Deducere incorectă a perioadei executate. Admiterea contestației formulate (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 236/2020

L. nr. 302/2004: art. 156 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a)

Astfel cum s-a arătat și la termenul de dezbateri, obiectul prezentei contestații promovată din oficiu de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București este limitat la verificarea dacă se impunea sau nu deducerea unei perioadei de 90 de zile de închisoare liberare anticipată, considerată ca executată de autoritățile italiene.

Acesta fiind obiectul cauzei asupra căreia s-a pronunțat prima instanță, invocarea de către condamnat a unui nou motiv de contestație la executare (constând într-o deducere incorectă a perioadei executate, care ar fi de 3 ani și 9 luni și nu de 2 ani și 9 luni) nu este admisibilă în prezentul stadiu procesual, contestatorul condamnat având deschisă oricând calea unei noi cereri prin care să supună analizei, în raport de actele suplimentare pe care afirmă că le deține, perioada executată în Italia.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte nu poate proceda la o verificare a hotărârii din perspectiva criticilor formulate de contestatorul condamnat A..

În ceea ce privește susținerile Ministerului Public, Înalta Curte constată că, într-adevăr, din modul de redactare a dispozitivului hotărârii, nu rezultă cu claritate faptul că, urmare a admiterii contestației la executare, perioada totală de liberare anticipată dedusă este de 180 de zile.

Astfel, prin sentința penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, au fost recunoscute sentința penală nr. 583 din 05.12.2017, definitivă la 30.03.2018, emisă de Tribunalul compus de Judecător Unic din Pesaro și sentința penală nr. 3695 din 23.12.2016, definitivă la 19.01.2017, emisă de Tribunalul compus de Judecător Unic din Frosinone, privind pe condamnatul A. și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 4 ani, 9 luni și 7 zile.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă perioada de 90 zile, reprezentând eliberare anticipată. De asemenea, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile italiene a rezultat că A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, a fost arestat preventiv raportat la pedepsele pentru care au fost emise sentințele penale ce fac obiectul cererii, respectiv de 23 zile, de la data de 01.12.2016, la data de 23.12.2016, rămânând de executat 4 ani 9 luni și 7 zile. Persoana condamnată A. a început executarea pedepsei la data de 04.07.2017, aceasta urmând a fi complet executată la data 10.01.2022, în urma reducerii pedepsei cu 90 zile eliberare anticipată.

Ulterior pronunțării sentinței penale nr. 144/F din data de 31.07.2019 a Curții de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2019, prin adresa din 31.01.2020, Ministerul Justiției a comunicat certificatul privind situația executării pedepsei emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Pesaro – Biroul Executări Penale, din care rezultă că persoanei condamnate i-au fost acordate 180 zile de eliberare anticipată, după cum urmează: 90 zile pentru perioada 31.03.2017 – 31.03.2018 și încă 90 zile pentru perioada 31.03.2018 – 31.03.2019.

Prin sentința ce face obiectul prezentului control judiciar, s-a admis contestația la executare formulată din oficiu de către Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, privind pe numitul A. și s-a dedus din pedeapsa de 4 ani, 9 luni și 7 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 144/F din data de 31.07.2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, perioada de 90 de zile de închisoare considerată ca executată de autoritățile italiene și perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.

Înalta Curte constată însă că dispozițiile referitoare la deducere din sentința împotriva căreia a fost formulată contestația la executare și cele din dispozitivul hotărârii pronunțate în contestația la executare sunt identice („deduce din pedeapsă perioada de 90 zile, reprezentând eliberare anticipată. Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi” – sentința penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 și „Deduce (…) perioada de 90 de zile de închisoare considerate ca executate de autoritățile italiene și perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi” – sentința contestată nr. 51/F din data de 09 martie 2020).

Totodată, se observă că în dispozitivul hotărârii contestate nu se menționează în ce interval este cuprinsă perioada de 90 zile considerată ca executată de autoritățile italiene, pentru a se înțelege că este o perioadă suplimentare celei deja deduse din pedeapsa de 4 ani, 9 luni și 7 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Drept urmare, pentru a nu exista neclarități cu privire la perioada dedusă, având în vedere că potrivit certificatului privind situația executării pedepsei, emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Pesaro, Biroul Executări Penale, persoanei condamnate i-au fost acordate 180 zile de eliberare anticipată (90 zile pentru perioada 31.03.2017 – 31.03.2018 și 90 zile pentru perioada 31.03.2018 – 31.03.2019), potrivit dispozițiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 51/F din data de 09 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, să desființeze, în parte, sentința penală contestată și rejudecând:

Va deduce din pedeapsa de 4 ani, 9 luni și 7 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 144/F din data de 31.07.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 20.08.2019, perioada de 180 de zile de închisoare considerate ca executate de autoritățile italiene și perioada executată de la data de 04.07.2017 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 249/2019 din 31 iulie 2019 emis de Curtea de Apel București, secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

Va menține dispoziția din sentința contestată privind acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu care a asigurat asistența juridică a intimatului.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.