Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare. Critici referitoare identificarea eronată a imobilului în litigiu și greșita admitere a cheltuielilor de judecată în apel (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 477/2017

NCPC: art. 274 alin. (1), art. 298, art. 316, art. 317, art. 318

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită – al cărei obiect poate fi o hotărâre irevocabilă) și art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială – al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două, respectiv când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În plus, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. prevede că această cale de atac mai poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În cuprinsul motivelor contestației în anulare, astfel cum acestea a fost formulate, nu se regăsesc cele două ipoteze prevăzute de textul legal mai sus redat, considerent pentru care dispozițiile art. 317 C. proc. civ., formal indicate de contestatori, nu își găsesc aplicabilitatea în calea de atac supusă analizei.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze – când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei căi de atac de retractare, controlul judiciar fiind posibil doar prin intermediul căilor de atac de reformare (apel și recurs).

Or, astfel cum reiese din lecturarea contestației în anulare formulate în cauză, cele invocate de către contestatori drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Astfel, cu privire la criticile prezentate în cuprinsul contestației în anulare ce vizează faptul că motivele de apel nu au fost depuse în termen de către intimații P., Q., D. și G., respectiv critica referitoare la faptul că imobilul în litigiu a fost identificat în mod eronat sau faptul că în mod greșit au fost admise cheltuielile de judecată în apel, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., contestatorii având, de altfel, posibilitatea să formuleze aceste apărări în calea de atac a apelului, respectiv a recursului.

Cu referire la criticile ce vizează faptul că în mod greșit instanța a respins cererea de recurs, fără a proceda la judecarea acesteia pe fond, respectiv faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele invocate de către contestatori în recurs și faptul că în mod greșit au fost admise cheltuielile de judecată în recurs, Înalta Curte reține că nu se poate formula contestație în anulare pentru a determina o nouă judecată în fond, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanța de apel, respectiv de instanța de recurs fondului raportului juridic dedus judecății, ori a unor presupuse greșeli de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare (de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată), nedevolutivă, iar dispozițiile art. 318 C. proc. civ. au în vedere erorile materiale grave, de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru a căror verificare nu este necesară o reexaminare a fondului cauzei sau reaprecierea probelor.

De altfel, contestatorii nu precizează, în concret, care au fost motivele de casare sau de modificare care apreciază că nu au fost analizate de către instanța de recurs.

Dispozițiile legale mai sus redate vizează nepronunțarea asupra unui motiv de casare, iar neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc nu poate constitui motiv de contestație în anulare.

Așadar, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.

Având în vedere caracterul inadmisibil al contestației în anulare raportat la neîncadrarea în motivele expres și limitativ prevăzute de lege, în temeiul prevederilor art. 316 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 298 și art. 274 alin. (1) C. proc. civ., obligă contestatorii, ca părți căzute în pretenții, la plata sumei de 2.274,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și B.

Sursa informației: www.scj.ro.