Contestaţia la executare, procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Contestație respnsă ca nefondată (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 208/A/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 598 alin. (1) lit. c), art. 600 alin. (1); NCP: art. 118; L. nr. 656/2002: art. 33 alin. (1), (2) și (3)

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

În cauza dedusă judecății se constată, pe de o parte, că se solicită practic, o reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asiguratorii, care a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte motivele invocate exced limitelor unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile legale invocate anterior.

În ceea ce privește motivul invocat, referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii civile, cu privire la care au fost invocate, ca și temei de drept, dispozițiile art. 600 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reține că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorității de lucru judecat, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

De asemenea, cu referire la cel de-al doilea motiv de contestație, formulat prin cererea completatoare, se reține că dispozițiile art. 118 C. pen., respectiv dispozițiile art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 656/2002, texte de lege reținute în hotărârea de condamnare, reglementează confiscarea bunurilor dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii de spălare de bani dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Condiția cerută de lege, pentru aplicarea acestei măsuri de siguranță este aceea ca organul judiciar să constate cu certitudine că provin din săvârșirea unei infracțiuni, că au ajuns în posesia ilegitimă a inculpatului în mod direct sau indirect, precum și faptul că el nu trebuie obligat să restituie părții vătămate și nici nu servesc la despăgubirea acesteia.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că măsura nu se mai justifică, având în vedere soluția de achitare cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 118 C. pen. anterior, respectiv dispozițiile art. 33 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 656/2002, texte de lege reținute în hotărârea de condamnare, reglementează confiscarea bunurilor dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Condiția cerută de lege, pentru aplicarea acestei măsuri asiguratorii este aceea ca organul judiciar să constate cu certitudine că provin din săvârșirea unei infracțiuni, că au ajuns în posesia ilegitimă a inculpatului în mod direct sau indirect, precum și faptul că el nu trebuie obligat să restituie părții vătămate și nici nu servesc la despăgubirea acesteia.

Înalta Curte, în apel a menținut condamnarea contestatoarei pentru infracțiunile de delapidare și de bancrută frauduloasă, ambele infracțiuni de prejudiciu, cu privire la care, se dispune confiscarea, în măsura în care nu a fost recuperat prejudiciul, referirea „menține celelalte dispoziții” din cuprinsul dispozitivului fiind în concordanță cu celelalte mențiuni ale deciziei contestate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea ZZ. SA împotriva deciziei nr. 411/A din data de 28 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.