Avocata Smaranda Bara a învins Volksbank așa rău încât instanța i-a șters și dobânda la credit!

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Clauza de la art. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției de credit are ca obiect stabilirea unui comision, așadar un element component al creditului, ceea ce aparent ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. (6) din lege cu consecință imposibilității analizării caracterului abuziv. Totuși, art. 4 alin. (6) nu exclude automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea prețului cu serviciile sau produsele oferite în schimb, precum și la necesitatea ca respectiva clauză să fie exprimată clar și inteligibil. Or, conform mențiunilor de la secțiunea 3 „Costuri” din Condițiile speciale, comisionul de risc se percepe de parată pentru punerea la dispoziție a creditului exact la fel că și dobândă curentă care este percepută conform pct. 3.1 tot pentru creditul acordat. Nicio altă prevedere contractuală nu oferă alte informații cu privire la destinația și justificarea acestui comision de risc.

În consecință, instanța constată că pentru același serviciu , respectiv acordarea creditului, se percep două costuri, fără ca distincția dintre cele două să fie exprimată în mod clar și inteligibil așa cum cer dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Împrejurarea că reclamanții au avut cunoștință atât de existența cât și întinderea obligațiilor ce le reveneau și sub aspectul valorii și sub cel al perioadei și au fost de acord prin semnarea convenției, cu plată comisionului de risc, nu poate determina lipsa de incidentă a prevederilor Legii nr. 193/2000. Validarea unui astfel de raționament ar echivala cu ignorarea interdicției instituită de Legea nr. 193/2000 în ceea ce privește clauzele abuzive interdicție menită tocmai să protejeze consumatorii care au încheiat deja astfel de contracte cu comercianții.

Prin urmare, instanța apreciază că poate analiza caracterul eventual abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției de credit, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000.

Potrivit art. 4 alin. (1) din lege, o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Alin. (2) prevede că o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți.

Pârâta pretinde că reclamanții au avut cunoștință de clauzele contractuale la care au achiesat de bună-voie.

Or, din probele administrate – interogatoriu parților, instanța reține că pârâta nu a făcut nici o dovadă a negocierii comisionului de risc cu reclamanții la data încheierii contractului, în condițiile în care această clauză era una standard preformulată. Sarcina acestei probe revenea pârâtei conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000.

În lipsa dovezii negocierii clauzei, instanța consideră ca îndeplinită condiția lipsei de negociere prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000.

Pentru a fi incidente dispozițiile 4 alin. (1) din lege în privința comisionului de risc, este însă necesar și ca această clauză prevăzută la pct. 5 lit. a) să fi creat, în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Susține pârâta că, comisionul de risc reprezintă costul perceput de bancă și datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziție a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenției există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur cum este cel legat de fluctuațiile pieței sau căderea pieței imobiliare.

Se poate observa însă că, riscurile la care face referire pârâta sunt independente de comportamentul consumatorului și nu pot fi imputate acestuia.

Instanța reține că, prin această clauză, pârâta a urmărit să pună în sarcina reclamanților toate riscurile contractului posibile și viitoare, deci incerte, fără posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu, în cazul în care riscurile respective nu s-ar produce până la scadență.

Se ajunge astfel la o îmbogățire fără just temei a pârâtei și creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Avându-se în vedere că instanța a constatat întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției și va constata nulitatea absolută a acesteia.

De menționată că, urmare a intrării în vigoare a Ordonanței nr. 50/2010, precum și a recomandării făcute de către Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor, pârâta avea obligația de a elimina acest comision de risc din cadrul convenției de credit și din scadențar și de a stopa încasarea acestuia.

Or, așa cum rezultă fără echivoc din planul de rambursare credit, acest comision de risc a fost transformat în comision de administrare. Conform art. 35 pct. a din O.U.G. 50/2010 „se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu excepția costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract și care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia”. Prin urmare, transformarea comisionului de risc în comision de administrare contravine în continuare legislației în materie aflată în vigoare.

Ca urmare a constatării caracterului abuziv al respectivelor clauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamanți, instanța va dispune restituirea către reclamanți a comisionului de risc încasat de pârâtă de la aceștia precum și a comisionului denumit în continuare de administrare inserat în actele adiționale încheiate între părți, sume de altfel necontestate ca și cuantum de către pârâtă.

Instanța reține de asemenea că sunt abuzive și clauzele menționate în cuprinsul art. 8.1 lit. a) liniuța a doua și a treia, lit. c), d) din Condițiile speciale, care se referă la dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției.

Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui să vizeze exclusiv raporturile contractuale dintre părți, iar nu cele încheiate de client cu alte unități de creditare sau chiar cu aceeași bancă, pentru că scadența anticipată a creditului trebuie să fie în legătură cu acel credit, iar nu cu altele, într-un astfel de caz creându-se un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Astfel, consumatorul se vede în situație în care ar trebui să ramburseze imediat creditul obținut, cu toate că plata ratelor se face constant și la termen, în cazul în care nu ar achita ratele scadente ale unui alt credit, deși neplata s-ar putea datora contestării datoriei sau altor cauze, neimputabile împrumutatului. Evident, o atare situație nu poate fi acceptată, pentru că expune consumatorul într-o poziție defavorabilă față de banca împrumutătoare, care are la discreție stabilirea momentului scadenței anticipate, inclusiv în situații care exced culpei creditorului său în sens contractual.

De asemenea, caracterul abuziv al dispozițiilor art. 8.1 lit. c) și d) transpare din formulările generale și echivoce folosite pentru alte situații de declarare anticipată a scadenței, respectiv „situație neprevăzută”, „în opinia Băncii”, „să devină improbabil”, „garantat corespunzător”, formulări care sunt departe de a oferi posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv.

În realitate, aceste clauze oferă băncii dreptul exclusiv și discreționar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanța învestită cu verificarea legalității unei astfel de măsuri să se poată pronunța într-un sens sau altul. Prin urmare, clauza analizată este abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprinde.

De asemenea, abuzive sunt și clauzele cuprinse în art. 10.1 și art.10.2 din condițiile generale ale convenției referitoare la costurile suplimentare.

Conform acestor clauze, în situațiile în care, din diferitele motive arătate, costurile băncii, în general, nu doar cele legate de împrumutul ce face obiectul contractului analizat, cresc, această creștere este suportată exclusiv de client. O astfel de clauză creează, de asemenea, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Practic, în loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma, în virtutea unei clauze preformulate, nenegociate, impuse prin contractul de adeziune.

Față de cele reținute și în temeiul dispozițiilor legale invocate, instanța va admite ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții.

Având în vedere modalitatea în care instanța a analizat fondul cauzei, acțiunea fiind admisă, pentru considerentele anterior reținute va respinge ca neîntemeiate excepția lipsei de obiect în ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se constata caracterul abuziv al clauzei de la punctele 3.a din convenție, precum și excepția lipsei de interes a reclamanților de a contesta prevederile Actelor adiționale 1 și 2.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de obiect în ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se constata caracterul abuziv al clauzei de la punctele 3.a din convenție, precum și excepția lipsei de interes a reclamanților de a contesta prevederile Actelor adiționale 1 și 2.

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții: BSS, CNP … și BS, CNP …, ambii cu domiciliul procesual ales în mun. Cluj-Napoca, …, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții: …. – cu sediul în București, …., înregistrata la ORC sub nr. …., având CUI …. și …. – Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, …., jud. Cluj, înregistrata la ORC sub nr. …., având CUI …., și în consecință:

Constată nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în Convenția de credit nr. …. din data de 24.01.2008, respectiv art. 3 lit. a), art. 5 lit. a), art. 8.1, art. 10 precum și a clauzelor contractuale incluse în actul adițional nr. .. și … la convenția de credit din data de 23.12.2010, respectiv pct 3, pct 5.1;

Obligă pârâta la eliminarea acestor clauze contract.

Constată că până la data formulării acțiunii reclamanții au achitat suma de 9223 CHF, reprezentând comision de risc, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută.

Constată că până la data formulării acțiunii reclamanții au achitat suma de 3699,52 CHF, reprezentând comision de risc transformat în comision de administrare, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută.

Dispune restituirea de către pârâtă în favoarea reclamanților a sumei de 9223 CHF, precum și a sumei de 3699,52 CHF achitate până la data introducerii acțiunii și în continuare până la plata efectivă a acesteia.”

Volksbank nu se conformează

După ce sentința a rămas definitivă, juriștii de la Volksbank s-au adresat Judecătoriei cu cerere de îndreptare eroare pentru a modifica decizia în ce privește anularea dobânzii, însă cererea le-a fost respinsă. Banca a returnat soților Bara contravaloarea comisionului de risc, însă nu au pus în aplicarea eliminarea dobânzii, în ciuda a numeroase cerere înaintate de avocata Smaranda Bara. În ultimă instanță, aceasta va începe executarea silită a băncii dacă nu-și primește banii înapoi și dacă banca îi mai percepe dobândă la credit în continuare. Potrivit legii, dacă o clauză este lovită de nulitate, atunci sumele încasate în temeiul acesteia trebuie restituite integral.

Mulțumim Clujust.ro.