Contestaţie împotriva deciziei de concediere. Respingerea recursului declarat ca inadmisibil (NCPC, L. nr. 62/2011, Constituţia României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2571/2020

NCPC: art. 94 pct. 1 lit. a)-j), art. 248 alin. (1), art. 457 alin. (1), art. 483, art. 493 alin. (5) teza I, art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 513 alin. (5), art. 634 alin. (1) pct. 4; L. nr. 62/2011: art. 208, art. 214; Constituția României: art. 129

Examinând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care stabilesc că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Acțiunea introductivă are ca obiect contestație împotriva unei decizii de concediere, fiind dedus judecății un conflict individual de muncă.

Potrivit textului art. 483 din C. proc. civ., în forma sa în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Totodată, conform dipozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ.

În aplicarea coroborată a textelor de lege anterior evocate, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Rezultă că decizia civilă nr. 415 din 29 ianuarie 2019, Curtea de apel Pitești, secția I civilă, hotărâre supusă revizuirii, are caracter definitiv de la data pronunțării, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Ca atare, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., decizia instanței de revizuire, pronunțată în baza textului art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă de la data pronunțării, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, prevăzut de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., și contravine principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, astfel că recursul de față este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I din C. proc. civ., raportat la art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4009/2019 din 23 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.