Conflict negativ de competență. Competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ (NCPC, O.U.G. nr. 80/2013, C. silvic, L. nr. 554/2004, H.G. nr. 861/2009)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 914/2018

NCPC: art. 123 alin. (1), art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și (4); O.U.G. nr. 80/2013: art. 1 alin. (3), art. 30 alin. (2); C. silvic: art. 97 alin. (1); L. nr. 554/2004: art. 10 alin. (1); H.G. nr. 861/2009: art. 6 coroborat cu art. 12

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 23 mai 2017, reclamanta Asociația „Composesorat A.” a solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ din 30 aprilie 2017, obligarea pârâților la plata sumei de 160.788,28 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 53,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Privat Odorheiu Secuiesc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017, și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 160.788,28 lei, începând cu data de 24 martie 2017 – data la care a fost depusă cererea din 23 martie 2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin Sentința civilă nr. 2342 din data de 5 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, tribunalul a reținut că nici art. 1 alin. (3) și art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nici art. 97 alin. (1) C. silvic, nu conferă compensațiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptățită caracterul de contribuții în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, criteriul care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune.

2.2. Prin Sentința nr. 27 din data de 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată de reclamantă, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Harghita.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a înțeles să atace actul administrativ reprezentant de adresa din 30 aprilie 2017, emisă de Garda Forestieră Brașov, act pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Curtea de apel a apreciat că cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, și care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea adresei din 30 aprilie 2017.

În ceea ce privește faptul că obligația acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, s-a reținut că în sensul art. 6 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plățile (de altfel tot prin intermediul acestor structuri se transmite documentația și se calculează efectiv cuantumul despăgubirilor).

3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat, în esență, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ din 30 aprilie 2017, obligarea pârâților la plata sumei de 160.788,28 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 53,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Privat Odorheiu Secuiesc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017, și plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 160.788,28 lei, începând cu data de 24 martie 2017 – data la care a fost depusă cererea din 23 martie 2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorități publice.

Întrucât Ministerul Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.