Cerere privind înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 50/2010)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 1908/2021

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135; O.G. nr. 2/2001: art. 32 alin. (1); O.U.G. nr. 50/2010: art. 71 alin. (1) și alin. (4), art. 86 alin. (1)

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, secția I civilă.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x, încheiat la data de 04.12.2019.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În procesul-verbal menționat s-a reținut că fapta petentei, cu sediul în mun. București, ar consta în aceea că nu a informat consumatorul despre cesiune, încălcând astfel prevederile art. 71 alin. (1) și alin. (4) și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010.

Potrivit art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010, „încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11-20, art. 22-28 și art. 29 alin. (2), art. 31 și art. 32 alin. (1) și (2), art. 33, 34, art. 46-58 și art. 59 alin. (3), art. 60-63, 65-78, 84, 95 și 95^1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 RON la 80.000 RON”.

Art. 71 din O.U.G. nr. 50/2010 prevede următoarele: „(1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent. (2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanței, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde contravențional și/sau penal în fața autorităților publice. (3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie, și vor menționa cel puțin următoarele: a) numele și datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entității care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum și, după caz, ale reprezentantului acesteia din România; b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanța; c) data la care s-a realizat cesiunea; d) cuantumul sumei datorate și documentele ce atestă această sumă; e) conturile în care se vor efectua plățile. […]”.

Examinând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție, împotriva căruia s-a formulat plângerea contravențională, și textele de lege menționate, se constată faptul că în sarcina petentei s-a reținut de intimată o contravenție omisivă, constând în omisiunea notificării cu privire la cesiune.

În raport de această împrejureare, locul săvârșirii presupusei contravenții este cel de la sediul autoarei sale (întrucât obligația de notificare, în măsura în care i-ar incumba, se realizează de la sediul social al societății), adică de la sediul fostei societăți E. S.A., sediu ce apare menționat în contractul de cesiune de creanțe, respectiv în Sectorul 1 al Municipiului București, și anume în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 1 București, potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Nu prezintă relevanță, pentru stabilirea competenței teritoriale, dacă petenta chiar este persoana care, în mod legal, avea obligația notificării.

Ca atare, instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Sector 1 București, conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.