Considerații privind săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Dreptul la respectarea vieții private

Viața privată în sensul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este o noțiune europeană autonomă, având un sens extrem de larg, care nu poate fi definită cu exactitate. Ea trebuie mereu interpretată extensiv și poate fi descrisă printr-o enumerare, fără a fi exhaustivă, ce suportă în permanență completări. Astfel, prin jurisprudența sa^[1], Curtea a protejat intimitatea sub următoarele aspecte relevante: (a) viața privată personală; (b) viața privată sexuală; (c) viața privată socială; (d) protecția mediului; (e) protecția datelor cu caracter personal. Toate aceste elemente ale vieții private sunt protejate câtă vreme se mențin în sfera privată. Dacă, în mod voluntar, individul face publice aceste aspecte, ele nu mai fac parte din viața sa privată și nu mai beneficiază de protecție. Cel mai important rol în respectarea acestui drept îl are statul, care are două obligații: o obligație negativă, de a nu încălca aceste drepturi și o obligație pozitivă^[2], de a proteja intimitatea persoanei.

Realitatea socială relevă că nu ar trebui limitat sensul noțiunii de viață privată prin oferirea unei definiții precise, deoarece încălcările acestui drept iau forme extrem de diverse, cu greu de anticipat.

Dreptul cetățeanului la protecția vieții intime, familiale și private are valoare fundamentală, fiind garantat de art. 26 al Constituției României. În momentul nerespectării acestuia, cetățeanul vătămat beneficiază de protecția penală, dându-se efect dispozițiilor art. 226 din Codul penal, intitulate Violarea vieții private^[3].

Acest drept fundamental al omului a devenit din ce în ce mai încercat de realitatea socială actuală, prin dezvoltarea tehnologiei ce a condus la apariția Internetului, a site-urilor web și a rețelelor de socializare. Astfel, un nou fenomen infracțional (denumit de societate „revenge porn”) a început să prindă amploare în Statele Unite ale Americii. Prima persoană cunoscută să fi comis această infracțiune este Hunter Moore. În anul 2010, acesta a creat un site denumit „Is anyone up?”^[4] care permitea oricărui utilizator să posteze imagini și/sau înregistrări video cu caracter explicit fără acordul persoanei înfățișate, împreună cu un link către contul de socializare și informații personale, precum numărul de telefon sau adresa victimei. De asemenea, acesta plătea o persoană cu cunoștințe informatice cu scopul de a accesa ilegal unele adrese de e-mail și de a obține imagini intime ale victimelor, care ulterior erau postate pe site-ul său. Hunter Moore susținea că site-ul său obținea în jur de 30 de milioane de vizualizări anual și a fost activ 16 luni. În anul 2015, Hunter Moore și complicele său au fost condamnați de către o instanță federală din California.

2. Pornografia nonconsensuală

2.1 Noțiune

Pornografia din răzbunare sau pornografia nonconsensuală reprezintă ,,distribuirea (de cele mai multe ori în mediul on-line) fotografiilor și/sau înregistrărilor video cu conținut sexual fără consimțământul persoanei prezente în respectivele materiale”^[5].

Persoana care realizează acțiunea de distribuire este fostul/a partener/ă din relația anterioară, care obține (în mod obișnuit, consensual) fotografiile și/sau videoclipurile, dar în ciuda lipsei acordului, decide să le publice pentru a stigmatiza și umili în mod public victima, drept răzbunare odată cu încheierea relației sau din motive izvorâte pe parcursul relației.

În primul rând, în majoritatea cazurilor, făptuitorii optează pentru distribuirea materialelor cu conținut explicit în mediul on-line prin postarea acestora pe site-uri dedicate exclusiv materialelor cu conținut explicit sau prin intermediul aplicațiilor precum Facebook^[6] sau Instagram^[7], din cauza răspândirii lor rapide și din considerente de vizibilitate – anume că la o simplă căutare a numelui victimei pe un motor de căutare (Google, Mozilla, Internet Explorer) va putea fi accesat linkul pe care este prezent materialul cu conținut sexual –, precum și a ștergerii cu greutate a acestora de către victimă sau cu ajutorul organelor de poliție. Nu putem considera acest modus operandi ca fiind singura opțiune, deoarece scopul făptuitorului poate fi atins și prin distribuirea materialelor în format fizic persoanelor de interes (angajatorului, colegilor de muncă, membrilor familiei, prietenilor).

În al doilea rând, în mod uzual partenerul/a primește, prin intermediul rețelelor de socializare (Facebook Messenger, WhatsApp^[8], Instagram, Snapchat^[9], Bumble^[10], Tinder^[11], Tik Tok^[12]), materialul cu conținut explicit realizat împreună, pe parcursul întâlnirilor. Însă nu excludem posibilitatea ca acesta să fi fost obținut prin accesarea neautorizată a telefonului/calculatorului victimei sau a conturilor de pe platformele sociale. De asemenea, există și o a treia ipoteză ce prezintă interes, anume ca victima să trimită fotografiile și/sau videoclipurile prin intermediul rețelelor de socializare, dar să se folosească de funcțiile acestora care permit vizualizarea lor o singură dată. Folosirea acestor opțiuni ale aplicațiilor indică neechivoc făptuitorului că victima nu dorește ca el să le păstreze, ci doar să le vizualizeze, iar în ciuda voinței partenerului/ei, decide să se folosească de opțiunile telefonului/calculatorului, precum screenshot sau screenrecord, pentru a le stoca permanent în memoria telefonului sau a calculatorului. Încadrarea juridică a acestor ipoteze urmează a fi dezbătută în cele ce urmează (a se vedea infra, 7.1).

În anul 2017, Institutul european pentru egalitatea de gen a realizat un raport având ca subiect violența cibernetică împotriva fetelor și femeilor, abordând inclusiv pornografia nonconsensuală. S-a constatat că „victimele sunt de sex feminin în 90% dintre cazuri și că numărul cazurilor de pornografie nonconsensuală este în creștere, iar adesea victimele recurg la suicid”^[13]. De asemenea, s-a remarcat și o creștere a numărului de site-uri dedicate diseminării pornografiei nonconsensuale, prin care utilizatorii pot posta chiar și informații cu caracter personal, precum numele, adresa de domiciliu, numele angajatorului și linkuri către orice profil al victimei de pe o rețea de socializare.

2.2 Importanță

Importanța recunoașterii acestui fenomen, atât din punct de vedere social, cât și legislativ este indisolubil legată de consecințele grave pe care le produce, afectând toate componentele vieții victimei.

Odată cu incriminarea acestui fenomen de către Statele Unite ale Americii, psihologii și psihiatrii americani au studiat efectele psihologice produse victimelor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Concluzionând asupra acestora, au observat că pe termen scurt, victimele trăiesc sentimente de „furie, învinovățire, paranoia, dar și stări depresive și gânduri suicidale. Adesea s-au remarcat și deteriorări ale relațiilor personale existente, cât și tendința de autoizolare față de restul membrilor societății”^[14].

Analiza efectelor psihologice pe termen lung a victimelor a relevat că acestea sunt „similare celor descoperite în cazul victimelor infracțiunii de pornografie infantilă. Umilirea, neputința asociate cu aceste crime distincte, dar similare, le lasă pe victime angajate într-o luptă de-a lungul vieții pentru a-și păstra echilibrul psihologic. În consecință, victimele pornografiei din răzbunare suferă de efecte de durată asupra sănătății mintale similare descrise de victimele pornografiei infantile, cum ar fi depresia, retragerea din relațiile sociale, stima de sine scăzută și sentimentul de a fi inutil”^[15]. De asemenea, un alt studiu a susținut că „victimele de sex feminin ale acestei infracțiuni ar putea suferi de anxietate, tulburare de stres posttraumatic, depresie și de dificultăți privind încrederea în alte persoane”^[16].

Pe lângă consecințele produse la nivel psihologic, trebuie avute în vedere și cele pe plan profesional. Acestea pot porni de la lezarea relațiilor între victimă și colegii de muncă sau cu angajatorul, până la încetarea raporturilor de muncă. Prin publicarea în mediul online a imaginilor și/sau a filmulețelor cu caracter explicit, acestea pot fi găsite și accesate de către orice utilizator al Internetului, deci, implicit, chiar de orice viitor angajator, fapt ce ar putea afecta orice încercare de angajare până la ștergerea lor din aplicația sau site-ul în care au fost postate.

3. Reglementare internațională

În raportul privind violența cibernetică împotriva fetelor și femeilor realizat în anul 2017^[17] de către Institutul european pentru egalitatea de gen există o secțiune privind legislația statelor membre de la momentul respectiv. Dintre statele membre, doar Franța, Germania și Anglia incriminează pornografia din răzbunare.

În anul 2015, Anglia a decis trecerea în sfera ilicitului penal a „transmiterii de fotografii sau înregistrări video cu caracter sexual privat fără consimțământul subiectului, cu intenția de a le produce suferință persoanelor vizate”, iar această faptă penală este sancționată cu maximum 2 ani de închisoare. După aproximativ un an de la incriminare, în jur de 200 de persoane au fost urmărite penal.

Franța a adoptat, în anul 2016, „Legea republicii digitale”, care implică o sancționare mai aspră a celor găsiți vinovați de pornografie din răzbunare. În temeiul noii legislații, făptuitorii riscă o pedeapsă cu închisoarea de doi ani sau o amendă de 60.000 de euro.

Dispoziții similare au fost adoptate de o instanță din Germania care a stabilit, în 2014, că este ilegală păstrarea unor fotografii cu caracter intim ale unui fost partener după ce acesta a solicitat ștergerea lor.

4. O nouă posibilă faptă penală sau doar o altă contribuție la inflația legislativă în materie penală?

Inflația legislativă în materie penală este un fenomen prezent și în Romania, având numeroase consecințe negative precum instabilitatea legislativă, banalizarea justiției și a represiunii penale, precum și alte asemenea. Pentru a readuce echilibrul în materie penală, este obligatorie o atenție suplimentară în momentul adoptării actelor normative.

Din punctul nostru de vedere, distribuirea materialului cu conținut explicit fără consimțământul persoanei înfățișate ar trebui să antreneze răspunderea penală a făptuitorului, nu doar o simplă răspundere civilă pecuniară prin acordarea victimei a unei sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral și de imagine suferit.

5. Decizii relevante ale instanțelor internaționale în materie

Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Volodina împotriva Rusiei^[18] este imperios necesar a fi studiată și luată în considerare ca reper în privința pornografiei nonconsensuale.

În fapt, Volodina a început o relație cu un bărbat denumit S. în anul 2014, iar un an mai târziu relația lor s-a încheiat. În vara anului 2016, contul Volodinei de pe o rețea de socializare a fost accesat fără consimțământul acesteia de către o altă persoană, ocazie prin care făptuitorul a postat pe contul acesteia o fotografie cu pașaportul ei și imagini cu caracter sexual, iar persoane precum colegii fiului ei de 12 ani și diriginta acestuia au fost adăugați în lista de prieteni. Victima a încercat reconectarea la profilul ei, însă fără a avea succes, deoarece parola i-a fost schimbată.

După ce au trecut doi ani de la săvârșirea faptei, poliția statului rus a decis deschiderea urmăririi penale pentru faptele săvârșite de S. Ulterior, S. a decis să se răzbune pe victimă prin crearea unui cont pe o rețea de socializare cu numele și datele Volodinei. Aceasta s-a adresat poliției și pentru ultimele fapte săvârșite de către S., având natura hărțuirii și a violenței în mediul online.

Instanța de contencios european a avut în vedere, la soluționarea cauzei, că dreptul la viață privată include integritatea fizică și psihologică a unei persoane pe care statele au datoria să o protejeze, chiar dacă pericolul provine de la persoane private, și că violența cibernetică poate avea diverse forme, inclusiv pornografia din răzbunare, dar aceasta este tot o formă de violență împotriva fetelor și femeilor, chiar dacă se desfășoară în mediul online, efectele produse victimelor fiind similare. Aceasta a condamnat Rusia pentru efectuarea unei anchete penale defectuoase, cât și pentru neoferirea garanțiilor legislative penale necesare.

6. Decizii ale instanțelor naționale relevante în materie

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 51 din 24 iunie 2021^[19] s-a pronunțat în privința infracțiunii de violare a vieții private, prevăzută și sancționată de art. 226 Cod penal. Speța care a ridicat problema de drept pe baza căreia a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție viza înregistrarea unui material pornografic cu acordul persoanei vătămate și difuzarea ulterioară a materialului cu caracter explicit pe Internet, fără acordul persoanei din urmă. Această situație de fapt a generat existența unor opinii contrare, deoarece la art. 226 alin. (2) legiuitorul a prevăzut o variantă derivată ce are ca situație premisă „fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini a unei persoane” fără drept, anume fără să existe o dispoziție legală care să permită o astfel de acțiune, dar și incidența cauzei de excludere prevăzută la art. 226 alin. (4) lit. b) care presupune implicit existența consimțământului persoanei vătămate. Instanța a stabilit că „tipicitatea infracțiunii de violare a vieții private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. 2 din Codul penal nu este condiționată de deținerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini … a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de acestea…”. În concluzie, Instanța Supremă a statuat printr-o decizie obligatorie cu efecte erga omnes că varianta derivată a infracțiunii subzistă chiar dacă acțiunile specifice variantei tip au fost realizate cu consimțământul persoanei vătămate, dar au fost difuzate ulterior fără consimțământul acesteia, deci fără drept.

7. Modalitatea de reglementare

7.1 Încadrare juridică actuală

În cadrul secțiunii Pornografia nonconsensuală, Noțiune au fost menționate situații de fapt prin care se manifestă acest fenomen.

O primă ipoteză avută în vedere a fost fotografierea sau/și înregistrarea de imagini cu acordul ambilor parteneri, realizate pe parcursul întâlnirilor dintre aceștia, în locuința partenerei. Ulterior, relația dintre aceștia se destramă, iar partenerul difuzează fără acordul persoanei vătămate imaginile și/sau filmulețul pe o pagină web dedicată materialelor cu conținut sexual. Se vor da efecte Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 51 din 24 iunie 2021 și se va reține săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private în varianta sa derivată. Dar dacă fotografierea și/sau înregistrarea de imagini cu conținut sexual a unei persoane nu s-a realizat într-o locuință, încăpere ori dependință ținând de aceasta, ci într-un club, unde cei doi parteneri au întreținut raporturi sexuale consimțite? În această situație de fapt, unde periculozitatea socială a făptuitorului este de același grad, remarcăm existența unui vid legislativ, deoarece nu se va putea reține săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private, nefiind îndeplinită condiția esențială atașată elementului material, anume ca atingerea adusă vieții private să fie a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta. De asemenea, ce încadrare juridică vom oferi difuzării de către făptuitor, prin intermediul platformei Facebook Live, a unui videoclip cu conținut sexual în care se află exclusiv persoana vătămată, trimis de către aceasta din urmă pe parcursul relației? Nu se va putea reține săvârșirea unei fapte penale, deoarece infracțiunea de violare a vieții private presupune o acțiune din partea făptuitorului, anume ca acesta să realizeze fotografierea și/sau înregistrarea de imagini a persoanei vătămate aflate la domiciliu (vom avea în vedere sensul oferit de legea penală), ulterior difuzându-le fără acordul victimei. Printre modalitățile alternative de săvârșire a elementului material specific acestei infracțiuni nu a fost avută în vedere difuzarea fără acordul persoanei vătămate a unei imagini realizate de către aceasta din urmă.

A doua ipoteză menționată are în vedere trimiterea de către victimă a unei fotografii intime către partener/ă prin intermediul unei rețele de socializare, precum Instagram sau Snapchat, care oferă utilizatorului opțiunea de a vizualiza o singură dată fotografia și/sau videoclipul, indicând ambelor persoane parte la conversație că vizualizarea se va realiza astfel, printr-o notificare și pictogramă specifică. Așadar, partenerul/a observă că vizualizarea va putea fi realizată în acest mod, implicit știind că victima nu dorește ca fotografia să poată fi vizualizată de mai multe ori/ca acesta să salveze fotografia pentru a putea fi revăzută ulterior, și, cu toate acestea, încalcă consimțământul victimei și decide să se folosească de opțiuni precum screenshot sau screenrecord pentru a stoca în memoria telefonului/calculatorului fotografia, spre a o revizualiza la alegere. Indiferent dacă făptuitorul decide difuzarea fotografiei, nu i se va putea reține săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private, dar i se va putea reține infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 364 Cod penal (în continuare C. pen.), prin transferul de date dintr-un mijloc de stocare al acestora, din memoria aplicației, prin screenshot, în memoria de stocare cu caracter permanent a dispozitivului cu care a realizat acțiunea de tip screenshot.

O ultimă situație de fapt relevă că făptuitorul a obținut fotografia și/sau videoclipul cu caracter sexual prin accesarea neautorizată a telefonului/calculatorului victimei sau a conturilor de pe platformele sociale, ulterior distribuindu-le în mod public. Vom reține săvârșirea unui concurs real între infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevăzută de art. 365 C. pen. (pentru procurarea unei parole în scopul de a obține accesul), accesul ilegal la un sistem informatic prevăzut de art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.(pentru obținerea în mod ilegal al accesului propriu-zis, prin încălcarea măsurilor de securitate, cu scopul de a obține date informatice) și transferul neautorizat de date informatice prevăzut de art. 364 C. pen.(evident, pentru transferul neautorizat de date informatice în scopul distribuirii acestora în mod public). Cu toate acestea, nu putem reține săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private, deoarece nu a fost săvârșită o acțiune ce corespunde elementului material cu îndeplinirea condițiilor esențiale, respectiv difuzarea unei imagini obținute prin fotografierea fără drept a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta, deși în principal are loc o atingere adusă vieții private prin folosirea mijloacelor informatice.