Cerere prin care se solicită, în contradictoriu, anularea executării silite şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare. Recursuri respinse ca inadmisibile (NCPC, Constituția României, L. nr. 2/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 327/2021

NCPC: art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (1), art. 508 alin. (4), art. 634 alin. (1) pct. 5, art. 712 alin. (1), art. 715 alin. (4), art. 718 alin. (1); L. nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2); Constituția României: art. 129

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de A. și B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite înseși și a tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.

Art. 718 alin. (1) din același cod prevede că „Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun”.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 568 din 5 noiembrie 2019, în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, aceasta fiind menținută în întregime.

Așadar, hotărârea atacată în cauza de față a fost dată într-o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare împotriva unei hotărâri, prin care un recurs a fost respins, ca inadmisibil, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în anulare nu este supusă recursului atunci când contestația a fost introdusă împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Astfel, decizia civilă nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, care a făcut obiectul contestației în anulare, este definitivă.

Totodată, se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalității căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursuri declarate împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. și E. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.