextul în care se pune la îndoială independența sau imparțialitatea judecătorilor. Astfel de probleme sunt întotdeauna importante pentru public și nu trebuie să fie lăsate în afara dezbaterii publice, în special într-o țară care se confruntă cu trecerea la un sistem judiciar independent și eficient. Acesta este motivul pentru instanțele naționale trebuie să cântărească valorile și interesele implicate, în cazul în care judecătorii sau alți actori judiciari sunt criticați. Instanțele trebuie să echilibreze onoarea judecătorului în cauză împotriva libertății de expresie pentru a publica articole cu privire la chestiuni de interes public, și să decidă prioritatea într-o societate democratică.

Desigur, în cazul în care critica are drept scop principal insultarea sau defaimarea membrilor sistemului judiciar, fără a contribui la dezbaterea publică cu privire la administrarea justiției, protecția acordată libertății de exprimare poate fi restrânsă.

Avocații, în calitate de profesioniști, sunt supusi unor restricții de vorbire, care nu s-ar aplica în mod obișnuit profesiilor liberale . Aceste restricții au fost raspandite mai ales in domeniile de acostare a clienților, interacțiunea avocatului cu mass-media, și publicitatea avocatului.

În Statele Unite ale Americii comentariile despre procedurile judiciare în curs de desfășurare au provocat adesea ciocniri ale Primul Amendament cu valorile unui proces echitabil pentru justițiabili și respect instituțional pentru instanțele de judecată. Curtea Supremă de Justiție a susținut mult timp că presa sau comentariile publice se pedepsesc doar la o prezentare a unui “pericol clar și prezent” de prejudiciu, respingând argumentele că orice tendință de simpla tendință de a interfera cu administrarea corectă a justiției a fost suficientă pentru a justifica suprimarea libertății de expresie^[23].

Integritatea acțiunii în justiție trebuie demonstrată tuturor în termeni cerți. În acest sens, este necesară adoptarea conceptului de „rezonabil“ care este un termen suficient de larg și care ar putea cuprinde și rezolva chiar și cele mai pretențioase viziuni cu privire la aparența lucrurilor.

Este „de o importanță fundamentală faptul că justiția nu trebuie să fie doar aplicată, ci să se și vadă public în mod evident și fără dubiu că este aplicată”^[24].

Al 8-lea Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților adoptat Principiile de bază cu privire la rolul avocaților. Punctul 20 prevede că avocații ar trebui să se bucure de “imunitatea civilă și penală pentru declarațiile relevante cu bună credință în pledoarii scrise sau orale în fața în instanța de judecată de meciuri în aceeași calitate profesională în fața în fața în fața juridică sau în fața” . Asta a fost în 1990.

Și cu toate acestea în anul 2015 CEDO a pronunțat o hotărâre în cazul Morice contra Franța, decizie care este stă la baza unui număr impresionant de controverse. De asemenea în țări precum România la un deceniu după dezincriminarea infracțiunilor de insultă și calomnie, s-a incriminat un nou gen de infracțiuni care tind doar la reducerea la tăcere a tuturor celor ale căror cuvinte ar pune la îndoiala vreun aspect legat de interesul social și civic al comunității.

---