Avocata Smaranda Bara a învins Volksbank așa rău încât instanța i-a șters și dobânda la credit!
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Clujust.ro relatează despre avocata Smaranda Bara, care a avut dublă calitate în procesul ei și al soțului împotriva Volksbank pentru anularea unor clauze abuzive dintr-un contract de credit în franci elvețieni. Noutatea este că, pe lângă comisionul de risc, instanța a anulat definitiv și dobânda!
Avocata Smaranda Bara, cunoscută ca unul dintre avocații lui Uioreanu, și soțul ei Silviu Sabin Bara au dat în judecată Volksbank (bancă preluată de Banca Transilvania), în 2013, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
- Să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale incluse în Convenția de credit nr. …. din data de 24.01.2008, respectiv art. 3 lit. a, art. 5 lit. a), art. 8.1, art. 10 precum și a clauzelor contractuale incluse în actul adițional nr. … la convenția de credit din data de 23.12.2010, respectiv pct 3, pct 5.1;
- Să fie obligată pârâta la eliminarea acestor clauze contractuale;
- Să se constate că până la data formulării acțiunii reclamanții au achitat suma de 9223 CHF, reprezentând comision de risc, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută și pe cale de consecință să se constate că această plată este una nedatorată;
- Să se constate că până la data formulării acțiunii reclamanții au achitat suma de 3699,52 CHF, reprezentând comision de risc transformat în comision de administrare, în baza unei clauze lovite de nulitate absolută și pe cale de consecință să constatați că această plată este una nedatorată .
- Să se dispună restituirea sumei de 9223 CHF, precum și a sumei de 3699,52 CHF achitate până la data introducerii acțiunii și în continuare până la plata efectivă a acesteia.
Motivarea anonimizată a sentinței Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă la Tribunalul Specializat:
Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei, pe excepții și pe fond, instanța reține următoarele:
Prin Convenția de credit nr. …./24.01.2008 pârâta Banca …. a împrumutat reclamanților BSS și BS suma de 102.300 CHF pentru o durată totală de 25 ani. Clauzele inițiale ale Convenției au fost modificate succesiv, prin semnarea a trei Acte adiționale: …/23.12.2010, …/23.12.2010 și …/29.12.2011.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții solicită să se constate caracterul abuziv al unor clauze din Convenția încheiată cu pârâta, prin prisma prevederilor legislației consumului, în special a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv a clauzelor inserate în convenție la art. 3 lit. a), art. 5 lit. a), art. 8.1, art. 10 precum și a clauzelor contractuale incluse în actul adițional nr. 1 si 2 la convenția de credit din data de 23.12.2010, respectiv pct 3, pct 5.1.
Astfel, instanța reține că, potrivit art. 3 lit. a) din contract, părțile au stabilit că împrumutatul datorează băncii dobânda curentă de 3,99 %; conform lit. d), banca putând revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată urmând a se aplica de la data comunicării.
Conform art. 5 lit. a), s-a stabilit plata unui comision de risc de 0,26% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției.
Potrivit art. 8.1 lit. a) liniuța a doua și a treia și lit. c) din Condițiile Generale ale Convenției, „în cazul în care se ivește vreuna din situațiile următoare, atunci în orice moment Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii, conform Convenției dacă:
a) 2″-„împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plata a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror costuri datorate conform altor Convenții încheiate de împrumutat cu Banca sau
3″-„conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit;
- 1. în cazul apariției unei situații neprevăzute, care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției;
- 2. în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.”
în Secțiunea a 10) „Costuri suplimentare” la art. 10.1 s-a prevăzut: „Referitor la Convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile, care: a) supun Banca la orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca; b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezervă, depozit special sau orice cerință similară (de ex în corelație sau în legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor Basel) afectează activele Băncii, depozitele constituite cu sau pentru costurile Băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația de a acorda credite; c) al căror rezultat este: i) creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit; ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii în baza Convenției”.
Potrivit art. 10.2 din Condițiile Generale ale Convenției „în oricare din cazurile de mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.
Analizând clauzele convenționale anterior citate prin prisma susținerilor părților și ale dispozițiilor legale în vigoare instanța va reține că, clauza înscrisă la art. 3 lit. a) din contract este abuzivă pentru următoarele argumente:
Cu privire la incidența art. 4 din Legea nr. 193/2000 în cauza de față instanța reține că, potrivit art. 1 alin. (3) din acest act normativ „se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”. Potrivit art. 4 alin. (1) „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuziva dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților”. La alineatul (2) se arată că „o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențele natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (6) din legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Legea nr. 193/2000 transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În preambulul acestei directive se arată că evaluarea caracterului inechitabil nu se efectuează asupra condițiilor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate/preț al mărfurilor sau serviciilor furnizate; obiectul principal al contractului și raportul calitate/preț pot fi, cu toate acestea, luate în considerare la evaluarea corectitudinii altor condiții.
Așadar, legiuitorul european permite analiza obiectului principal al contractului în evaluarea corectitudinii altor condiții pentru a se putea realiza scopul edictării normei, respectiv protecția adecvată a intereselor consumatorului.
În prezenta cauză, instanța nu analizează prețul creditului astfel cum a fost agreat de părți și nu se substituie acestora, ci doar constată că anumite clauze îi permit uneia din părți să modifice obiectul unei obligații.
În ceea ce privește nulitatea clauzei inserată la art. 3 lit. a) din convenție, deși pârâta susține că acele clauze cuprinse în condițiile speciale sunt negociate, în realitate nu toate clauzele din condițiile speciale pot fi considerate că au fost negociate efectiv.
Împrejurarea că, anterior încheierii contractului cu reclamanții, banca a făcut publică o prezentare a produselor, care conținea condițiile standard de creditare pentru fiecare dintre produsele oferite de către bancă, faptul că reclamanții au luat la cunoștință de cuantumul dobânzii și au optat pentru dobânda variabilă, prin comparație cu alte oferte, nu echivalează cu negocierea efectiva a clauzei a cărei nulitate se cere a se constata, în lipsa unei dovezi clare a băncii în acest sens.
Contractul de credit este un contract de adeziune, standard, preformulat de bancă, în care consumatorul nu putea să intervină, putând doar să adere sau nu la el.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte dovezi în acest sens.
Ori, în cauză banca nu face astfel de dovezi cu care sa dovedească că a fost negociată clauza de la art. 3 lit. a), din convenția de credit încheiată cu reclamanții. Deci banca nu a răsturnat prezumția relativă instituită de lege a lipsei negocierii în cazul contractului preformulat, cu reclamanții.
Așa cum am reținut, în spiritul legii și al directivei, sunt excluse din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv elementele obiectului principal al contractului prin raportare la preț dar, cu condiția ca acea clauză care le determină să fie clară, neechivocă, exprimată într-un limbaj ușor inteligibil.
Faptul ca dobânda și toate comisioanele fac parte din prețul contractului nu exclude pur și simplu clauza de la controlul instanței, instanța trebuind să analizeze și cealaltă condiție, și anume dacă clauza este clară, neechivocă și exprimată într-un limbaj ușor inteligibil.
Cât privește condiția bunei credințe, nu se poate retine o rea credință generală a băncii, legea de altfel necerând să existe acesta, ci doar ca o clauză să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile parților.
Este evident că parțile au încheiat un contract de credit cu dobânda variabilă, stabilind dobânda curenta la data încheierii contractului și posibilitatea băncii de a modifica rata ei pe parcursul derulării contractului.
Potrivit art. 1 lit. a) din Lista anexa la Legea nr. 193/2000, este considerată abuzivă clauza care dă dreptul profesionistului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii „dacă există o motivație întemeiata”, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze consumatorul despre acesta iar consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul ca urmare a neacceptării ratei dobânzii, astfel cum a fost modificată. Din această perspectivă a clarității motivelor poate fi analizată clauza, deși dobânda face parte din prețul contractului.
Din modul în care este formulată regula și excepția, reiese că banca poate să își rezerve dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii cu condiția ca în contract să stipuleze o clauză clară, neechivocă privind determinarea motivului întemeiat care o poate îndreptați să modifice dobânda convenită. Evident că aceasta clauză trebuie prevăzută în contract pentru ca consumatorul să ia cunoștință de ea efectiv și să știe că atunci când împrejurarea respectivă se produce obligațiile sale se modifică. Totodată, motivul arătat în contract trebuie să fie suficient de clar descris ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație chiar s-a produs, așa cum corect a reținut prima instanță. Motivele care să îndreptățească banca să ajusteze rata dobânzii nu pot fi arătate ulterior, nici în scris, nici verbal.
Astfel, CJUE a statuat că din perspectiva protecției consumatorului împotriva condițiilor de creditare inechitabile și pentru a-i permite să cunoască pe deplin condițiile executării ulterioare a contractului, art. 4 din Directiva 97/102 impune că la încheierea contractului debitorul să fie în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale (hotărârea Berliner Kindl Brauerei).
De asemenea, expresia cuprinsă în art. 3 lit. d) de „schimbări semnificative pe piață monetara” nu poate fi apreciată ca o clauză clară privind motivul întemeiat. Expresia este atât de largă și de nedefinită încât practic în acesta se poate include aproape orice, având în vedere că piață financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează.
Observând jurisprudența publicată în cazul acestui tip de contract preformulat, dar și pe cea depusă la dosar, care deși nu constituie izvor de drept, este relevantă, banca a justificat majorarea ratelor dobânzilor în temeiul aceleași clauze predefinite în multiple moduri prin întâmpinarea formulată.
Ori, toate aceste justificări care au determinat-o pe bancă să majoreze rata dobânzii în contractele de acest tip încheiate demonstrează practic caracterul total nedefinit al clauzei exprimate general „schimbări semnificative pe piață monetara” .
În consecință, nu este prevăzut în concret nici un element de referință care să permită cuantificarea acestor schimbări și să se determine de către instanță sau consumator dacă majorarea este necesară și proporțională cu motivul care a determinat-o.
Condițiile generale ale convenției definesc numeroși termeni ai contractului dar, nu există nici o definiție referitoare la „schimbări semnificative pe piață monetara”. Modul în care clauza este exprimată dă dreptul discriminatoriu băncii să o folosească pentru a servi doar intereselor sale.
Banca se poate pune la adăpost de eventuale evenimente care ar putea apărea pe piața financiară, mai ales în contractele pe perioadă lungă, riscurile urmând a fi distribuite în contractele cu dobândă variabilă, dar nu discriminatoriu și unilateral, ci în mod previzibil pentru consumator, prin descrierea în concret a motivelor care vor conduce la ajustarea dobânzii și a metodei de calcul.
Pe lângă caracterul neclar al clauzei, instanța reține și lipsa posibilității consumatorului de a rezilia contractul dacă acesta nu va accepta noul cuantum al dobânzii dar și dezechilibrul semnificativ pe care îl poate genera aplicarea acestei clauze neclare. Aplicarea acestei clauze, astfel cum a fost inserată în contract, transferă practic toate riscurile modificării pieței financiare în patrimoniul consumatorului, fără ca banca să suporte o parte din acest risc, deși riscurile trebuie să se distribuie nediscriminatoriu între părți. Astfel se creează un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe.
Faptul că bancă și-a asumat obligația de a comunica noua rată a dobânzii nu este suficient ca respectiva clauză să nu fie considerată abuzivă.
În ceea ce privește clauza înscrisă la art. 5, lit. a) din contract, instanța reține că, în condițiile speciale ale convenției se regăseste printre alte comisioane pe care pârâta urma să le perceapă de la reclamanți și comisionul de risc de 0,26% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toată perioada de derulare a convenției [pct. 5 lit. a)].
Nicăieri în convenția părților sau în condițiile speciale sau generale ale convenției, acest comision nu este definit, în sensul de a se preciza ce fel de riscuri este menit să acopere în condițiile în care pârâta și-a luat garanții imobiliare conform pct. 7, iar reclamanții au încheiat o poliță de asigurare pentru aceste imobile, pe care au cesionat-o pârâtei, poliță menită să acopere toate riscurile legate de imobilele luate în garanție conform pct. 7 lit. a).
Instanță reține că raporturile contractuale dintre reclamanți și parată intră sub incidență Legii 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori așa cum sunt definite aceste două categorii la art. 2 din lege.
Or, Legea nr. 193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Fiind o dispoziție imperativă a legii, încălcarea ei deschide consumatorului calea acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzei respective și nu a nulității relative așa cum susține pârâta, acțiune care este imprescriptibilă, excepția prescripției invocată de parată în acest sens fiind neîntemeiată și respinsă în consecință de instantă.
Art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu obiectul principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
