Competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în constatare şi obligaţia de a face. Introducerea cererii de chemare în judecată la instanţa domiciliului pârâtului

• NCPC: art. 129 alin. (2)
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.01.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună radierea autoturismului de pe numele său.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea proprietarului actual C. la efectuarea demersurilor necesare în vederea radierii autoturismului menționat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2149 din 16 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

„necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

„necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii”.

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Competența teritorială de soluționare a acțiunii în constatare și obligația de a face, ce constituie obiect al dosarului de față, se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului.

Întrucât aceste norme sunt de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. – doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului reiese că pârâta B. a formulat întâmpinare, fără a invoca excepția necompetenței teritoriale, aceasta fiind ridicată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 29 martie 2022, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, neinvocarea excepției de necompetență privată de către pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a avut ca efect consolidarea competenței instanței sesizate.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze pricina, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.