Efecte ale nerespectării regimului protecţiei consumatorilor în contractele de credit în cadrul procedurilor de executare silită

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

IV. Problematici specifice dreptului român

1. Instanța română însărcinată cu contestația la executarea silită a unui contract de credit ipotecar poate sau nu refuza respectiva executare silită din cauza prezenței, în contractul în discuție, a unei clauze abuzive, întrucât această instanță trebuie să se conformeze în mod necondiționat conținutului unui titlu executoriu, fără a putea aprecia legalitatea conținutului acestuia? Care este temeiul legal al refuzului și al competenței instanței de executare?

Art. 713 din Codul de procedură civilă: Condiții de admisibilitate

(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le‑ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într‑o cale de atac ce i‑a fost deschisă.

(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.

Textul de mai sus relevă ideea că invocarea motivelor care țin de clauzele abuzive în contestația la executare este improbabilă să aibă vreun efect, deoarece legea română permite atacarea în instanță a titlului executoriu pe dreptul comun. Ca urmare, această reglementare face dificilă invocarea în contestația la executare a motivelor care fundamentează caracterul abuziv al clauzelor contractuale. Din acest motiv, reglementarea actuală nu corespunde principiului efectivității.

2. Este posibilă suspendarea executării silite, chiar cu titlu provizoriu, indiferent de introducerea unei proceduri de fond, inițiate de debitor, în calitate de consumator, prin care se solicită constatarea nulității unei clauze contractuale abuzive? Care este temeiul legal al procedurii de fond și care este temeiul legal al suspendării?

Art. 719: Suspendarea executării

(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.

(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, după cum urmează:

a) de 10%, dacă această valoare este până la 10. 000 lei;

b) de 1. 000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10. 000 lei;

c) de 5. 500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100. 000 lei;

d) de 14. 500 lei plus 0, 1% pentru ceea ce depășește 1. 000. 000 lei.

(3) Dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani, cauțiunea va fi de 1. 000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(4) Suspendarea executării este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă:

1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;
2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr‑o hotărâre judecătorească dată în prima instanță;
3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obținut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.

(5) Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului obținut din valorificarea acestor bunuri.

(6) Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.

(7) Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s‑a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă și este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacă este cazul.

(8) Încheierea prin care s‑a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu și de îndată executorului judecătoresc.

Trebuie să facem distincție între suspendarea executării și suspendarea contestației la executare. Temeiul indicat privește suspendarea executării. Trebuie dovedită existența unor motive temeinice. Existența unui litigiu distinct prin care se urmărește constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul ce reprezintă titlul executoriu, poate aduce atingere caracterului cert al creanței ce se poate constitui într‑un motiv de suspendare a executării. Odată suspendată executarea nu este împiedicată judecarea contestației la executare pe fond. Suspendarea contestației la executare în situația în care este formulată în paralel și o acțiune pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit s‑ar putea cere în condițiile art. 413:Suspendarea facultativă

(1) Instanța poate suspendă judecata:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

Ca urmare, ca strategie procesuală ar fi util să se urmărească promovarea în paralel a unei contestații la executare și a unui acțiuni de drept comun pentru a temporiza contestația la executare și implicit executarea silită prin suspendarea executării silite în temeiul art. 713 C. Proc. civ., dublată de suspendarea contestației la executare în temeiul art. 413 până la soluționarea acțiunii de drept comun prin care se stabilește în concret întinderea creanței.

3. Dacă este posibilă suspendarea executării silite, până la adoptarea unei decizii definitive cu privire la fond, condițiile legale ale dispunerii unei astfel de suspendări presupun demonstrarea unui prejudiciu ireparabil sau greu reparabil, care exclude prejudiciul legat de executarea silită însăși, ceea ce, în practică, face această suspendare aproape imposibilă? Sau demonstrarea prejudiciului indiferent de originea lui este extrem de dificilă din punct de vedere practic? Care sunt argumentele și care sunt temeiurile legale?

Art. 719 din Codul de Procedură Civilă prevede:

(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată. (…)

(6) din Codul de Procedură Civilă dispune: „Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației”.

În practica juridică se invocă printre motivele de suspendare și împrejurările de fapt, nedefinite expres de lege, dar lăsate la aprecierea judecătorului, cum ar fi cele referitoare la o pagubă iminentă. Astfel, suspendarea executării silite se impune în vederea evitării unor pagube iminente, semnificative și iremediabile care pot fi cauzate patrimoniului debitorului, cu consecințe ireversibile ori greu de înlăturat în viitor. Spre exemplu, o asemenea ipoteză poate apare atunci când executarea silită privește o locuință a unei familii cu copii minori care nu au vreo altă locuință sau posibilități de a locui în altă parte, ceea ce înseamnă că realizarea executării generează un prejudiciu iremediabil de reparat. Pentru a se dispune suspendarea executării într‑o astfel de situație este utilă ierarhizarea valorilor sociale ocrotite de lege, precum dreptul la viață, la integritate fizică, dreptul la locuință de familie, dreptul la demnitate și, pe de altă parte, dreptul de proprietate, inclusiv când ne referim la o creanță.

Totodată, jurisprudența CEDO și CJUE permite efectuarea unui raționament în ceea ce privește suspendarea unei executări silite atunci când aceasta vizează locuința debitorului. Astfel în cauza Kušionová, Curtea Europeană de Justiție având de soluționat o întrebare preliminară a unei instanțe din Slovenia în legătură cu modul în care trebuie interpretat Dreptul Uniunii Europene atunci când, în baza unui contract despre care se presupune că ar conține clauze abuzive, se pune în executare silită un imobil care constituie locuința familială a consumatorului, aceasta a răspuns, printr‑o primă și foarte interesantă trimitere la deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (CEDO), arătând că pierderea unei locuințe este una dintre cele mai grave atingeri aduse dreptului la respectarea domiciliului și că orice persoană supusă riscului de a fi victima unei astfel de ingerințe trebuie în principiu să fie în măsură să solicite examinarea proporționalității acestei măsuri .

Mai departe, CJUE a arătat că „pierderea locuinței familiale este nu numai de natură să aducă atingere în mod grav dreptului consumatorilor (Hotărârea Aziz, punctul 61), ci totodată pune familia consumatorului vizat într‑o situație deosebit de fragilă”.

CJUE a adăugat că, în Dreptul Uniunii, dreptul la locuință este un drept fundamental garantat de art. 7 din Cartă care trebuie luat în considerare de instanța de trimitere în cadrul aplicării Directivei 93/13. Finalmente, CJUE a concluzionat că, în ceea ce privește, mai concret, consecințele provocate de evacuarea consumatorului și a familiei acestuia din locuința care constituie reședința lor principală, este important ca instanța națională competentă să aibă la dispoziție măsuri provizorii care să‑i permită să suspende sau să împiedice o procedură nelegală de executare ipotecară atunci când dispunerea unor astfel de măsuri se dovedește necesară pentru a garanta protecția efectivă urmărită de Directiva 93/13.

4. Este necesară pentru a se pronunța suspendarea executării silite constituirea unei garanții? Care este temeiul legal și cuantumul acestei garanții?

Articolul 719 din Codul de procedură civilă prevede că „(2)Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației, după cum urmează:

a) de 10%, dacă această valoare este până la 10. 000 lei;

b) de 1. 000 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 10. 000 lei;

c) de 5. 500 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 100. 000 lei;

d) de 14. 500 lei plus 0, 1% pentru ceea ce depășește 1. 000. 000 lei.

(3) Dacă obiectul contestației nu este evaluabil în bani, cauțiunea va fi de 1. 000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel. ”

În conformitate cu art. 720 din Codul de procedură civilă „(6)Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare a acestei sume. ”