Contestație la executare. Critici privind temeinicia soluţiei pronunţate de către instanţa de recurs (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 69/2019

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), 598 alin. (1)

În reglementarea C. proc. pen. contestația la executare se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepselor, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, prin pronunțarea altei soluții, întrucât s-a aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În prezenta cauză, contestatorul condamnat A. a solicitat, în esență, lămurirea concluziei la care a ajuns instanța de recurs, în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea de omor, prin raportare la probe care atestă că fapta a fost săvârșită de alte persoane, respectiv de către membrii echipei medicale care nu ar fi acordat victimei îngrijirile ce se impuneau, raportat la starea acesteia de sănătate. Or, aspectele ce se solicită a fi lămurite nu vizează elemente ce țin de executarea deciziei contestate, ci reprezintă critici privind temeinicia soluției pronunțate de către instanța de recurs, care tind la achitarea contestatorului A. pentru infracțiunea de omor. Mai mult, aceste apărări au fost examinate, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr. 1435 din 29 iunie 2018 a Tribunalului București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1325/A din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală (Dosar nr. x/2017), prin care a fost respinsă cererea de revizuire a formulată în cauză de către condamnatul A..

Prin urmare, constatând că aspectele invocate de contestatorul-condamnat A., pe calea contestației la executare dedusă judecății în cauza de față, nu se circumscriu cazului prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.