Dubiu puternic asupra situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu. Lipsa unor probe certe cu privire la aspectele esenţiale ale acuzaţiei (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 174/A/2021

NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 421 alin. (1) lit. b)

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu relevă elemente incriminatorii certe cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului A., analiza efectuată de instanța de fond fiind corectă.

Astfel, în susținerea tezei parchetului referitoare la faptul că inculpatul avea cunoștință de momentul alimentării contului DGFP Satu Mare cu sume de bani pentru efectuarea diverselor plăți și că promitea intervenții asupra funcționarilor publici în scopul efectuării cu celeritate a acestora, în cauză a fost audiat martorul CCCCC.

În declarația dată la instanța de fond, la 1 aprilie 2019, martorul CCCCC. a arătat, în esență, că nu a avut nicio discuție cu inculpatul referitor la deplasarea la DGFP și că acesta din urmă nu i-a indicat să apeleze la anumite persoane pentru a încasa mai rapid banii câștigați în instanță privind restituirea taxei de mediu.

În ceea ce privește declarația dată de martorul CCCCC. în faza de urmărire penală, în acord cu instanța de fond, se constată că aceasta este nerelevantă, în raport de obiectul acuzației adusă inculpatului, iar pe de altă parte, din cuprinsul declarației nu rezultă săvârșirea vreunei fapte cu conotații penale.

Referitor la declarațiile martorului denunțător C., se constată că acestea conduc, fără echivoc, la concluzia neveridicității afirmațiilor martorului, aspectele prezentate în denunț și ulterior în declarațiile date la instanța de fond și la cea apel, fiind contradictorii.

Astfel, contradicțiile și incoerențele din declarațiile succesive date de martorul denunțător C., în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de fond, au fost corect evidențiate în sentință, astfel că nu vor mai fi reluate.

Audiat de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 8 aprilie 2021, în cadrul judecării apelului, martorul C. a manifestat aceeași atitudine inconsecventă și contradictorie în declararea unor aspecte relevante în cauză, arătând, printre altele, următoarele:

„…Din câte îmi amintesc, prima discuție pe care am avut-o cu inculpatul A. în legătură cu exercitarea influenței sale asupra funcționarilor din cadrul Ministerului Finanțelor am purtat-o în luna august 2012, în Satul Mare, mai exact la sala de sport pe care o frecventam amândoi.

Inculpatul mi-a spus că îmi poate facilita plata de către Ministerul Finanțelor aferentă dosarelor execuționale pe care le aveam spre soluționare.

Inculpatul mi-a spus că solicită în schimbul traficării influenței un procent de 3%. Nu a indicat numele vreunui funcționar, ci doar faptul că în schimbul acestui comision își va exercita influența pe lângă funcționarii competenți. Urmare acestei discuții cu inculpatul Bob, i-am plătit acestuia suma de 27.000 RON în luna septembrie 2012. Banii i-am dat în numerar, dar nu îmi amintesc locul exact știu însă că acest lucru s-a întâmplat în orașul Satu Mare. Această sumă a fost plătită în două tranșe, cred că în cursul lunii septembrie, una dintre acestea a fost dată în curtea sălii de sport, iar cealaltă într-un alt loc din oraș.

Din câte îmi amintesc în lunile septembrie – octombrie am mai avut și alte discuții cu inculpatul Bob cu privire la același aspect, toate discuțiile fiind purtate în localitatea Satu Mare. Nu am purtat astfel de discuții nici în biroul meu, nici în biroul inculpatului Bob.

Revin și arăt că în aceeași perioadă septembrie – octombrie 2012 m-am întâlnit cu inculpatul Bob la biroul acestuia, prezentă fiind și mama acestuia FFFFF., context în care inculpatul mi-a prezentat procesele-verbale de închidere a dosarelor execuționale.

Din câte îmi aduc aminte știu că inculpatul avea la acea vreme legături cu directorul general al finanțelor GGGG. și în mod sigur cred că avea legături cu factorii decizionali din cadrul Ministerului Finanțelor. Această din urmă persoană cred că avea legături cu factorii decizionali din cadrul Ministerului Finanțelor, această persoană a fost indicată în mod expres de către inculpatul Bob”.

Astfel, în cuprinsul aceleiași declarații, martorul relatează aspecte contradictorii care, totodată, intră în contradicție cu aspectele declarate anterior în cauză. În acest sens, este relevant faptul că în declarația dată la instanța de fond, în data de 14 iunie 2019, martorul a arătat că „era logic ca inculpatul să intervină la Ministerul Finanțelor Publice și de altfel acesta, niciun moment nu mi-a zis că va interveni la organele statului, ci doar mi-a dat de înțeles că va interveni, lucru care s-a și întâmplat într-un termen foarte scurt”.

Înalta Curte constată că, deși martorul C. a formulat un denunț cu privire săvârșirea unei fapte penale de către inculpatul A., declarațiile date ulterior de acesta în cauză nu sunt în măsură să contribuie la stabilirea adevărului.

Astfel, în raport de probatoriul administrat în cauză, se apreciază că subzistă un dubiu puternic asupra situației de fapt expusă în rechizitoriu, generat de lipsa unor probe certe cu privire la aspectele esențiale ale acuzației, dubiu care profită inculpatului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatului A. nu există, astfel că soluția de achitare a acestuia de către instanța de fond este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 20 din 8 aprilie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul A.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.