Drept de proprietate asupra unui imobil. Competența în funcție de valoare. Determinarea taxelor judiciare de timbru. Instanța constituțională sesizată prin considerentele încheierii (NCPC, Constituția Românei)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

DCC nr. 709/2017

NCPC: art. 104 alin. (1), art. 98 alin. (1) și (2), art. 194 lit. c); O.U.G. nr. 80/2013: art. 42; Constituția României: art. 11, art. 44, art. 56, art. 126 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4); Legea nr. 47/1992: art. 1-3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. A.d), art. 29

În M. Of. nr. 173 din 23 februarie 2018, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 709/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 104 alin. (1) și art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă.

Cu privire la modul în care instanța judecătoreasă a ales să sesizeze instanța constituțională, Curtea observă că, în cauza de față, instanța a procedat la „sesizarea Curții Constituționale” prin considerentele încheierii, și nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanței judecătorești sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției, în cadrul considerentelor hotărârii, și să dispună sesizarea Curții, prin dispozitivul aceleiași hotărâri. Într-adevăr, în speță, instanța de judecată în mod eronat a sesizat Curtea Constituțională prin considerente și nu prin dispozitivul hotărârii. O atare eroare nu este opozabilă Curții Constituționale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge asupra autorilor excepției de neconstituționalitate în mod negativ. În consecință, Curtea consideră că este legal sesizată [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014 (M. Of. nr. 410 din 3 iunie 2014, parag. 9)].

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 104 alin. (1) și art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

Art. 104 alin. (1): „În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale”.

Art. 194 lit. c): „Cererea de chemare în judecată va cuprinde […] c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt;”.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cererii și valoarea acestuia prezintă importanță, deoarece fixează limitele cadrului procesual în care se va desfășura judecata, determină competența și un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 230 din 19 aprilie 2016 (M. Of. nr. 412 din 1 iunie 2016, parag. 20)].

Textul art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă reglementează faptul că, pentru imobile, stabilirea valorii acestora se face potrivit regulilor prevăzute la art. 104 din Codul de procedură civilă, respectiv în funcție de valoarea impozabilă a imobilului, conform legislației fiscale. În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită se procedează la estimarea valorii de către reclamant, care va indica modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, precum și înscrisurile corespunzătoare [art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 98 alin. (1) și (2) și cu art. 194 lit. c) teza întâi din Codul de procedură civilă].

De asemenea, având în vedere teza întâi a art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă și valoarea obiectului acesteia „după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare” Curtea constată că reclamantul va trebui să atașeze cererii de chemare în judecată certificatul fiscal din care să rezulte valoarea impozabilă a imobilului.

Prin urmare, reglementarea de către legiuitor a unui criteriu general valabil pentru stabilirea valorii imobilelor raportată la valoarea impozabilă, potrivit legislației fiscale, face previzibilă pentru justițiabili modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru, eliminând astfel subiectivismul în stabilirea acestor taxe de către instanțe.

Astfel, normele legale care conferă instanței de judecată criterii de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru nu sunt de natură a afecta accesul liber la justiție și nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil.

În legătură cu determinarea taxelor judiciare de timbru, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, în nenumărate rânduri, că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt reglementate de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014 (M. Of. nr. 892 din 9 decembrie 2014, paragraful 21)].

Totodată Curtea observă că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (M. Of. nr. 392 in 29 iunie 2013), posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție [Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013 (M. Of. nr. 94 din 6 februarie 2014)].

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate în Dosarul nr. 2.028/323/2015/a1 al Judecătoriei Târnăveni și constată că dispozițiile art. 104 alin. (1) și art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.