Cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate în clauzele contractuale privind efectuarea plăţii în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar. Declinarea competenței de soluționare a recursului (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 627/2019

NCPC: art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1, art. 132 alin. (1) și (3), art. 483, art. 517 alin. (4)

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 17.11.2017, sub nr. x/2017 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele S.C. C. S.A. București și S.C. C. S.A. – Sucursala Târgu Jiu, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate în clauzele contractuale privind efectuarea plății în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU pentru efectuarea plăților, în temeiul convențiilor încheiate, la valoarea de la data încheierii și semnării convențiilor, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian din data încheierii convențiilor, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și restituirea sumelor plătite în plus; eliminarea din contract a acestor clauze ca fiind abuzive și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente debitului datorat; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

II. Prin sentința civilă nr. 2327 din data de 29 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu-Jiu a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele S.C C. S.A. și S.C C. S.A – Sucursala Județeană Gorj, sub toate petitele.

III. Împotriva acestei sentințe au declarat de apel reclamanții A. și B., prin care au solicitat anularea hotărârii atacate aceasta fiind netemeinică și nelegală și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 445 din 2 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2327 din 29.03.2018 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. C. S.A. și S.C. C. S.A. Sucursala Târgu – Jiu.

A schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea.

A constatat nulitatea absolută parțială a clauzei de la art. 5.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorilor cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe toată durata contractului în moneda CHF la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferențele de curs valutar, încasate cu dobânda legală aferentă de la data încasării la data plății efective.

A obligat intimata-pârâtă la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

IV. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta D. S.A. (fostă S.C. C. S.A.), solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01 martie 2019, sub nr. x/2017.

V. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., „curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege”, iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”.

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 445 din 02 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a celei din urmă menționate instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

Sursa informației: www.scj.ro.