Elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă. Solicitarea rejudecării cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor. Recurs respins ca nefondat (NCPP, L. nr. 86/2006)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 308/RC/2021

L. nr. 86/2006: art. 270 alin. (1) și (3), art. 274; NCPP: art. 275 alin. (2), art. 438

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpaților A. și B..

În cauză, astfel cum rezultă din starea de fapt, acțiunea inculpatului B. care, în cursul lunii iunie 2013, împreună cu inculpații L., A. și C. au transportat până în localitatea x din jud. Dâmbovița cantitatea de 200 baxuri cu țigări provenite din contrabandă – de la cetățenii ucraineni J. și K., cunoscuți ai lui B. -, țigările fiind livrate inculpatului D., corespunde textului legal de incriminare a faptei de contrabandă, în modalitatea reținută de instanțele ordinare.

Prin urmare, acțiunile inculpaților de a transporta baxurile de țigări, cunoscând că provin din contrabandă – activitate în cadrul căreia au intermediat livrarea și au livrat către inculpatul D. bunurile, prin purtarea în concret de discuții cu inculpatul D., în vederea recuperării sumei de bani pe care D. le-o datora, prin efectuarea de deplasări de către inculpatul B. la București și în jud. Dâmbovița pentru a lua sumele de bani provenite din comercializarea țigărilor, prin efectuarea demersurilor de către inculpatul A. și cetățenii ucraineni J. și K. (furnizorii cantității) de recuperare a banilor de la D., sens în care s-au întâlnit la București cu inculpatul B. – se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de contrabandă asimilată, în modalitatea vânzării, activitățile concret desfășurate integrându-se în mod natural în acțiunea principală de vânzare.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casație nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzurat în această cale extraordinară de atac.

Sub acest aspect, se constată că fondul criticilor invocate de recurenții inculpați nu vizează, în realitate, nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel, care să conducă la o soluție de achitare a inculpaților.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

În actualul cadru procesual instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situații de fapt.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 974/A din data de 17 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.