Drepturile omului în Uniunea Europeană

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

INTRODUCERE

Uniunea Europeană se angajează să susțină democrația și drepturile omului în relațiile sale externe, în conformitate cu principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept. UE urmărește să integreze preocupările legate de drepturile omului în toate politicile și programele sale și dispune de diferite instrumente politice în acest domeniu.

Am decis să întocmesc acest proiect, pentru că drepturile omului sunt foarte importante, iar cetățenii au luptat din greu pentru a le putea avea. Consider că acestea sunt esențiale, întrucât reprezintă beneficiile indivizilor ca cetățeni europeni cât și limitele pe care ei le au, fiindcă drepturile unui om sunt complet valabile fără să lezeze drepturile celorlalți. Astfel oamenii trebuie să-și cunoască drepturile și îndatoririle, în așa fel încât exercitarea lor să fie conformă legislație.

CE ÎNSEAMNĂ DREPTURILE OMULUI?

Drepturile omului sunt acele drepturi care sunt specifice ființei umane, considerate ca având natură universală (se aplică peste tot) și egalitară (sunt aceleași pentru toți).

Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională, cât și în cea internațională. Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și în activitățile organizațiilor non-guvernamentale a fost o piatră de temelie a politicilor publice din întreaga lume.

Multe dintre ideile de bază care au dus la o luptă intensă pentru obținerea acestor drepturi s-au dezvoltat în urma celui de Al Doilea Război Mondial și a atrocităților Holocaustului, ducând la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului de la Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948.

Lumea antică nu avea conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, de politică etc., care au căutat să realizeze demnitatea umană, bunăstarea, dar separat de drepturile omului.

„Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiința și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității”^[1].

DREPTURILE OMULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Drepturile omului reprezintă una dintre valorile esențiale ale Uniunii Europene. Astfel țările care doresc să adere la Uniune, precum și cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altă natură cu U. E., trebuie să respecte drepturile omului.

Aceste drepturi au fost consolidate prin Carta drepturilor fundamentale. Prin articolul 9 se recunosc drepturile fundamentale ale cetățeanului. Acestea sunt referitoare la toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Ca urmare ele trebuie să fie în vizorul tuturor organismelor Consiliului. Principalele domenii de acțiune ale Consiliului care vizează drepturile omului sunt:

1. punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a U. E.;

2. aderarea U. E. la Convenția europeană a drepturilor omului.

Drepturile fundamentale:

Printre dispozițiile Tratatului constituțional se regăsesc și cele referitoare la drepturile fundamentale. „Tratatul precizează cu claritate, drepturile care decurg din6calitatea de cetățean al Uniunii, și anume: dreptul la liberă circulație și dreptul de sejur; dreptul de exercitare al votului și dreptul de a fi ales în Parlamentul european, ca și de a participa la alegerile municipale; dreptul de protecție diplomatică și consulară; dreptul de petiție în fata Parlamentul european, precum și dreptul de a se adresa mediatorului ori de a sesiza instituțiile în una dintre limbile oficiale ale Uniunii și de a primi răspuns în aceeași limbă. […] Constituția Europeană a introdus printre dispozițiile sale și aspectul referitor la atribuirea unui catalog propriu de drepturi Uniunii. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 8 decembrie 2000, la Nisa, a fost integrată în Constituție și constituie partea a II-a a acesteia. Dispozițiile sale au forța juridică constrângătoare, fără, totuși, ca acesta să conducă la o extindere a competenței Uniunii. Instituțiile, organele și agențiile Uniunii sunt obligate să respecte drepturile înscrise în Cartă. Aceleași obligații se impun și statelor membre atunci când acestea aplică dreptul comunitar, Curtea de Justiție fiind instituția care veghează la respectarea Cartei. […] Potrivit dispozițiilor Tratatelor actuale, Uniunea nu are competența de a adera la Convenția europeană privind drepturile omului. În schimb, Tratatul prevede această competență a Uniunii și stabilește faptul că Uniunea poate să adere la Convenția Consiliului Europei. Aderarea la Convenție nu aduce nicio modificare competențelor Uniunii, pentru că integrarea totală a Cartei și aderarea la Convenția europeană reprezintă două demersuri complementare și nu alternative”^[2].

Temeiul juridic:

• Uniunea are ca valori fundamentale „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, precum și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”^[3].

• Uniunea contribuie la „eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”^[4].

• Țările care aderă la UE trebuie să respecte Carta. Articolul 6 alineatul (2) solicită ca U. E. să adere la Convenția europeană a drepturilor omului^[5].

• Principii care stau la baza acțiunilor externe ale Uniunii sunt democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite din 1945 și a dreptului internațional. La articolul 21, U. E. își însușește principiul „indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, angajându-se să considere drepturile economice și sociale la fel de importante ca cele civile și politice^[6].

• Acțiunile internaționale ale UE trebuie să aibă la bază principiile prevăzute la articolul 21 din TUE^[7].

Politica U. E. cu privire la drepturile omului:

În 2012, Consiliul a adoptat un Cadru strategic privind drepturile omului și democrația, însoțit de un plan de acțiune pentru implementarea acestuia. Astfel se definesc principiile, obiectivele și prioritățile în vederea îmbunătățirii eficacității și consecvenței politicii Uniunii.

În noiembrie 2020, Consiliul a adoptat cel de-al treilea Plan de acțiune al Uniunii Europene privind drepturile omului și democrația, care stabilește ambițiile și prioritățile pentru următorii 4 ani, vizând 5 domenii principale:

a) Protejarea și capacitarea persoanelor;

b) Construirea unor societăți reziliente, favorabile incluziunii și democratice;

c) Promovarea unui sistem mondial pentru drepturile omului și democrație;

d) Noile tehnologii: valorificarea oportunităților și abordarea provocărilor;

e) Obținerea de rezultate lucrând împreună;

Orientările Uniunii oferă instrucțiuni practice reprezentanțelor UE în lume, deși nu au putere de lege. Acestea sunt referitoare la:

a) Acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea;

b) Dialogurile privind drepturile omului;

c) Drepturile copilului;

d) Acțiunile împotriva torturii și altor tratamente crude;

e) Protecția copiilor în timpul conflictelor armate;

f) Protecția apărătorilor drepturilor omului;

g) Conformitatea cu dreptul umanitar internațional;

h) Combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor;

i) Promovarea libertății de religie și convingeri;

j) Protecția drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI);

k) Promovarea libertății de exprimare, atât online, cât și offline;

l) Nediscriminarea în acțiunile externe;

m) Apa potabilă sigură și salubrizarea;

Acordurile comerciale bilaterale și diferitele acorduri de asociere și cooperare între UE și țările terțe sau organizațiile regionale includ o clauză care definește respectarea drepturilor omului, ca un „element esențial”. Ca urmare, în caz de nerespectare pot apărea reducerea sau suspendarea cooperării.

Uniunea promovează drepturile omului prin participarea sa la forurile multilaterale și anume:

− Comitetul al III-lea al Adunării Generale a ONU;

− Consiliul ONU pentru Drepturile Omului;

− Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);

− Consiliul Europei;

În decembrie 2020, Consiliul a adoptat un regulament de instituire a unui regim mondial de sancțiuni în materie de drepturi ale omului. Acesta vizează persoane, entități și organisme.

PUNERE ÎN APLICARE A CARTEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE A U.E.

În caz de necesitate, Uniunea Europeană adoptă acte legislative cu scopul de a asigura protecția drepturilor definite în Cartă.

În 2019, Consiliul a adoptat concluzii cu ocazia celei de a 10-a aniversări a momentului în care Carta drepturilor fundamentale a devenit obligatorie din punct de vedere juridic.

Raportul anual al Comisiei privind aplicarea Cartei:

În luna iunie a fiecăruia an, Comisia prezintă un raport anual privind aplicarea cartei. Acest raport oferă Consiliului posibilitatea de a organiza propria sa dezbatere anuală cu privire la cartă. Ca urmare Consiliul adoptă concluzii care se axează pe mai multe aspecte cu privire la raportul Comisiei, aspecte ca: nediscriminarea, drepturile privind azilul și migrația, drepturile copilului, rasismul și xenofobia, precum și violența împotriva femeilor.

Cooperarea cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a U.E.:

Această cooperare vizează:

• Adoptarea temeiului juridic și a cadrului multianual al agenției;

• Luarea măsurilor ce se impun ca urmare a raportului anual al agenției, precum și a altor studii și rapoarte relevante pentru activitatea Consiliului;

• Raportul anual al agenției servește drept bază pentru discuțiile din cadrul Consiliului referitor la elaborarea de concluzii privind punerea în aplicare a Cartei.

REGIMUL MONDIAL DE SANCȚIUNI CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI

La 9 decembrie 2019, Consiliul a salutat lansarea de către Înaltul Reprezentant a activității pregătitoare în vederea instituirii unui regim al UE de aplicare generală a măsurilor restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva acestora.

La 17 noiembrie 2020, Consiliul a aprobat concluzii referitoare la Planul de acțiune al Uniunii privind drepturile omului și democrația 2020-2024, care stabilesc nivelul de ambiție și prioritățile U.E. în acest domeniu în relațiile sale cu toate țările terțe. Ca parte a planului de acțiune al Uniunii Europene, aceasta s-a angajat să instituie un nou regim orizontal de sancționare a încălcărilor drepturilor omului la nivel mondial pentru a combate încălcările grave ale drepturilor omului și abuzurile împotriva acestora din întreaga lume.

În decembrie 2020, Consiliul a adoptat o decizie și un regulament de instituire a unui regim mondial de sancțiuni în materie de drepturi ale omului. Pentru prima dată, U.E. va putea să vizeze persoane, entități și organisme responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și abuzuri grave împotriva acestora, implicate în astfel de încălcări sau abuzuri sau asociate lor, la nivel mondial, indiferent unde au avut loc acestea.

Cadrul pentru măsuri restrictive specifice se aplică unor acte precum genocidul, crimele împotriva umanității și alte încălcări grave ale drepturilor omului sau abuzuri grave împotriva acestora. Alte încălcări ale drepturilor omului sau abuzuri grave împotriva acestora pot, de asemenea, să facă obiectul regimului de sancțiuni, atunci când încălcările sau abuzurile respective sunt larg răspândite, sistematice sau reprezintă motive de profundă îngrijorare în ceea ce privește obiectivele politicii externe și de securitate comune prevăzute în tratat^[8].

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI ȘI DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE CETĂȚEANULUI

„Drepturile fundamentale ale omului reprezint un ansamblu de drepturi, libertăți, îndatoriri recunoscute la nivel mondial, iar folosirea noțiunii de drepturi fundamentale presupune că aceste drepturi trebuie să cuprindă aspecte esențiale pentru dezvoltarea umană, pentru viață, progresul și bunăstarea individului. Trebuie să înțelegem, deci, că nu toate drepturile omului sunt fundamentale, ci numai cele indispensabile ființei umane, cele fără de care existența omului nu ar putea fi concepută”^[9].

„Conceptele de drepturile fundamentale ale omului și drepturile fundamentale ale cetățeanului trebuie analizate atent, deoarece ele nu se pot confunda. Astfel, conceptul drepturilor omului are o semnificație mult mai larg decât acela al drepturilor cetățenești, deoarece drepturile omului sunt drepturi universal valabile, aplicabile tuturor ființelor umane, în timp ce drepturile cetățenești sunt, potrivit însăși denumirii lor, specifice unui anumit grup de oameni și anume cetățenii unui anumit stat”^[10].

CONCLUZII

Drepturile fundamentale ale omului au o importanță deosebită, fiind esențiale într-o societate democratică. Acestea îl reprezintă pe cetățean, ca o ființă care are drepturi și exercită obligații, iar el trebuie să-și cunoască beneficiile și limitele, pentru a putea fi la nivelul societății, laolaltă cu ceilalți cetățeni.

Este normal și firesc ca omul să-și apere aceste drepturi, întrucât generații întregi au luptat pentru a le obține, iar lipsa lor ar duce la multe îngrădiri, rezultând astfel o nemulțumire gravă a societății. Toate aceste drepturi au fost create cu scopul de a îmbunătății atât viața oamenilor în cadrul comunității, cât și în relațiile dintre indivizi sau cu diferite entități.

Drepturilor omului reprezintă într-o oarecare măsură respectarea reciprocă a indivizilor, căci drepturile fiecăruia nu trebuie să ducă la îngrădirea drepturilor altuia, iar exercitarea lor trebuie să fie conformă legislație.

BIBLIOGRAFIE

1. Fuerea Augustin, „Manualul Uniunii Europene”, Editura Universul Juridic, București, 2006;

2. Purdă Nicolae, „Protecția drepturilor omului”, Editura Lumina Lex, București, 2001;

3. Stancea Isabela, Universitatea „Constantin Brâncoveanu” Pitești, „Drepturile omului – un concept cu valențe universale”;

4. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/165/human-rights;

5. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/human-rights/;

6. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omului;

7. https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2020/12/07/eu-adopts-a-global-human-rights-sanctions-regime.