Cerere de intervenție admisă în principiu. Puterea lucrului judecat. Respingerea recursului ca nefondat (NCPC, VCPC, L. nr. 105/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 104/2017

NCPC: art. 304 pct. 7, 10 și 11; L. nr. 105/1992: art. 66 lit. a) și b); VCPC: art. 312 alin. (1)

I. În ceea ce privește recursul declarat la data de 5 februarie 2016: art. 66 lit. a) și b),

1. Criticile formulate cu privire la încheierea din 1 octombrie 2015 nu pot fi reținute, deoarece respectiva încheiere nu i-a produs nicio vătămare recurentului-reclamant, câtă vreme s-a constatat că numitul H. a decedat, acesta nefiind introdus ca parte, în cauză, litigiul soluționându-se în contradictoriu cu intervenienta F.

2. Nici criticile formulate cu privire la încheierea din 3 decembrie 2015 nu pot fi reținute.

Astfel, această încheiere face parte integrantă din decizia recurată, pronunțarea fiind amânată de două ori, iar în considerentele acestei decizii instanța de apel a arătat de ce a pronunțat respectiva soluție, inclusiv în ce privește aspectele semnalate de recurent ca fiind discutate și nesoluționate prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2015.

3. În ceea ce privește motivele de recurs cu privire la decizia recurată, depuse la data de 5 februarie 2016, s-au constatat următoarele:

– În ceea ce privește critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, relativ la cetățenia numitei G., aceasta nu poate fi reținută, deoarece concluzia instanței de apel a fost fundamentată pe probele existente la dosarul cauzei, critica recurentului vizând, în realitate, greșita interpretare a acestor probe iar nu depășirea limitelor puterii judecătorești.

– Nu se poate reține nici critica privind pretinsa încălcare a formelor de procedură prin aceea că s-ar fi solicitat introducerea în cauză a unei persoane decedate, cât timp acest fapt nu s-a petrecut.

– Recurentul-reclamant nu a precizat la ce se referă atunci când a afirmat că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, astfel încât această critică nu poate fi analizată de instanța de recurs, iar referirea la inexistența probelor sau greșita lor interpretare, vizează temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea acesteia.

– Criticile privind motivarea contradictorie a deciziei recurate și nelegalitatea acesteia vor fi analizate împreună cu analiza la criticile formulate în recursul depus la data de 8 februarie 2016.

– Nici criticile privind schimbarea naturii și înțelesului lămurit al speței nu pot fi reținute, pentru că acest motiv, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu vizează greșita interpretare a unor noțiuni juridice, cum sunt cele evocate de către recurent, ci schimbarea naturii și înțelesului lămurit al actului juridic dedus judecății, aspect necriticat de către recurentul-reclamant.

– De altfel, recurentul-reclamant, în cuprinsul motivelor sale de recurs, care sunt ample și neordonat formulate, se referă cu preponderență la greșita interpretare a materialului probator administrat în cauză sau la greșita neadministrare a unor probe, însă decizia recurată nu mai poate fi analizată în calea de atac, extraordinară, a recursului, sub aspectul temeiniciei, ci doar sub aspectul nelegalității, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. 1865, fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

II. În ceea ce privește motivele de recurs formulate la data de 8 februarie 2016, Înalta Curte constată următoarele:

Prin aceste critici recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel (iar nu prima instanță, cum a indicat de mai multe ori) ar fi făcut o confuzie între unele noțiuni juridice, respectiv acțiuni ale unei societăți comerciale, capital social și fond de comerț precum și că ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile art. 66 lit. b) din Legea nr. 105/1992, când de fapt erau aplicabile dispozițiile art. 66 lit. a) din această lege.

Chiar dacă este adevărat, în parte, ceea ce afirmă recurentul-reclamant, aceste chestiuni nu sunt de esența soluționării litigiului de față, ceea ce este important este că recurentul a încercat să încalce puterea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești cu privire la calitatea de succesor a defunctei G., precum sentința civilă nr. 2548 din 4 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu-Jiu, irevocabilă și sentința civilă nr. 3337 din 3 mai 2010 a aceleiași judecătorii, irevocabilă prin Decizia nr. 2781 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

Prin aceste hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat calitatea de moștenitor a numitului H. relativ la defuncta G., hotărârea din 2009 fiind pronunțată înaintea încheierii contractului de cesiunii de acțiuni încheiat cu intervenienta, astfel încât concluzia nu poate fi alta decât că această cesiune a fost încheiată în condiții legale, calitate procesuală pasivă având intervenienta, iar nu pârâții chemați în judecată de către reclamant, după cum, în mod legal, a reținut și instanța de apel.

Criticile recurentului-reclamant cu privire la neîndeplinirea condițiilor pentru admiterea, în principiu, a cererii de intervenție nu mai pot fi analizate în prezenta cale de atac, deoarece, această cerere de intervenție a fost admisă, în principiu, într-un alt ciclu procesual, reclamantul neatacând hotărârea pronunțată, sub acest aspect, astfel încât admiterea în principiu a cererii de intervenție a intrat în puterea lucrului judecat.

Date fiind circumstanțele cauzei, respectiv decesul numitului H., după casarea cu trimitere, Înalta Curte constată că instanța de apel, în rejudecare, în mod legal, a procedat la soluționarea, pe fond, a cererii de intervenție, formulate de F., soluția pronunțată fiind cea legală, reclamantul chemând în judecată persoane care nu au calitate procesuală pasivă.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865, va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 2094/2015 din 14 decembrie 2015, precum și împotriva încheierilor de ședință publică din 1 octombrie 2015 și, respectiv, 3 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1259/2010***

Sursa informației: www.scj.ro.