Cererea de intervenţie accesorie. Recurs respins (NCPC, L. nr. 85/2014)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1774/2019

NCPC: art. 33, art. 61, art. 63, art. 67, art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1); L. nr. 85/2014: art. 169

Analizând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

1. O primă critică invocată de recurenta-reclamantă A. vizează antepronunțarea instanței de apel cu privire la cererea de apel dedusă judecății, critică ce nu poate fi reținută, în condițiile în care instanța de apel s-a pronunțat exclusiv asupra cererii de intervenție accesorie.

Nu pot fi reținute nici argumentele ce vizează interesul E. de a formula cerere de intervenție accesorie în cauză.

Prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că, deși recurenta a invocat ca și motiv de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub un prim aspect, invocă încălcarea dispozițiilor art. 61 și art. 33 C. proc. civ., așadar încălcarea unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Potrivit dispozițiilor 61 alin. (1) din C. proc. civ., „Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare”, alin. (3) al aceleiași articol statuând că „Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți”.

Reiese, așadar, că intervenția voluntară accesorie este cererea prin care un terț ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfășurare, în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părți.

Una din condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie voluntară este interesul, care, potrivit dispozițiilor art. 33 din C. proc. civ. trebuie să fie „determinat, legitim, personal, născut și actual”.

Deși cererea de intervenție accesorie este formulată în vederea sprijinirii apărării uneia dintre părți, intervenientul trebuie să urmărească obținerea unui interes pentru sine, care poate fi de natură materială ori morală, nu numai pentru partea a cărei poziție o susține.

Interesul său de a interveni în proces este unul preventiv, aceasta datorându-se faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin hotărârea ce urmează a se pronunța în cauză.

Reiese, așadar că în mod legal curtea de apel a respins cererea de intervenție accesorie voluntară formulată în cauză ca inadmisibilă, reținând că fostul lichidator judiciar nu mai justifică un interes actual în formularea acestei cereri, în condițiile în care societatea debitoare a fost radiată, iar E. nu mai deține calitatea de lichidator al S.C. B. S.R.L.

Trimiterea pe care recurenta o face la dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 și la obligațiile care revin lichidatorului judiciar potrivit acestui act normativ nu poate fi reținută, în condițiile în care, astfel cum a arătat și instanța de apel, fostul lichidator a promovat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014.

2. Recursul declarat de E. este, de asemenea, nefondat.

Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta arătând că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Casarea unei hotărâri intervine în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Recurenta invocă, pe de o parte, că instanța de apel, deși a analizat și a considerat întemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, iar excepția inadmisibilității a considerat-o ca rămasă fără obiect, a dispus, totuși, respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă. Arată, totodată, recurenta că instanța a reținut motive străine de natura cauzei, făcând referire la aspecte ce țin de fondul cererii de intervenție și care nu au legătură cu excepțiile dezbătute.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanța de apel, prin încheierea recurată, a apreciat că excepțiile lipsei calității procesual active și a lipsei de interes se află într-o strânsă legătură, vizând, în realitate condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție și, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția interesului în formularea cererii de intervenție accesorie voluntară, a respins cererea ca inadmisibilă. În consecință, în mod legal, excepția inadmisibilității cererii de intervenție, invocată de către intimații D. și C., raportat la dispozițiile art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei în sensul că încheierea recurată conține motive străine de natura cauzei, în condițiile în care instanța a prezentat argumente în susținerea soluției.

Motivul de recurs prin care recurenta a invocat încălcarea normelor de drept material, susținând, de fapt încălcarea dispozițiilor art. 61, art. 63, art. 67 din C. proc. civ., așadar încălcarea unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este, de asemenea, nefondat.

Criticile recurentei E. privesc interesul acesteia în formularea cererii de intervenție voluntară accesorie, aceste critici fiind comune cu cele expuse de recurenta A. Cum acestea au fost analizate anterior, Înalta Curte nu va relua argumentele expuse.

Trimiterile formale pe care recurenta le face la dispozițiile Legii nr. 85/2014, în susținerea motivului ide recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu răspund exigențelor impuse de legiuitor.

Motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, aspecte care nu pot fi reținute în cauză.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta S.C. E. împotriva încheierii din 7 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.