Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 5/2025

MONNA-LISA BELU MAGDO: Principiul simultaneității executării prestațiilor în contractele sinalagmatice

Rezumat: Simultaneitatea executării obligațiilor în contractele sinalagmatice, reglementată în Codul civil, este explicată în prima parte a studiului prin excepția de neexecutare, ca formă de garantare a principiului, constând în dreptul părții contractante de a refuza executarea propriei prestații atâta timp cât cealaltă parte nu își execută obligația. Ca formă a justiției private, excepția de neexecutare se realizează în cadrul manifestării specificului raporturilor sinalagmatice și decurge din regula interdependenței obligațiilor părților contractante.

În analiza condițiilor de operare a excepției de neexecutare, au fost analizate opiniile doctrinare legate de izvorul extins al sinalagmatismului, indiferent de sursă și acela restrâns, de sorginte contractuală, excluzând din sfera de incidență contractele sinalagmatice imperfecte și dreptul de retenție. Simultaneitatea ca și condiție a eficacității excepției, nu implică o concomitență a prestațiilor, nu exclude în unele situații defazarea executării acestora. Anticiparea excepției de neexecutare, a condițiilor de operare, a fost circumscrisă în analiză unei forme specifice de garantare a creanței și ca o excepție de la regula exigibilității prestațiilor sinalagmatice, generatoare a suspendării prestației celui ce o invocă. Inaplicabilitatea excepției neexecutare intervine atunci când una dintre părți este culpabilă de neexecutarea obligației celeilalte părți și în cazul în care neexecutarea prestației uneia dintre părți a fost generată de cazul fortuit sau forță majoră. În funcție de impactul acestor factori obiectivi în neexecutarea totală sau parțială a prestației, intervine riscul și desființarea totală a contractului sau doar suspendarea acestuia.

Importanța neexecutării prestației ca și condiție a invocării excepției, aduce în discuție criteriul proporționalității. Relația de proporționalitate este identificată prin gravitatea suficientă a neexecutării, fără distincție dacă neexecutarea se referă la obligația principală sau aceea accesorie și fără relevanță dacă vizează componenta cantitativă a neexecutării raportat la neexecutarea totală sau parțială a contractului Ceea ce conferă valoare excepției de neexecutare este nu numai integrarea bunei-credințe în mecanismul de acțiune a conduitei în invocarea excepției, dar și aceea a semnificației cauzei concrete a neexecutării obligației contractuale, dacă este culpabilă, sau generată de cazul fortuit sau forța majoră.

 

NICOLETA-RAINA GEAMALINGA: Interesul superior al copilului – fațeta neșlefuită a diamantului universal din domeniul juridic: dreptul de a căuta fericirea. Considerații privind aplicarea principiului ocrotirii „interesului superior al copilului” în procedura divorțului pe cale notarială

Rezumat: Respectarea interesului superior al copilului reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale dreptului familiei. Asigurarea fericirii copiilor poate fi văzută ca scopul de bază al dreptului, întrucât copiii întruchipează veriga cea mai puternică a societății, fiind de fapt proiecția evoluției sociale. Orice atingere adusă acestui principiu esențial este de fapt o amenințare la adresa fericirii. Și aici intervine pe scena dreptului familiei, un nou actor poate la fel de important ca și principiul respectării interesului superior al copilului, și anume, dreptul de a căuta fericirea. Dar care sunt implicațiile exercitării acestui drept inovator când vorbim despre copii? Totodată care sunt scenariile, instituțiile juridice sau procedurile juridice în care interesul superior al copilului joacă rolul principal? Vom încerca să analizăm în prezentul studiu iminența protejării fericirii și a interesului superior al copilului în procedura divorțului, în special cea pe cale notarială, studiind pionii centrali în jurul cărora gravitează întreaga procedură a divorțului, respectiv modalitatea de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, analiza raportului de anchetă psihosocială ce trebuie efectuat, și nu în ultimul rând procedura ascultării copilului, cea mai bună pledoarie în favoarea interesului superior al copilului fiind cea susținută de însuși cel ale cărui drepturi sunt ocrotite de legiuitor.

 

COSTEL GÎLCĂ: Încetarea suspendării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, din inițiativa instituției/autorității publice, înainte de termenul stabilit de părți

Rezumat: Subiectul pe care dorim să îl tratăm în prezentul articol vizează situația în care instituția/autoritatea publica dorește să dispună încetarea suspendării raportului de serviciu al funcționarului public, înainte de împlinirea termenului pentru care părțile conveniseră.

 

CONSTANTIN MIHALESCU: Introducerea obligativității medierii în cazul litigiilor dintre comercianții din România și Republica Moldova

Rezumat: În România și Republica Moldova, considerăm că instituția medierii obligatorii în litigiile dintre profesioniști, mai ales între cei cu afaceri mici și mijlocii, ar putea avea șanse de reușită, după ce, recent, la data de 3 septembrie 2024, în cauza C-658-23, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că dacă Curtea Constituțională a României a invalidat o lege care prevede ca obligatorie ședința de informare privind avantajele medierii, atunci instanța de judecată poate să nu aplice decizia Curții Constituționale. În actuala criză prin care trece societatea datorită crizelor politice , economice și morale, atât la nivel național cât și mondial, precum și a conflictului armat din Ucraina, este justificată această măsură, însă, cu condiția ca instituției medierii să i se dea o șansă reală de a se manifesta, dar, de data aceasta de pe poziția de mediere obligatorie realizată de mediatori și nu de alți profesioniști ai dreptului. În opinia noastră, obligativitatea medierii poate fi instituită în toate categoriile de litigii enumerate în legea medierii din ambele țări, însă pentru a ajuta societatea românească și moldovenească prin intermediul instituției medierii să treacă cu bine peste aceste crize ,propunem legiuitorilor să se inspire și din experiența legiuitorului italian care a găsit o cale de a penetra legislația națională și europeană.

 

ALEXANDRU-VALENTIN PETREA: Considerații privind înțelesul noțiunii de eroare materială în accepțiunea art. 503 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ. și implicațiile sale practice

Rezumat: Contestația în anulare în cadrul procedurii civile este, precum în cadrul procesului penal, o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată doar în baza unor motive strict prevăzute de lege. De regulă, o hotărâre civilă definitivă poate fi atacată cu contestație în anulare în situația în care partea interesată nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata. Totuși, în situația deciziilor pronunțate în recurs sau, după caz, în soluționarea unui apel când nu mai este deschisă ulterior calea de atac a recursului, legea procesuală civilă prevede încă patru motive în temeiul cărora se poate formula contestație în anulare.

Unul dintre aceste motive este reprezentat de ființarea unei dezlegări a recursului ce este urmarea unei erori materiale a completului de judecată care a soluționat cererea de recurs. Codul de procedură civilă nu oferă o definiție a noțiunii de eroare materială, deși practica judiciară, în special cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a lămurit destul de rezonabil acest concept și implicațiile sale la nivelul procesului civil. Acest articol va oferi o perspectivă generală asupra acestei problematici interesante și va analiza riscul apariției unor eventuale confuzii la nivelul înțelegerii sale, prin raportare la reglementarea de ansamblu a căilor de atac în procesul civil.

Concluzia de ansamblu ce rezultă din analiza tematicii în discuție rezidă în faptul că noțiunea de eroare materială nu semnifică nicidecum o greșeală în aprecierea probelor din dosar sau, după caz, în aplicarea legii la speța în cauză. Acest motiv de contestație în anulare este incident în situația în care instanța de recurs (sau de apel, când decizia va fi definitivă încă de la această fază procesuală) soluționează cauza fără a ține seama de unele realități faptice vădite și concrete ce reies din simpla analiză a dosarului speței, cum ar fi anularea ca netimbrat a recursului, în situația în care la dosar există în mod limpede dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Deci, noțiunea de eroare materială nu transformă contestația în anulare în cale de atac de reformare, ci ajută la evitarea pronunțării unor decizii definitive întemeiate pe erori vădite, cu nesocotirea înscrisurilor din dosar.

 

MARTA CLAUDIA CLIZA, CLAUDIU-CONSTANTIN ULARIU: Ordonanțele militare. Modalități particulare de reglementare

Rezumat: În acest studiu, autorii arată că reglementarea normelor juridice constituie instrumentul prim și vital de ordonare a relațiilor sociale, de identificare și definire a valorilor universale cu rezonanță juridică și de implementare în comportamentul membrilor societății a unor standarde de conduită socială  și a unei modalități de raționare conforme și compatibile cu respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale, indispensabile unei societăți moderne. De aceea, opera legislativă implică o instrumentalizare a mijloacelor constituționale de conturare, structurare, individualizare și impunere în ordinea juridică a prevederilor actelor normative menite să disciplineze viața și activitatea comunităților, iar mecanismul de impunere a acestora presupune o strictă și predictibilă delimitare de competențe între diverșii actori implicați în activitatea de normare.

În afară de Parlament, ca autoritate reprezentativă și ca unic for legiuitor al țării, cum dispun prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, Guvernul, ca reprezentant al dimensiunii executive a structurii statale, este abilitat de către legiuitorul constituant să îndeplinească rolul unui legiuitor derivat sau delegat. În acest sens, autorii precizează că Guvernul poate îndeplini rolul unui organ de reglementare secundară în ordinea legislativă internă, adică poate adopta, în condițiile și în cadrul limitelor strict statuate de Legea fundamentală, o serie de acte normative cu forța obligatorie a unei legi, această practică fiind de natură să complinească activitatea ori, mai degrabă, lipsa de activitate legislativă a Parlamentului. Însă, pe lângă Parlament și Guvern, pot exista și alți actori instituționali abilitați, din punct de vedere legal să adopte  unele acte normative prin care să fie reglementate o serie de domenii de interes public în conformitate cu normele  constituționale și legale și să ia măsuri în cazuri excepționale, mai ales în cele care pun în primejdie siguranța și securitatea națională.

Această intervenție legislativă dobândește o semnificație aparate atunci când operează în regim „militar”, fapt pentru care și spectrul juridic al ordonanțelor militare este unul aparte, având conotații diversificate. În cadrul studiului se arată că ordonanțele militare conturează un microsistem juridic inedit și remisibil, care conferă suplețe modalității de luare a măsurilor și de impunere a ordinelor cu caracter militar, ceea ce asigură eficiența acțiunilor concrete scontate prin adoptarea măsurilor cu caracter legislativ menționate.

 

MIRCEA DUȚU: Cadrul juridic unional-european privind guvernanța IA, stabilit prin AI Act [regulamentul (UE) 2024/1689 din 13 iunie 2024]

Rezumat: Caracterizat prin prevalența reglementării juridice și promovarea echilibrului între favorizarea inovării și respectarea valorilor democratice, modelul european de guvernanță a IA se întemeiază juridic pe două acte normative de referință: regulamentul (UE) 2024/1689 din 13 iunie 2024 (RIA) și, respectiv, Convenția-cadru a CE privind inteligența artificială și drepturile omului, democrația și statul de drept (Vilnius, 5 septembrie 2024), la care se adaugă reglementările conexe și dreptul preexistent pertinent. RIA stabilește cadrul unional-european de reglementare a IA în contextul pieței interioare și vizează încadrarea dezvoltării, introducerii pe piață și utilizării SIA, care pot prezenta riscuri pentru sănătate, securitate, drepturile fundamentale și mediu, într-o abordare bazată pe riscuri. Convenția-cadru, ca prin text juridic de amploare internațională, e construită în logica unei IA respectuoase cu drepturile fundamentale și valorile democratice în toate etapele ciclului de viață a IA. Conjugarea celor două reglementări în ecuația dreptului european configurează structura modelului juridic continental de guvernanță juridico-instituțională a IA, cu perspectiva de reper de exemplaritate global. Cadrul reglementar al UE urmărește asigurarea introducerii pe piață de sisteme de IA sigure, de încredere și responsabile, garantarea unui cadru juridic uniform în scopul facilitării investițiilor și inovării, întărirea guvernanței și a aplicării efective a legislației existente în materie de cerințe de securitate aplicabile sistemelor de IA și drepturi fundamentale și ameliorarea funcționarii pieței interioare pentru aplicațiile de IA legale și sigure și împiedicarea fragmentării pieței. Pe conținut se stabilesc reguli de armonizare, interdicția anumitor practici, exigențe specifice aplicabile sistemelor de IA cu grad ridicat de risc, reguli armonizate în materie de transparență și măsuri vizând susținerea inovației. AI Act stimulează dezvoltarea jurisprudenței pertinente și a doctrinei specifice, favorizând cristalizarea dreptului inteligenței artificiale (DIA).

 

ANDREI VIOREL IUGAN: Reluarea procedurii de cameră preliminară

Rezumat: În Decizia nr. 88/2019, Curtea Constituțională a sesizat o paradigmă a legislației de la acel moment: pe de o parte, nulitatea absolută intervenită în cursul procedurii de cameră preliminară putea fi invocată până la încheierea acestei proceduri, însă, pe de altă parte, de multe ori, cazul de nulitate absolută exista pe tot parcursul fazei procesuale. Cu alte cuvinte, nu i se putea pretinde persoanei care nu a beneficiat de asistență juridică obligatorie în procedura de cameră preliminară să invoce acest lucru până la finalizarea acesteia atât timp cât ea nu a beneficiat de asistența unui avocat nicio secundă în cursul procedurii.

Problema a fost rezolvată patru ani mai târziu ca urmare a adoptării Legii nr. 201/2023 , prin care a fost modificat art. 281 alin. (4) C.pr.pen. și a fost introdus art. 3861 C.pr.pen. Astfel, legiuitorul a prevăzut posibilitatea reluării procedurii de cameră preliminară în ipoteza în care în faza de judecată se constată că această fază a procesului penal a fost lovită de un caz de nulitate absolută.

Prezentul de studiu își propună o abordare practică a acestei instituții prin prezentarea principalelor probleme de practică judiciară ce ar putea apărea și prin sugerarea unor posibile soluții.

 

VADIM SUHOV: Modele de participare ale statului la furnizarea asistenței juridice gratuite

Rezumat: Articolul analizează modelele de participare a statului la furnizarea asistenței juridice gratuite, evidențiind rolul acestora în asigurarea accesului la justiție și protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Autorul explorează evoluția istorică a asistenței juridice gratuite, de la modelele caritabile și paternaliste din antichitate și Evul Mediu, până la sistemele moderne, influențate de conceptul de stat al bunăstării.

Ipoteza centrală este că modelele de asistență juridică gratuită variază în funcție de contextul istoric, economic și politic al fiecărei țări. Obiectivele includ identificarea principalelor modele de participare a statului, analiza impactului lor asupra accesului la justiție și propunerea de soluții pentru îmbunătățirea sistemelor existente.

Autorul utilizează o abordare interdisciplinară, combinând metode analitice, istorico-juridice, comparative, empirice și sistematice. Aceste metode permit o analiză cuprinzătoare a modelelor de asistență juridică gratuită, evidențiind avantajele și dezavantajele fiecăruia.

Studiul identifică patru modele principale de asistență juridică gratuită: liberal, corporativ, statalist și social-democratic. Fiecare model are caracteristici specifice, influențate de gradul de implicare a statului și de rolul organizațiilor societății civile. Tendințele moderne indică o trecere către modele mixte, care combină finanțarea publică cu implicarea sectorului privat și a organizațiilor neguvernamentale.

Articolul subliniază importanța asistenței juridice gratuite ca element esențial al politicii sociale și al statului de drept. Implicațiile practice includ necesitatea de a echilibra controlul statului cu independența organizațiilor juridice și de a asigura o finanțare durabilă. Pentru Republica Moldova, autorul recomandă extinderea colaborării cu societatea civilă și dezvoltarea programelor pro bono pentru a îmbunătăți accesibilitatea serviciilor juridice.

 

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

 

Contract de vânzare-cumpărare. Acțiune în daune-interese. Aplicarea principiului punerii în întârziere a debitorului prin acordarea unui termen suplimentar. Condiții și efecte în raport cu dispozițiile art. 1522 din Codul civil, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

 

Răspunderea civilă delictuală. Problema prescriptibilității acțiunii în repararea daunelor morale. Comentariul unei soluții jurisprudențiale, cu comentariu de Lacrima Rodica Boilă (fără rezumat)

 

Expropriere pentru cauză de utilitate publică. Cerere de daune morale respinsă ca neîntemeiată, cu notă de Nora Daghie (fără rezumat)

 

NOTE DE LECTURĂ

 

Bianca Selejan-Guțan, Protecția europeană a drepturilor omului, ediția a 6-a, revăzută și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2023, 496 pagini (Laura-Cristiana Spătaru-Negură) (fără rezumat)