Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 30/2019 (M. Of. nr. 124/18.02.2020): H.G. nr. 363/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiţii finanţate din fonduri publice

În M. Of. nr. 124 din 18 februarie 2020 s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 30/2019 referitoare la interpretarea și aplicarea H.G. nr. 363/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiții finanțate din fonduri publice.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că, în interpretarea respectivului act normativ, normele referitoare la cheltuielile indirecte și de profit, cheltuielile de proiectare și inginerie, consultanță și asistență tehnică au avut natura juridică a unor norme de recomandare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 6/2017.

H.G. nr. 363/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiții finanțate din fonduri publice

În ceea ce privește modul în care instanțele judecătorești au înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile ce formează obiectul recursului în interesul legii, se remarcă existența practicii neunitare, sens în care au fost identificate următoarele două orientări jurisprudențiale:

– într-o primă orientare, standardele de cost prevăzute de dispozițiile H.G. nr. 363/2010 constituie documente de referință cu rol de ghidare în promovarea obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice, similare din punct de vedere tehnic. Norma legală conferă ordonatorului de credite care demarează proiecte similare din punct de vedere tehnic cu proiectele de investiție prevăzute în anexa nr. 1 o marjă de apreciere a gradului de similitudine, chestiune subiectivă ce trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de proiectul demarat;

– într-o altă orientare, s-a apreciat că dispozițiile H.G. nr. 363/2010 au caracter imperativ, nu orientativ, standardele reglementate prin acest act normativ fiind adoptate tocmai în scopul utilizării fondurilor publice în acord cu principiul eficienței, consacrat de art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

În opinia PÎCCJ, standardele de cost referitoare la cheltuielile cu investiția de bază, defalcate potrivit cap. 4 din Metodologia privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, particularizate în anexele 2.1-2.20 la H.G. nr. 363/2010 pentru fiecare dintre obiectivele de investiții prevăzute în anexa nr. 1 a acestui act normativ au caracter minimal și rol de recomandare pentru finanțarea obiectivelor de investiții similare din punct de vedere tehnic. În schimb, cheltuielile indirecte, cota de profit, cheltuielile de proiectare și inginerie, consultanță, asistență tehnică, organizare de șantier, cheltuieli diverse și neprevăzute, exprimate în anexele 2.1-2.10 la H.G. nr. 363/2010, în valori procentuale fixe, la nivel maximal, sunt obligatorii și nu pot fi depășite.

La nivelul Curții Constituționale nu a fost identificată jurisprudență relevantă în cauză.

Potrivit raportului întocmit în cauză, în interpretarea și aplicarea H.G. nr. 363/2010, normele referitoare la cheltuielile indirecte și de profit, cheltuielile de proiectare și inginerie, consultanță și asistență tehnică au avut natura juridică a unor norme de recomandare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 6/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri privind realizarea investițiilor finanțate din fonduri publice, prin care s-a instituit obligativitatea standardelor de cost.