Cartierul de Justiție reprezintă cel mai mare proiect urban al Guvernului României după 1989. Interviu cu Andrei Adrian Pană, director al Direcției de Implementare a Proiectelor Finanțate din Împrumuturi Externe, Ministerul Justiției

Vă numărați printre puținii „veterani” angajați în ducerea la bun sfârșit a proiectului Cartierul de Justiție, demarat acum mai bine de un deceniu. Câți miniștri de resort au avut în atenție acest proiect, cine s-a angrenat și preocupat cel mai mult de bunul său mers?

Fără să iau în calcul mandatele interimare, au fost în total 8 miniștri de la inițierea ideii de proiect și până în prezent, dintre care domnul ministru Cătălin Predoiu a îndeplinit două mandate. Personal, consider că toți demnitarii au avut în atenție și au susținut acest proiect, altfel nu am fi avansat cu pregătirea și implementarea până în ziua de azi, în sensul că, la un moment dat, în trecut, Ministerul Justiției ar fi putut lua decizia de a renunța la proiect din cauza variatelor obstacole care au fost întâmpinate pe parcurs. Inițierea la nivel de idee/concept este meritul domnul ministru Robert Cazanciuc, care, de-a lungul timpului, indiferent de funcția de demnitate publică pe care a exercitat-o, a sprijinit și promovat continuu și activ proiectul. 

Apoi, în timpul mandatului domnului ministru Tudorel Toader a fost stabilită maniera de clarificare a situației juridice deosebit de complexe a amplasamentului și a fost elaborat PUZ Sector 3, care a cuprins prevederi speciale privind acest obiectiv de investiții. Ulterior, în timpul mandatului doamnei ministru Anna Birchall a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 592 din 12 august 2019 pentru aprobarea schimbării denumirii amplasamentului obiectivului de investiții, situat în municipiul București, Bd. Unirii, sectorul 3, din „Esplanada” în „Cartierul pentru Justiție” și „proiecte de interes public ale municipiului București” (..) și a fost semnat și primul acord de împrumut cu Banca Mondială pentru finanțarea pregătirii Proiectului în valoare de 2,5 milioane USD.

La rândul său, îmi amintesc cum domnul ministru Stelian Ion a deblocat o situație critică în care ajunsese proiectul din cauza suspendării aplicării PUZ Sector 3 și care ar fi putut pune stop continuării acestuia pe termen nedefinit.

Domnul ministru Cătălin Predoiu a sprijinit în primul mandat din timpul pandemiei elaborarea Master-planului Cartierului pentru Justiție și includerea clădirii UNBR în proiect, iar în timpul celui de-al doilea mandat al dânsului a fost elaborat Planul Urbanistic de Detaliu (PUD) și a început lucrul consistent în paralel la Expertiza tehnică a fundației existente pe amplasament, la Studiul geotehnic, Tema de proiectare și Studiul de fezabilitate.

În prezent, în timpul mandatului doamnei ministru Alina Gorghiu, au fost finalizate primele 3 documentații de mai sus, Studiul de fezabilitate se va finaliza în curând, au fost începute pregătirile pentru derularea exproprierii imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere și a fost semnat al doilea acord de finanțare cu Banca Mondială ratificat prin Legea nr. 2/2024, prin care se vor contracta proiectarea detaliată și obținerea autorizațiilor de construire pentru Cartier. De asemenea, recent au fost inițiate și negocierile pentru asigurarea finanțării viitoare a lucrărilor din teren.

În fine, în toți acești ani, eu am lucrat foarte mult și cu domnii secretari de stat care au coordonat Direcția de Implementare a Proiectelor Finanțate din Împrumuturi Externe. Port un respect deosebit în special pentru domnii Liviu Stancu, Sebastian Costea, Alexandru Dimitriu și pentru domnul Bogdan Ilea, cu care lucrez excelent și în prezent, așa cum am făcut-o în ultimii doi ani și jumătate. Iar cu domnul Claudiu Teodorescu, secretarul general al Ministerului Justiției și coordonatorul general al proiectului „Cartierul pentru Justiție”, pot spune că lucrez săptămânal, dacă nu zilnic în anumite săptămâni în care activitatea de proiect este mai intensă.

Este important de spus publicului faptul că cele opt construcții distincte din ansamblul despre care discutăm vor fi alocate una pentru cele șase judecătorii, una pentru Curtea de Apel București, alta pentru Tribunalul București, a patra pentru cele zece parchete, a cincea – Școlii Naționale de Grefieri, a șasea – Institutului Național al Magistraturii, a șaptea – Uniunii Naționale a Barourilor și încă una, firește, Ministerului Justiției. De ce lipsesc de aici Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii și Uniunea Națională a Notarilor?

Întâi aș vrea să clarific câteva aspecte tehnice privind construcțiile. Întregul Cartier reprezintă de fapt o singură construcție unitară deosebit de complexă din punct de vedere ingineresc și arhitectural, care va avea o suprafață desfășurată totală estimată de aproximativ 289.000 mp, o fundație cu o amprentă la sol de 3 ha, 3 niveluri subterane comune pentru toate instituțiile beneficiare care însumează o infrastructură comună de 107.000 mp și o suprastructură de 182.000 mp, interconectată structural și din punctul de vedere al instalațiilor cu infrastructura anterior menționată.

Doar clădirea UNBR este separată de această construcție unitară, deoarece va fi finanțată din fondurile private ale Uniunii. Cu toate acestea, pentru a crea o experiență plăcută de interacțiune accesibilă atât justițiabililor care vor frecventa viitorul Cartier, cât și cetățenilor care doar îl vor vizualiza sau tranzita, suprastructura construcției unitare a fost grupată în 7 corpuri de clădire interconectate cu alei, spații verzi și zone de recreere, toate dispuse pe dala urbană comună, respectiv peste planșeul primului nivel subteran comun al infrastructurii. Iar cea de-a opta clădire este cea a UNBR.

Cu alte cuvinte, a fost proiectat un Cartier „invizibil” subteran și unul interconectat, dar vizibil suprateran, grupat în cele 8 corpuri de clădire interconectate.

Privit din altă perspectivă, conform Planului Urbanistic de Detaliu aprobat, primul corp suprateran (clădire aparentă) este destinat Ministerului Justiției, al doilea – Curții de Apel București, al treilea – Tribunalului București, al patrulea – celor 6 judecătorii de sector, al cincilea – celor zece parchete, al șaselea, Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare, al șaptelea, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri din România și al optulea – Uniunii Naționale a Barourilor.

Așadar, Consiliul Superior al Magistraturii nu lipsește din Cartier, ci împarte un corp de clădire suprateran cu Inspecția judiciară.

Înalta Curte de Casație și Justiție se va putea reloca în sediul actual comun al Curții de Apel București și Judecătoriei Sector 5 (Palatul de Justiție, monument istoric), iar pentru Uniunea Națională a Notarilor Publici din România sau pentru alte profesii juridice, din păcate, pur și simplu nu a mai fost loc. Amplasamentul nu dispune de rezerve/posibilități de dezvoltare ulterioară, având în prezent o propunere de ocupare aproape de limita superioară a reglementării urbanistice, rezultând oricum un amplasament cu o densitate propusă destul de mare.

Cartierul pentru justiție este exclusiv un obiectiv instituțional, de utilitate publică și de interes național în care își vor desfășura activitatea 23 de instituții publice judiciare alături de UNBR și de alte instituții aflate în coordonarea Uniunii, unde aproximativ 6.000 de persoane angajate în cadrul acestor instituții vor interacționa zilnic cu peste 9.500 de justițiabili.

Vor exista spații speciale tranzitorii pentru deținuți cu facilitățile de rigoare? Vor fi delimitate clar zonele de penal de cele de drept civil?

Sigur că da. Cartierul pentru Justiție respectă într-o foarte mare măsură standardele de proiectare ale instanțelor, chiar dacă vorbim în realitate de o singură construcție unitară masivă și atipică sistemului judiciar, prin unicitatea sa conceptuală inginerească și arhitecturală.

Spre exemplu, nu mai există niciun alt loc în țară în care 6 judecătorii să fie localizate într-un singur corp de clădire suprateran. Astfel, toate fluxurile principale de circulație – al persoanelor private de liberate, al personalului instanței și al publicului justițiabil – vor fi separate. Spațiile speciale tranzitorii pentru persoanele private de libertate vor fi localizate la nivel subteran, iar circuitul prin care aceste persoane vor ajunge în sălile de judecată de penal (supraterane) va fi separat, pentru a nu se intersecta cu personalul instanței sau cu publicul.

Fiecare sală de judecată de penal este proiectată cu 5 uși de acces separate – una pentru judecător, una pentru procuror, una pentru persoana privată de libertate, una pentru personalul care însoțește persoanele private de libertate și una pentru public – și este deservită și de o sală separată adiacentă de așteptare pentru victimele infracțiunilor, pentru a preîntâmpina intersectarea cu agresorii înainte de intrarea în sala de judecată ș.a.m.d.

Absolut toate elementele care țin de funcționalitatea complexă a instituțiilor din cadrul Cartierului, atât subteran cât și suprateran, sunt cuprinse într-un document de proiectare specific, denumit Tema de Proiectare și sunt apoi detaliate în Studiul de fezabilitate al Cartierului.

Doar ca să va faceți o idee, aceste documente de proiectare cuprind sute de pagini numai parte scrisă, fără anexe, fără planșe desenate, fără scheme de instalații și fără alte studii suport care compun ceea ce noi denumit în doar trei cuvinte „Studiul de fezabilitate”.

Volumul real cumulat al tuturor documentațiilor elaborate până în prezent este de ordinul miilor de pagini, un efort al Ministerului Justiției în colaborare cu instituțiile beneficiare și cu proiectanții contractați în acest sens care a durat aproximativ 2-3 ani.

Ați fost și ați rămas în „ochiul furtunii”, în mai toate întâlnirile oficiale mai vechi sau mai recente purtate de Ministerul Justiției cu celelalte ministere, cu edilii, dar și cu finanțatorul principal – Banca Mondială. Cum apreciați cooperarea cu aceste instituții?

Cred că aprecierea cooperării este o chestiune de percepție individuală și strict în opinia mea, cooperarea nu prea poate fi întotdeauna lină; nici nu a fost și nici nu va fi în continuare, deoarece fiecare instituție are propriile mandate instituționale, viziuni, reglementări, reguli procedurale, constrângeri de variate tipuri naționale și chiar internaționale în acest caz. Toate acestea trebuie cumva analizate și armonizate cu efort continuu și cu o mare rezervă de migală și răbdare, pentru ca un proiect de asemenea anvergură să poată avansa în implementare. Iar acest proces de armonizare este, desigur, unul foarte complex și de multe ori dificil.

Dacă mă gândesc, spre exemplu, numai la Banca Mondială, complexitatea regulilor, procedurilor de lucru și de negociere specifice acesteia este foarte greu de prezentat sau explicat celor care nu lucrează efectiv cu această instituție internațională de foarte mare anvergură, calibru profesional, complexitate și tradiție istorică.

Din fericire pentru mine, în toți acești ani și până în prezent, am colaborat cu reprezentanți ai Băncii Mondiale de un profesionalism ireproșabil, indiferent de rolul, funcția sau poziția pe care au ocupat-o în cadrul instituției internaționale. Astfel, am reușit până la urmă să ajungem la un numitor comun, cel puțin până în prezent, fără ca asta să însemne că a fost un drum lin. Dacă ar fi să trag o linie, cam tot ceea ce contează în prezent este că am ajuns totuși până aici cu implementarea proiectului și sper să nu ne blocăm undeva până la final, sau cel puțin să nu ne blocăm definitiv.

În ce stadiu se află în acest moment proiectul Cartierul de Justiție? Concetățenii se întreabă în mod justificat de ce a durat 10 ani, fără a vedea că lucrările de construcție au început?

În prezent, luăm ultimele avize cerute de legislația națională pentru Studiul de Fezabilitate al Cartierului, studiu care reprezintă un grad de maturitate de peste 40% al proiectării complete a Cartierului. În total, ne trebuie 21 de avize de la entități și instituții diferite numai la faza Studiu de Fezabilitate, am obținut deja 15, iar restul sunt în curs.

M-ați întrebat și de ce a durat 10 ani numai până în prezent. În primul rând, nu avem experiență în general, ca țară, pentru astfel de proiecte complexe realizate după anul 1989, proiecte de lungă durată de regenerare urbană, care durează oricum foarte mult și în țări mai dezvoltate și experimentate decât România. Din această perspectivă, Cartierul pentru Justiție reprezintă un pionierat pentru noi, iar experiența se creează odată cu avansarea în implementare a proiectului. Chiar Ministerul Dezvoltării menționa într-o scrisoare din anul 2021, adresată Ministerului Justiției, faptul că este cel mai mare proiect urban făcut de Guvern după 1989. Poate între timp au mai fost și altele concepute, nu știu.

În al doilea rând, putem să ne amintim că absolut toate proiectele de investiții inițiate după anul 1989 de autoritățile centrale și/sau locale pe acel amplasament specific au eșuat rând pe rând, dintr-un motiv principal comun: situația juridică neclară și complicată a amplasamentului și istoria lui tumultuoasă.

Amplasamentul este denumit generic „Esplanada”, după numele unui proiect anterior, și este delimitat de arterele actuale Bd. Unirii – Bd. Octavian Goga – str. Nerva Traian – str. Mircea Vodă. Dacă ne aruncăm azi o privire, nu vedem decât un mare teren abandonat pe Bulevardul Unirii, cu ruinele unei fundații masive de 2,5 ha amprentă la sol, care în viziunea regimului comunist făcea parte dintr-o construcție gigantică, comparabilă cu Casa Poporului, dar dedicată vieții culturale specifice vremurilor respective și care nu s-a putut materializa deoarece regimul comunist a căzut la începutul lucrărilor.

Însă până în anii ’50, acolo a fost un cartier evreiesc care a trecut prin demolări și exproprieri succesive de-a lungul timpului. Noi am analizat inclusiv decretele de expropriere și documentele juridice din anii ’50, apoi din 1986 și ulterior, documente începând cu anii ’90, pentru a înțelege cât putem de mult din ceea ce a fost în trecut un ansamblu de peste 143 foste numere stradale numai pe jumătatea estică a amplasamentului și încă pe atâtea pe cealaltă jumătate (deci foste locuințe, gospodării, case cu diverse funcțiuni etc.) dispuse de-a lungul a 7 foste străzi din anii ’50.

Apoi, după ce am înțeles trecutul și am identificat și soluția de principiu pentru rezolvarea situației juridice, ne-am făcut un plan (cu 56 de acțiuni) pentru soluționarea efectivă a situației, de data aceasta raportat la cadrul legal național actual. Numai după aceea ne-am putut apuca de lucru mai aplicat, în sensul soluționării efective, proces pe care intenționăm să îl finalizăm în acest an prin expropriere, deși nu depinde doar de Ministerul Justiției.

În concluzie, sub acest aspect, am vrut să facem tot ce este posibil, după priceperea noastră, să evităm un nou proiect eșuat pe acel amplasament din cauza situației juridice deosebit de complexe și rămase nesoluționată.

De altfel, fără clarificarea prealabilă a situației juridice, nu s-ar fi putut întocmi complet nici documentația de urbanism la nivel de PUZ, deoarece nu se putea reglementa circulația juridică a terenurilor pe acel amplasament. Mai mult, nu s-ar fi putut nici negocia și accesa vreo finanțare de la Banca Mondială pentru etape de proiectare ulterioare – urbanistice și aferente construcțiilor și instalațiilor.

Abia după aceea, am intrat în tumultuoasa și lunga etapă urbanistică a proiectului (PUZ – PUD) în perioada 2018 – 2022, etapă care a depins mult nu numai de autorități locale, dar și de foarte multe entități și instituții avizatoare, de procese în instanță, de suspendări și excepții la suspendări administrative etc. În acest interval lung de timp al urbanismului bucureștean din care am crezut că nu mai ieșim niciodată, s-au întâmplat foarte multe, dar până la urmă Consiliul Local al Sectorului 3 a aprobat PUD pentru Cartierul Justiției în decembrie 2022 și astfel am putut finaliza definitiv etapa urbanistică a proiectului.

De aceea, în ianuarie 2023, în limitele trasate anterior de PUD, am început lucrul serios la Tema de Proiectare și la Studiul de Fezabilitate, proces iterativ în care ne-am consultant în câte 3-4 rânduri cu fiecare dintre cele 23 de instituții beneficiare, până când am ajuns la un numitor comun privind schemele funcționale, spațiile specifice și planșele pe niveluri pentru fiecare corp de clădire în parte. Apoi am început procesul de avizare a Studiului de Fezabilitate, pe care îl vom finaliza în curând, sper eu, cu toate cele 21 de avize necesare.

Va fi nevoie, credeți, de alte acorduri separate ale instituțiilor (Ministerul Justiției, de Finanțe, al Dezvoltării, Amenajării Teritoriului, Primăria Generală și de sector, Banca Mondială, constructor etc.) pentru punerea în operă a acestui proiect?

Da, cu siguranță va fi nevoie. În esență, pe lângă Ministerul Justiției, actorii principali vor rămâne în continuare și după anul 2024 Banca Mondială, Primăria Sectorului 3, Ministerul Finanțelor și, desigur, toate cele 23 de instituții beneficiare ale Cartierului vor rămâne în continuare sper alături de noi până la final, așa cum au făcut-o și până acum.

Cu Banca Mondială vom negocia un nou acord de împrumut, de la Primăria Sectorului 3 va trebui să obținem autorizațiile de construire și desființare, iar de la Ministerul Finanțelor vom avea nevoie de sprijin atât pentru negocierea finanțării lucrărilor în relație cu Banca Mondială, cât și pentru alocarea anuală a fondurilor bugetare, în special pe durata execuției lucrărilor.

La acești actori de mai sus din sfera publică se vor adăuga în viitor cel puțin trei mari actori-cheie din zona privată, anume: un proiectant, un constructor și o firmă de consultanță în managementul de proiect la locul viitorului șantier (inclusiv mulți diriginți de șantier pentru toate specialitățile). Va fi deosebit de important ca aceștia din urmă să fie actori de mare calibru, forță profesională, dar și financiară, să putem duce la bun sfârșit obiectivul în teren.

Așadar, pot spune că în 2024 abia am trecut de jumătatea drumului și că mai e destul de mult până departe.

Care sunt pașii următori pe care îi vom putea remarca pe termen scurt și mediu?

Pe termen scurt, am să consider anul 2024, când ne-am propus trei obiective „de etapă” foarte importante: 1) finalizarea și avizarea Studiului de Fezabilitate, 2) elaborarea și aprobarea unei Hotărâri de Guvern cu trei subobiective: aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai investiției, transferarea terenului de la Ministerul Dezvoltării la Ministerul Justiției și declanșarea procedurii de expropriere și 3) inițierea și derularea cu succes a unei licitații publice internaționale competitive pentru selectarea proiectantului general cu care vom elabora proiectul tehnic, vom obține autorizațiile de construire și desființare și cu care vom merge până la finalul execuției lucrărilor cu asistența tehnică pe toată durata lucrărilor. Vă pot spune că în prezent lucrăm la toate obiectivele de etapă în paralel.

Ne-am propus și un al patrulea obiectiv, care nu depinde numai de Ministerul Justiției, anume finalizarea exproprierii și compensarea tuturor proprietarilor cunoscuți cu cărți funciare. Depindem aici inclusiv de o comisie în care nu intră doar reprezentanți ai expropriatorului, dar și de fonduri bugetare pe care le vom solicita la rectificarea bugetară.

La finalul anului 2024 o să tragem linie, vedem ce am realizat efectiv și ce continuăm în 2025.

Pentru 2025-2026 ne-am propus să obținem autorizațiile de construire și de desființare, să elaborăm și avizăm Proiectul tehnic, să negociem și semnăm cu Banca Mondială acordul de împrumut pentru finanțarea lucrărilor și, dacă nu întârziem cu toate acestea și ne va mai rămâne timp în 2026, să inițiem și marea licitație pentru selectarea constructorului (marelui antreprenor general). Cam acesta ar fi ce ne propunem pe termen mediu.

Vreau în final să subliniez că lucrez într-un departament cu oameni foarte puțini, dar harnici și inteligenți. Spun „foarte puțini” comparativ cu portofoliul de investiții pe care îl gestionăm, în care „Cartierul pentru Justiție” este doar unul dintre proiectele de care ne ocupăm, cu siguranță cel mai mare și complex, dar nu singurul obiectiv de investiții.

Avem și alte lucrări ample în țară – respectiv alte 9 sedii de instanțe – pe care trebuie să le terminăm etapizat până în 2030, dintre care 5 sunt monumente istorice, deci restaurări cu propria lor complexitate derivată din statutul de monument. Și acolo nevoile de infrastructură sunt stringente și, în unele situații, de-a dreptul apăsătoare. Toate aceste investiții în diverse stadii presupun din partea departamentului un efort intelectual ritmic susținut, atenție, timp zilnic dedicat unei colaborări multianuale pe relația nu întotdeauna lină constructor – proiectant – manager de proiect/diriginți de șantier – instanță beneficiară finală – Ministerul Justiției, deplasări în teritoriu lunare, mai ales acolo unde sunt șantiere active, redactări de documente contractuale, achiziții, programări bugetare, efectuarea plăților etc.

Dacă mai punem la socoteală și cele peste 100 de lucrări de curenți slabi pe care le avem de făcut la rețelele de comunicații a 100 de instanțe din toată țara, ne dăm seama că avem cu adevărat foarte multe de făcut în următorii ani.