Compensaţie pentru condiţiile improprii de deţinere. Admiterea contestaţiei la executare (NCPP, NCP, VCP, L. nr. 78/2000, L. nr. 169/2017)

19 mart. 2021
Vizualizari: 554
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 739/2020

NCPP: art. 66 lit. a), b) si g), art. 269 alin. (1), art. 275 alin. (3) și (6), art. 396 alin. (2), art. 399 alin. (1), art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a); L. nr. 78/2000: art. 12 lit. b); NCP: art. 5, art. 6, art. 38 alin. (2), art. 45 alin. (3) lit. a), art. 65, art. 72, art 112; VCP: art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (2), art. 59, art.64, art. 88; L. nr. 169/2017: art. 55^1 

Prin sentința penală nr. 2517/21.10.2014, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014, Tribunalul București, secția I Penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. si art. 5  C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) si g) C. proc. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) si g C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap la art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. si art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare si la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) si g C. proc. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) si g) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen. rap la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an și 8 luni închisoare, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa rezultantă de 6 ani si 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, în final fiind interzisă, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) si g) C. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) si g) C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale .

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 1497/A din 06 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2014 a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2014.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând cu privire la inculpatul A.:

– a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de la 5 ani la 4 ani;

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

– a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de la 5 ani la 3 ani;

În baza art. 38 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului urmând ca în final să-i fie interzise, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 de ore de la data de 19.03.2014 și arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la 10.06.2015.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 de ore de la data de 19.03.2014 și arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la zi.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 250 RON consemnată la B. la dispoziția D.N.A. conform recipisei nr. x din 14.04. 2014.

Prin sentința penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 587 C. proc. pen. cu aplic. disp. art. 6 C. pen. și art. 59  C. pen. 1969, a admis propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanța.

A dispus liberarea condiționată a condamnatului A., născut la 21.01.1965, deținut în Penitenciarul Poarta Albă pentru executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2517/2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1497/2015 a Curții de Apel București, mandat nr. x/2015, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Prin sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. x/2014, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite, s-a aplicat sporul de un an închisoare, pentru ca în final, condamnatul să execute o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară (fapte din noi. 2012-febr. 2013).

Prin această sentință, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă.

A fost emis M.E.P.I. 254/2017 din 28.06.2018, inculpatul aflându-se în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentința mai sus menționată.

Prin sentința penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, definitivă prin decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnatul A., ns. la 21.01.1965, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.

A constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, în dosarul nr. x/2014 și sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014 sunt concurente.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, în dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

– pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g)  C. pen.,

– la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.,

– sporul obligatoriu de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

– pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

– pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

– și pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

– spor de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.

A aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 64  C. pen. din 1969 a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c (dreptul de a exercita profesia de polițist)  C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88  C. pen. 1969 rap la art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore de la data de 19.03.2014 și arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la 10.06.2015 (dedusă potrivit sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală) și durata pedepsei deja executată de la data de 06.11.2015-22.02.2018 și de la data de 08.04.2019 la zi.

A menținut măsura de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, în dosarul nr. x/2014.

A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, în dosarul nr. x/2014, și în baza sentinței penale nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014 și emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziții.

A constatat că judecarea prezentei cauze a avut loc cu condamnatul aflat în stare de deținere.

Contestatorul A. a solicitat prin cele două cereri reunite în prezentul dosar să îi fie deduse din pedeapsa rezultantă stabilită prin ultima hotărâre menționată anterior un număr de 228 de zile considerate ca executate din mandatul nr. x/06.11.2015 în baza Legii nr. 169/2017 și a unui număr de 42 zile considerate ca executate în baza aceluiași act normativ din mandatul nr. x/28.06.2018.

În conformitate cu prevederile art. 55^1 din actul normativ menționat:

„(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

b) lipsa accesului la activități în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012”.

Dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 modificată prin Legea 169/2017, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care reglementează „compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare”, se regăseau în titlul III, cap. IV al legii menționate referitor la „Condițiile de detenție”.

În accepțiunea legii, „compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare” nu este un drept, ci o măsură compensatorie pentru încălcarea unui drept, aplicată în temeiul legii.

Așa cum rezultă din adeverința nr. x/25.08.2020 emisă de Penitenciarul Poarta Albă, în temeiul prevederilor legale menționate anterior, contestatorului i se recunosc drept zile efectiv executate și un număr de 42 de zile pentru perioada 08.04.2019 și 22.12.2019 (data abrogării L. nr. 169/2017), precum și un număr de 228 de zile i-au fost considerate ca executate suplimentar pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare în baza MEPI nr. 5414/2015 și sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 între 06.11.2015 (data începerii executării pedepsei închisorii) și 22.02.2018 (data liberării sale condiționate cf. sent. pen. nr. 99/10.01.2018).

Analizând sentința penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, definitivă prin decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală se constată că după realizarea contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, în integralitatea lor, instanța a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor executate în mod efectiv de către condamnat, fără a dispune și acordarea beneficiului instituit prin Legea nr. 169/2017, de la data menționată în actul normativ și până la abrogarea prevederii legale.

Cum prin efectul legii, pentru perioadele în care a executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare, condamnatului i se recunoaște pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, ca executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată, pentru perioadele în care contestatorul A. a executat pedepsele ce i-au fost aplicate a obținut beneficiul stabilit în conformitate cu adeverința nr. x/25.08.2020 emisă de Penitenciarul Poarta Albă, respectiv 228 de zile câștigate pentru perioada 04.04.2014 – 10.06.2015 și 06.11.2015 – 22.02.2018, precum și 42 de zile pentru perioada 08.04.2019 – 22.12.2019 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017.

Acest beneficiu nu este condiționat în nici un mod de anularea liberării condiționate de care a beneficiat anterior, cum a reținut prima instanță, și împrejurarea că au fost avute în vedere zile respective la stabilirea perioadei ce trebuia executată efectiv pentru a deveni propozabil din perspectiva instituției liberării condiționate este una logică, acele zile fiind considerate ca efectiv executate potrivit prevederilor legale menționate.

De asemenea, în condițiile în care prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, la stabilirea pedepsei rezultante au fost avute în vedere pedepsele aplicate în integralitatea lor și nu restul rămas de executat, iar prin deducerea doar a perioadelor efectiv executate de către contestator, acesta este lipsit de beneficiul ce i-a fost recunoscut prin lege pentru perioadele executate în condiții necorespunzătoare.

Mai mult, contestatorul la momentul pronunțării sentinței penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, definitivă prin decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală se afla în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind, de asemenea, beneficiarul prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017, până la momentul abrogării actului normativ.

Ca atare, Înalta Curte consideră că pentru a recunoaște beneficiile ce i-au fost consacrate prin lege contestatorului A., compensație pentru condițiile improprii de deținere, având în vedere Decizia RIL nr. 8/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care chiar dacă nu vizează aceeași problemă, stabilește linii jurisprudențiale de urmat, se impune a fi admisă calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța și de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în conformitate cu prevederile art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. și, pe cale de consecință, va desființa sentința contestată și în rejudecare:

Va admite contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A..

Va deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, 228 de zile câștigate pentru perioada 04.04.2014 – 10.06.2015 și 06.11.2015 – 22.02.2018, precum și 42 de zile pentru perioada 08.04.2019 – 22.12.2019 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 169/2017.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Compensație pentru condițiile improprii de deținere. Admiterea contestației la executare (NCPP, NCP, VCP, L. nr. 78/2000, L. nr. 169/2017) was last modified: martie 19th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.