Exercitarea dreptului de folosință a spațiului în absența întocmirii procesului-verbal de predare-primire. Executare parțială a contractului de locațiune (CPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 839/2016

CPC: art. 304 [art. 488 NCPC], CPC: art. 312 [art. 496 NCPC]

I. Recursul reclamantei SC A. SRL București este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Prin acțiunea principală, reclamanta a solicitat rezilierea contractului mixt de împrumut și de închiriere, încheiate între părți numai sub aspectul locațiunii, motivele vizând faptul că pârâta SC B. SRL nu a respectat destinația și scopul închirierii.

Prin precizarea de acțiune s-au modificat atât cadrul procesual, prin introducerea în cauză și a pârâtului, cât și obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta solicitând constatarea nulității absolute a contractului mixt de împrumut și de închiriere încheiat între părți și a actelor subsecvente acestuia, motivele de nulitate invocate vizând frauda la lege, lipsa prețului, lipsa cauzei, simularea datei actului juridic și încălcarea formei cerută ad validitatem.

Criticile formulate de reclamantă în apel și care s-au raportat la fondul cauzei au vizat faptul că instanța de fond nu a făcut o corectă analiză a condițiilor invocate în susținerea nulității absolute a contractelor menționate.

În recurs, recurenta-reclamantă formulează o singură critică, aceasta vizând faptul că instanța de fond a dat o greșită calificare a actelor juridice deduse judecății, aspect ce a condus la stabilirea de către instanța de apel a unei situații de fapt greșite.

Deși argumentația adusă în sprijinul acestei critici reiterează aspectele prezentate în acțiune și în cererea proprie de apel, abordarea juridică propusă se caracterizează prin noutate, ea nefăcând obiectul analizei instanței de prim control judiciar.

Recursul se poate exercita numai pentru motive ce au făcut obiectul analizei instanțelor anterioare, în condițiile în care atât apelul, cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Astfel, în aplicarea principiului legalității căilor de atac prevăzut și de art. 129 din Constituție, în recurs pot fi invocate doar critici ce au fost aduse și în apel.

În cauză, considerentele de fapt și de drept pentru care prima instanță a respins cererea principală reținând că nu operează cauzele de nulitate absolută invocate nu au fost contestate de apelanta-reclamantă din perspectiva schimbării naturii juridice a actelor deduse judecății, astfel că această critică nu poate fi invocată direct în faza procesuală a recursului, aceasta fiind o critică nouă, formulată omisso medio și care nu permite exercitarea controlului de legalitate în prezentul recurs.

II. Recursul-pârâtei SC B. SRL este nefondat.

Cu titlu prealabil trebuie precizat că față de argumentația adusă în susținerea criticilor formulate, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ. [art. 488 NCPC] sunt indicate pur formal, nefiind fundamentate potrivit normelor pe care legiuitorul le-a avut în vedere la edictarea lor.

Astfel, deși a indicat ca temei art. 304 pct. 6 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], recurenta-pârâtă nu indică dispozițiile instanței de apel care să releve cazuri de plus petita sau de minus petita.

De asemenea, invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. [art. 488 NCPC] este improprie în condițiile în care prin această normă legiuitorul sancționează depășirea atribuțiilor judecătorești din perspectiva încălcării de către magistrați a ordinii constituționale.

Tot în mod formal este indicat și motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], în condițiile în care recurenta-pârâtă nu argumentează nemotivarea hotărârii atacate și nu arată care sunt considerentele contradictorii ori străine de natura pricinii.

În același sens nu au putut fi identificate nici critici care să poată fi examinate din perspectiva art. 304 pct. 8 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], întrucât recurenta-pârâtă nu a indicat actul juridic greșit interpretat sau ca având o altă natură juridică sau un alt înțeles.

Înalta Curte va examina criticile de nelegalitate existente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], care deși nesistematizate și argumentate în proporție covârșitoare prin raportare la aspecte de netemeinicie, vizează, în esență, nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva menținerii soluției de respingere a cererii reconvenționale întemeiată pe neexecutarea culpabilă a contractului de locațiune din 2004 de către reclamanta-pârâtă reconvenientă sub aspectul nepredării folosinței asupra spațiului ce formează obiectul menționatului contract.

Instanța de control judiciar a făcut o judicioasă analiză a acestei obligații, fundamentându-se soluția pe baza materialului probatoriu administrat în cauză și care nu pot face obiect de analiză în această fază procesuală în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. [art. 488 NCPC]

Astfel, semnificația stabilirii de către recurenta-pârâtă a punctelor de lucru la etajele 3 și 4 ce au format obiectul contractului de locațiune la Oficiul Registrului Comerțului a fost corect examinată de instanța de apel din perspectiva efectelor produse, statuările instanței cu privire la predarea imobilului și posesia spațiilor fiind susținută de probele administrate, respectiv înscrisuri și declarațiile făcute la Oficiul Registrului Comerțului pentru înregistrarea punctelor de lucru.

Instanța de apel a făcut o corectă analiză și cu privire la posesia și folosința temporară în condițiile în care probatoriul administrat a relevat că pârâta a efectuat lucrări de finisaje în spațiul respectiv în lipsa unui proces-verbal, aspect ce conduce în mod neechivoc la concluzia că pârâta a achiesat la executarea contractului în condițiile neîncheierii procesului-verbal, aceste lucrări neputând fi executate dacă pârâta nu ar fi avut posesia și folosința spațiului închiriat.

Mai mult decât atât, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că, după finalizarea acestor lucrări, că recurenta-pârâtă ar fi fost împiedicată să utilizeze spațiul.

Așadar întreg probatoriul administrat relevă exercitarea de către recurenta-pârâtă a dreptului de folosință a spațiului în absența întocmirii procesului-verbal de predare-primire, situație în care s-a reținut o executare parțială a contractului de locațiune, împrejurare care nu a determinat activarea cauzei penale prevăzută de art. 6 pct. 1 lit. f) din contract.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. [art. 496 NCPC], va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

Sursa informației: www.scj.ro.