Codul de procedură fiscală – modificări (Legea nr. 295/2020)

De Redacția ProLege

23 dec. 2020

Vizualizari: 1185

Actul modificat

Actul modificator

Sumar

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

(M. Of. nr. 547 din 23 iulie 2015; cu modif. și compl. ult.)

Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare

(M. Of. nr. 1266 din 21 decembrie 2020)

– modifică: art. 1 pct. 31, art. 7 alin. (10), art. 11 alin. (3) lit. d), art. 11 alin. (10), art. 18 alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 54, art. 59 alin. (3), art. 62 alin. (5), art. 71 alin. (5), art. 82 alin. (1) lit. e), art. 83 alin. (4) și (5), art. 85 alin. (3), art. 98 lit. d), art. 126 alin. (2), art. 127 alin. (1) lit. h), art. 127 alin. (2), (5) și (6), art. 128 alin. (1) și (2), art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) și (2), art. 135 alin. (5), art. 140 alin. (3), art. 140 alin. (6), art. 145 alin. (1), art. 158 alin. (4), art. 160 alin. (1), art. 168 alin. (12), art. 173 alin. (3), art. 181 alin. (1), art. 181 alin. (7) și (8), art. 184 alin. (7), art. 193 alin. (2), art. 193 alin. (11) și (18), art. 194 alin. (1) lit. c), art. 195 alin. (2), (5) și (11), art. 199 alin. (1), art. 203 alin. (1), art. 206 alin. (2) lit. c), art. 211 lit. b), art. 212 alin. (2), art. 213 alin. (13), art. 214 alin. (1), art. 217 alin. (1) lit. d), art. 226 alin. (1) și (8), art. 241, art. 249 alin. (1) lit. b), art. 250 alin. (14), art. 255 alin. (2), art. 268 alin. (2), art. 269 alin. (2), art. 270 alin. (3), art. 272, art. 274 alin. (5), art. 276 alin. (5), art. 281 alin. (4), art. 336 alin. (3), art. 338 alin. (3);

– introduce: art. 11 alin. (6^1), art. 18 alin. (5) lit. c), art. 23 alin. (4), art. 49 alin. (1) lit. d) – g), art. 65 alin. (7) și (8), art. 76 alin. (2), art. 82 alin. (12), art. 86 alin. (3), art. 111 alin. (2) lit. e), art. 126 alin. (2^1) și (2^2), art. 127 alin. (1) lit. i^1), art. 127 alin. (8) și (9), art. 127 alin. (10), art. 128 alin. (2^1), art. 131 alin. (1) și (2), art. 137^1, art. 140 alin. (5^1), art. 140 alin. (6^1), art. 159 alin. (5^1), art. 167 alin. (9^1), art. 170^1, art. 173 alin. (3^1), art. 181 alin. (2^1), art. 181 alin. (13), art. 182 alin. (5), art. 193 alin. (9^1), art. 193 alin. (18^1) – (18^3), art. 193 alin. (25), art. 195 alin. (11^2) – (11^3), art. 219 alin. (2), art. 235 alin. (5^1), art. 235 alin. (7) – (9), art. 250 alin. (4) lit. d^1), art. 263 alin. (11^1) – (11^5), art. 265 alin. (4^1), art. 279 alin. (4^1), art. 281 alin. (3^1), art. 281^1, art. 283 alin. (2^1).

În M. Of. nr. 1266 din 21 decembrie 2020 s-a publicat Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Vă prezentăm, în cele ce urmează, o parte dintre modificările, dar și completările aduse respectivului act normativ.

Art. 11 alin. (10)

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 11 alin. (10) se prezenta sub următoarea formă:

„(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale și locale se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (10) se modifică și va avea următorul conținut:

„(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale și locale se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, în scopul exercitării atribuțiilor de administrare a creanțelor fiscale.”

Art. 83 alin. (4) și (5)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 83 alin. (4) și (5) se prezentau sub următoarea formă:

*) Conform art. II alin. (1) din O.G. nr. 30/2017, prevederile art. 83 alin. (4), astfel cum au fost modificate prin ordonanță, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

(5) În alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), pentru contribuabilii nerezidenți care nu au un sediu permanent pe teritoriul României, organul fiscal poate comunica contribuabilului nerezident, prin mijloace electronice, stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F., informații conținute în certificatul de înregistrare fiscală. În acest caz, certificatul de înregistrare fiscală se păstrează de organul fiscal până la data ridicării de către contribuabil sau împuternicitul acestuia.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 83 alin. (4) și (5) se modifică și vor avea următorul conținut:

„(4) Odată cu solicitarea deschiderii unui cont bancar sau închirierea unei casete de valori, instituțiile de credit transmit organului fiscal central solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală sau, după caz, a codului de înregistrare fiscală, pentru persoanele fizice nerezidente sau pentru persoanele juridice care nu dețin cod de identificare fiscală. Pe baza datelor transmise Ministerul Finanțelor Publice atribuie numărul de identificare fiscală sau, după caz, codul de înregistrare fiscală, înregistrează fiscal persoana respectivă și comunică instituției de credit informația referitoare la înregistrarea fiscală în termen de 5 zile de la data solicitării atribuirii numărului de identificare fiscală sau, după caz, a codului de înregistrare fiscală. Totodată se emite certificatul de înregistrare fiscală care se păstrează de către organul fiscal până la data ridicării de către contribuabil sau împuternicitul acestuia. În cazul în care solicitarea de atribuire a numărului de identificare fiscală se realizează prin intermediul aplicației on-line a A.N.A.F numărul de identificare fiscală sau, după caz, codul de înregistrare fiscală se comunică instituției de credit prin aplicația on-line spre a fi înregistrat în evidențele informatice ale acesteia.

(5) În alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1)-(3), pentru contribuabilii nerezidenți care nu au un sediu permanent pe teritoriul României, organul fiscal poate comunica contribuabilului nerezident, prin mijloace electronice, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice, informații conținute în certificatul de înregistrare fiscală. În acest caz, certificatul de înregistrare fiscală se păstrează de organul fiscal până la data ridicării de către contribuabil sau împuternicitul acestuia.”

Art. 130 alin. (2)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 130 alin. (2) se prezenta sub următoarea formă:

„(2) Organul de inspecție fiscală comunică contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. În acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecție fiscală comunică și data, ora și locul la care va avea loc discuția finală.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 130 alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:

„(2) Organul de inspecție fiscal comunică contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. În acest scop, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecție fiscală comunică și data, ora și locul la care va avea loc discuția finală, însă nu mai devreme de 3 zile lucrătoare de la data comunicării proiectului de raport de inspecție fiscală, respectiv 5 zile lucrătoare în cazul marilor contribuabili. Perioada necesară pentru îndeplinirea audierii în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) lit. b) nu se include în calculul duratei inspecției fiscale.”

Art. 241

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 241 se prezenta sub următoarea formă:

„Art. 241: Înlocuirea bunurilor sechestrate

La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun cu sechestrul asupra altui bun și numai dacă bunul oferit în vederea sechestrării este liber de orice sarcini. Dispozițiile art. 227 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 241 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 241: Înlocuirea bunurilor sechestrate

(1) La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun:

a) cu sechestrul asupra altui bun și numai dacă bunul oferit în vederea sechestrării este liber de orice sarcini, sub condiția acoperirii limitei de 150% din valoarea creanței rămase de recuperat pentru care s-a instituit sechestru;

b) cu scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție/consemnare de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului, pe o perioadă de maximum 6 luni, la nivelul obligației fiscale rămase de recuperat la data depunerii garanției, pentru care s-a început executarea silită a bunului ce se solicită a fi înlocuit. Organul de executare execută garanția în ultima zi de valabilitate a acesteia.

(2) După înlocuirea bunurilor potrivit alin. (1), sechestrul aplicat asupra bunurilor ce s-au înlocuit se ridică.”

Art. 272

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 272 se prezenta sub următoarea formă:

„Art. 272

(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin decizie de modificare a bazei de impunere, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către structurile specializate de soluționare a contestațiilor.

(2) Structurile specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii sunt competente pentru soluționarea contestațiilor ce au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de până la 13 milionmilioane lei;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 13 milionmilioane lei;

c) deciziile de reverificare, cu excepția celor pentru care competența de soluționare aparține direcției generale prevăzute la alin. (5);

d) creanțele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanțelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/ acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate și pentru care competența de soluționare a contestației revine structurii specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor.

(3) Structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili este competentă să soluționeze contestațiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei;

c) deciziile de reverificare, cu excepția celor pentru care competența de soluționare aparține direcției generale prevăzute la alin. (5);

d) creanțele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanțelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate și pentru care competența de soluționare a contestației revine structurii specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

(4) Contestațiile formulate de contribuabilii nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect creanțe fiscale în cuantum de până la 3 milioane lei se soluționează de structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice/Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili competentă pentru administrarea creanțelor respectivului contribuabil nerezident.

(5) Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul A.N.A.F. este competentă pentru soluționarea contestațiilor care au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare;

c) creanțe fiscale și măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum și decizia de reverificare, în cazul contestațiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul central al A.N.A.F.;

d) creanțele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanțelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate și pentru care competența de soluționare a contestației revine Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul A.N.A.F.

(6) Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluționează de către organele fiscale emitente.

(7) Competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale se poate delega altui organ de soluționare, în condițiile stabilite prin ordinul președintelui A.N.A.F. Contestatorul și persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației sunt informați cu privire la schimbarea competenței de soluționare a contestației.

(8) Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale locale se soluționează de către aceste organe fiscale.

(9) Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 272 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 272: Organul competent

(1) Contestațiile formulate împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale emise de organul fiscal central se soluționează de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

(2) Activitatea de soluționare a contestațiilor se realizează de către structura specializată din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

(3) Competența și atribuțiile structurii specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și ale structurilor teritoriale de soluționare a contestațiilor se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4) Contestațiile formulate împotriva actelor administrativ-fiscale emise de organele fiscale locale din cadrul autorităților administrației publice locale se soluționează de către aceste organe fiscale.

(5) Contestațiile formulate împotriva actelor administrativ-fiscale emise de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.”

Codul de procedură fiscală – modificări (Legea nr. 295/2020) was last modified: decembrie 23rd, 2020 by Redacția ProLege