Exercitarea acţiunii civile în vederea protecţiei unui drept subiectiv civil. Justificarea existenţei unui interes actual şi legitim

• Constituția României: art. 24 alin. (3)
• Constituția României: art. 26 alin. (1)
• NCPC: art. 412 alin. (1) pct. 1
• NCPC: art. 414 alin. (1)
• NCPC: art. 458
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488 pct. 1-8
• NCPC: art. 489 alin. (2)
• NCPC: art. 493 alin. (5)

Prin încheierea de ședință din 29.05.2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. l C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de pârâții A., B., C. împotriva deciziei civile nr. 1532/18.10.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța și recursul formulat de reclamanții D., E., împotriva deciziei civile nr. 1532/18.10.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța și împotriva sentinței civile nr. 3543/29.03.2021, pronunțată de Judecătoria Constanța.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1811 din 25 octombrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea din 29 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. – respectiv până la introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei A.- suspendarea judecății recursului formulat de recurenții-pârâți A., B. și C. și recursului formulat de recurenții-reclamanți D., E., împotriva deciziei civile nr. 1532/18.10.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța și împotriva sentinței civile nr. 3543/29.03.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2018

În conformitate cu dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. „asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară…”, iar alin. (2) prevede că „recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului”.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, recurenții învederează decesul autoarei lor și solicită admiterea căii de atac și repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecății.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurenților privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente, prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, privind intervenirea decesului uneia dintre părți și necesitatea introducerii în cauză a moștenitorilor acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenți nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și întrucât în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Înalta Curte reține, totodată, că recunoașterea și reglementarea căii de atac a recursului împotriva soluției de suspendare dispusă într-o pricină aflată pe rolul instanțelor judecătorești reprezintă o expresie a preocupării legiuitorului român pentru respectarea dreptului fundamental, recunoscut atât la nivel constituțional, prin art. 24 alin. (3) și art. 26 alin. (1) din Constituție, cât și la nivel european, prin art. 6 paragraf. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de soluționare într-un termen rezonabil a pricinilor și conferă părților interesate dreptul de a supune instanței ierarhic superioare controlul asupra legalității măsurilor care ar putea conduce, în mod nejustificat, la prelungirea duratei procesului.

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției unui drept subiectiv civil este aceea ca titularul acestuia să justifice existența unui interes actual și legitim, condiție care subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.: „căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane”, iar potrivit art. 33 din același cod „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (…)”.

Totodată, trebuie menționat că existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului și până la soluționarea acestuia, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate.

În cauză, din verificările efectuate în programul de evidență informatizată al instanțelor rezultă că dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, în care a fost pronunțată încheierea de suspendare recurată, a fost soluționat prin decizia civilă nr. 164/2.10.2023.

Drept urmare, Înalta Curte constată că recurenții nu justifică interes în exercitarea căii extraordinare de atac, conform dispozițiilor legale menționate, câtă vreme situația ce a determinat formularea cererii de recurs (suspendarea judecății) nu mai subzistă la data soluționării căii de atac, aspect învederat și de recurenți în cuprinsul punctului de vedere la raport.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții D. și E. împotriva încheierii din 29 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.