Discursul domnului Silviu-Marian Munteanu cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2022

Valeriu Stoica – Este momentul premiatului și sper că, în ceea ce va spune, va menționa și data finalizării tezei.

Silviu-Marian Munteanu – Mulțumesc, domnule profesor! Teza este aproape gata, voi finaliza în perioada următoare și o voi și susține, sper eu, spre sfârșitul anului, începutul anului viitor. Este o extrem de mare onoare și bucurie pentru mine să mă aflu în fața dumneavoastră astăzi și să primesc acest premiu. După cum bănuiesc că se poate observa cu puterea evidenței, sunt extrem de emoționat și trebuie să vă mărturisesc că gândirea și structurarea unui discurs pare cel puțin la fel de provocatoare ca cea privind redactarea unui articol publicat în Revista Română de Drept Privat. Însă mesajul meu aș vrea să fie interpretat și receptat în lumina recunoștinței pe care o port oamenilor care au contribuit la dezvoltarea mea profesională și academică și datorită cărora mă aflu astăzi aici. Vă mărturisesc că atunci când am aflat că am câștigat acest premiu m-au încercat emoții contradictorii; pe de o parte, în mod evident, m-am bucurat extrem de tare pentru această distincție, dar totodată bucuria mea a fost temperată de o sinceră reflecție asupra propriilor mele limite, pe care le conștientizez și asupra cărora încerc să găsesc soluții pentru a le depăși. Astăzi, după ce a trecut deja… (că am aflat că am câștigat acest premiu acum vreo 2 săptămâni, cred) astăzi mă încearcă, pe lângă emoțiile pe care, evident, le resimt, mă încearcă și un sentiment de recunoștință și responsabilitate. Sper și îmi doresc ca pe viitor să confirm ceea ce Consiliul Științific al Revistei Române de Drept Privat a văzut atunci când a hotărât să îmi acorde acest premiu. Îi mulțumesc doamnei profesoare Brândușa Ștefănescu pentru cuvintele frumoase și extrem de motivante pe care mi le-a adresat și le-a adresat în legătură cu acest articol. Confirm ceea ce a spus domnul profesor Stoica, este un sentiment de mare mândrie pentru mine să primesc astfel de aprecieri din partea doamnei profesoare. Am convingerea că doamna profesoară a identificat și aspecte criticabile în ceea ce privește textul care este astăzi premiat și sper ca la un moment dat să am prilejul să le discut cu dumneaei și, eventual, să îmbunătățesc ceea ce este de îmbunătățit în legătură cu anumite concluzii pe care le-am formulat în cadrul acestui articol, eventual într-un studiu mai amplu, dedicat excepției de neexecutare și ordinii executării prestațiilor.

Mulțumesc, de asemenea, domnului Stan Tîrnoveanu, pentru cuvintele adresate. Vă mărturisesc că acest text m-a lăsat cu mai multe, cu o listă mai mare de întrebări decât lista de la care pornisem inițial. O parte din întrebările pe care mi le pusesem inițial au găsit cumva o rezolvare sau am reușit să ofer cumva un răspuns, însă la final am rămas cu foarte multe întrebări la care până acum nu am găsit încă un răspuns. Inclusiv din perspectiva Legii insolvenței am constatat, inclusiv din perspectivă practică, că există foarte multe probleme în legătură cu excepția de neexecutare și cu modalitatea de punere a acesteia în aplicare, în contextul procedurii insolvenței. Poate la un moment dat o să am ocazia să aprofundez și acest aspect al excepției de neexecutare. Pentru că, după cum spuneam, recunoștința mea față de oamenii care au contribuit la dezvoltarea mea trebuie cumva semnalată și trebuie punctată, trebuie să vă mărturisesc că această temă a potestativității acum 10 ani mi-a mai adus un premiu în cadrul sesiunii de comunicări științifice. Pare că această materie a potestativității pare să fie de bun augur pentru mine. Nu-mi imaginam acum 10 ani că mă voi afla astăzi în fața dumneavoastră și că voi primi acest premiu, însă acum 10 ani interesul pentru materia potestativității a fost stârnit de către domnul profesor Răzvan Dincă și de către domnul profesor Diaconiță, în contextul redactării acelui text, care avea denumirea – s-ar putea domnul profesor Stoica să nu fie de acord cu mine – „Exercitarea abuzivă a dreptului de dezicere”, o chestiune extrem de controversată.

Valeriu Stoica – Faptul că nu sunt de acord nu spune nimic. Important e că am dreptate.

Silviu-Marian Munteanu – Le mulțumesc domnilor profesori Dincă și Diaconiță, pentru că mi-au insuflat interesul pentru această materie și că discuțiile cu dumnealor au fost întotdeauna extrem de interesante și am plecat de fiecare dată cu anumite învățăminte. Domnului profesor Stoica ar trebui să îi mulțumesc pentru foarte multe lucruri. În principal, îi mulțumesc pentru… răbdarea este unul dintre aspectele pentru care vă mulțumesc, domnule profesor! Ați avut și aveți în continuare răbdare cu mine, deși nu sunt poate cel mai eficient colaborator sau doctorand al dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru această răbdare! De asemenea, cred că toată lumea este în asentimentul meu, că ar trebui să vă felicităm și

să vă mulțumim pentru pasiunea molipsitoare pentru drept, în general, și pentru dreptul civil, în special, pe care o manifestați. Longevitatea acestei reviste, în mod evident, se datorează și pasiunii molipsitoare, cum spuneam, pe care ați insuflat-o tuturor autorilor care contribuie, cu ocazia redactării fiecărui număr, cu câte un text în cadrul revistei, și totodată vă mulțumesc că mi-ați dat ocazia să redactez acest articol într-un volum colectiv care poartă denumirea marginală „Viitorul cercetării juridice românești”. Este extrem de onorant pentru mine să fac parte din colectivul acelui volum și, de asemenea, vă mulțumesc pentru aceasta!

Totodată, aș vrea să le mulțumesc celor care și-au rupt din timpul lor pe parcursul redactării acestui text și care au contribuit la calitatea acestui text. Evident, îi mulțumesc domnului profesor Stoica, cu care am avut mai multe discuții în legătură cu unele concluzii la care am ajuns în acest articol, dar totodată le mulțumesc și doamnei profesoare Laura Toma-Dăuceanu, domnului profesor Vladimir Diaconiță și domnului avocat Daniel Moreanu, pentru sugestiile și recomandările pe care mi le-au făcut. Dacă există o serie de aspecte și concluzii pertinente în cadrul acestui articol, acest lucru li se datorează și dumnealor. Evident, orice aspecte criticabile nu pot fi imputate decât mie.

Poate că cea mai mare influență asupra dezvoltării mele, și aș vrea să mulțumesc, să transmit mulțumirile mele domnului Decan Flavius Baias, care m-a sprijinit întotdeauna în demersurile academice pe care le-am desfășurat pe parcursul celor 7 ani de când sunt colaborator al Facultății de Drept și care, împreună cu domnul profesor Stoica, mi-au dat oportunitatea de a ține seminare la materiile Drept civil, Drepturile reale și Teoria obligațiilor. Îi mulțumesc domnului profesor Baias pentru generozitatea, încrederea și motivația pe care a manifestat-o întotdeauna față de mine și față de demersurile mele și sper ca, la un moment dat, să pot transmite și eu mai departe aceeași generozitate și încredere altor colaboratori, poate mai tineri. Dacă doamna profesor Brândușa Ștefănescu vorbea despre o anumită coerență, structură și structură logică a acestui articol, în mod evident, acest lucru i se datorează și domnului profesor Flavius Baias, pentru că mi-a dat șansa să fur meserie de la dumnealui. Am avut ocazia și onoarea de a scrie cu dumnealui mai multe lucrări de specialitate și de fiecare dată am învățat și, cum spuneam, am furat meserie, cum anume ar trebui să îmi structurez logic argumentele și cum anume ar trebui să transmit un mesaj juridic într-o formă ușor de înțeles și poate, uneori, plăcută cititorului.

În ceea ce privește tema pe care am abordat-o, „Excepția de neexecutare, formă de manifestare a potestativității”, aceasta este limitată doar la noțiune, condiții și natură juridică. Nu o să intru în foarte multe detalii în legătură cu concluziile la care am ajuns, însă cred că, pe alocuri, și cred că asta a convins cumva și Consiliul Științific să acorde acest premiu, am oferit unele abordări și perspective inedite în legătură cu materia excepției de neexecutare, atât din perspectiva condițiilor care trebuie îndeplinite pentru a invoca excepția de neexecutare, am sesizat, zic eu, în mod logic, unele consecințe ale unora dintre condițiile aplicabile excepției de neexecutare, și mă refer aici la exigibilitatea obligațiilor din materia excepției de neexecutare și coroborarea acestora cu alte instituții. De asemenea, după cum a anunțat deja și doamna profesoară Brândușa Ștefănescu, în partea finală am încercat să identific o corelație între excepția de neexecutare și noțiunea de potestativitate care, din punctul meu de vedere, este relevantă pentru a identifica modalitatea în care funcționează excepția de neexecutare și consecințele pe care aceasta le are. Am arătat, printre altele, că excepția de neexecutare este un remediu pentru neexecutare, că nu este un drept material la acțiune și că, totodată, este și un contra remediu în ceea ce privește posibilitatea debitorului care nu și-a executat de a recurge la remedii în situația în care accipiensul nu-și execută obligația, prin invocarea excepției de neexecutare.

O să închei prin a vă mulțumi încă o dată pentru acest premiu. Felicitări Editurii Universul Juridic și Uniunilor Profesionale pentru organizarea, deja tradițională, a acestei festivități și sper să ne revedem în contexte la fel de fericite și pe viitor. Vă mulțumesc!

Valeriu Stoica – O promisiune destul de vagă în ce privește data. Da, a zis că o să finalizez, poate până la sfârșitul anului, poate la începutul anului viitor, poate cândva. Da, probabil că are mai multă autoritate, nu? Da, am înțeles. Așteptăm cu nerăbdare, Silviu, finalizarea tezei, pentru că acest articol premiat te obligă