Cazurile de admisibilitate a contestaţiei în anulare. Cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 100/A/2019

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 408 alin. (1), art. 421 pct. (1) lit. a), art. 426, art. 431, art. 432 alin. (4); Constituția României: art. 129

În speța dedusă judecății, se constată că prin decizia penală nr. 467/A din data de 03 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost soluționat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești privind pe intimatul A. ș.a.

Împotriva acestei decizii, pronunțată în apel, condamnatul a formulat contestație în anulare, respinsă, ca inadmisibilă pentru că nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de admisibilitate a contestației în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.

În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestații în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat faptul că aceasta este definitivă.

Astfel, cum s-a statuat prin Decizia nr. 5/2015 publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Prin urmare, se constată că apelantul contestator condamnat A. a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului, în privința deciziei penale atacate de contestator (nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Apelul declarat de condamnat nu poate fi admisibil nici prin prisma aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul nr. 7 al CEDO. În speță, se constată că apelul declarat de A. împotriva deciziei penale mai sus menționate nu are suport nici în legislația internă și nici în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Legiuitorul român, în virtutea puterii sale de apreciere, a acordat deplină jurisdicție în judecarea unei persoane trimise în judecată, atât primei instanțe, cât și instanței de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, însă a limitat posibilitățile în anumite cazuri, cum este cel prevăzut de art. 432 alin. (4) C. proc. pen., fără ca aceasta să constituie o încălcare a prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO. De asemenea, statele au o putere discreționară pentru a decide modalitățile de exercitare a acestui drept (cauza Nielsen c. Danemarca).

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1138/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.