Aspecte comparative privind poliţia judiciară în alte state ale UE, cu o privire particulară asupra proiectului de lege privind reforma poliţiei judiciare franceze

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

– Acțiunile ce pot fi efectuate de poliția judiciară după deschiderea unei anchete

În cazurile în care fapta constituie o infracțiune gravă sau care necesită o activitate investigativă complexă, procurorul deschide o procedură specială, numită „informare judiciară”, ce are ca efect încredințarea cercetării cauzei unui judecător de instrucție, abilitat de lege să dispună o serie de investigații în mod direct, fără a apela, spre exemplu, la un judecător de drepturi și libertăți, așa cum se prevede în dreptul român.

În acest caz, misiunea poliției judiciare nu se mai desfășoară sub conducerea procurorului, ci sub cea a judecătorului de instrucție, un magistrat specializat în efectuarea de anchete penale, căruia legea îi conferă puteri legale sporite în vederea instrumentării cauzei, respectiv a conducerii unei anchete penale complexe.

În acest sens, judecătorul de instrucție poate solicita (printr-un act de delegare – denumit comisie rogatorie) unui ofițer de poliție judiciară să efectueze în locul său unul sau mai multe acte de anchetă. Cu toate acestea, anumite acte de procedură penală nu pot fi delegate poliției judiciare, cum ar fi: interogatoriul și confruntarea învinuitului, numirea experților, emiterea de mandate, audierea părții civile sau a martorului asistent, decât dacă aceștia o solicită.

Prin urmare, în acest cadru de anchetă, ofițerii de poliție judiciară beneficiază de autonomie operațională mai largă sau mai restrânsă, în funcție de amploarea actelor care le-au fost încredințate de judecătorul de instrucție în comisia rogatorie.

c) Controlul autorității judiciare asupra activității poliției judiciare

Controlul autorității judiciare asupra poliției judiciare, în legislația franceză, relevă existența unor raporturi caracterizate de o complexitate specifică.

Poliția judiciară franceză constituie un dispozitiv auxiliar indispensabil acțiunii publice exercitate de către stat în cadrul procesului penal. Desigur, procurorul, respectiv judecătorul de instrucție (în cazul infracțiunilor grave și complexe) dispune de toate atribuțiile și prerogativele atașate calității de ofițer de poliție judiciară și poate efectua toate actele necesare cercetării și instrumentării penale a infracțiunilor. În practică însă, aceste misiuni sunt încredințate ofițerilor și agenților de poliție judiciară.

Relația dintre autoritatea judiciară și poliția judiciară este una complexă, existând o dublă autoritate^[15] exercitată asupra ofițerilor și agenților de poliție judiciară. Pe de o parte, ofițerii de poliție judiciară, dar și jandarmii din cadrul unităților investigative ale jandarmeriei naționale, se află în subordinea Ministerului de Interne și, respectiv, Ministerului Apărării. Teoretic, activitatea acestora nu este alocată în totalitate misiunilor de poliție judiciară, întrucât ei nu depind de Ministerul Justiției în ceea ce privește recrutarea, remunerarea, cariera etc.

Cu toate acestea, art. 12 din Codul de procedură penală francez prevede că activitatea de poliție judiciară se exercită „sub conducerea procurorului”. Totodată, art. 41 din Codul de procedură penală francez subliniază că procurorul „direcționează activitatea ofițerilor și agenților poliției judiciare de competența teritorială a instanței sale”.

În acest sens, ofițerii de poliție judiciară sunt ținuți să informeze fără întârziere procurorul republicii^[16] despre infracțiunile de care au cunoștință. Pe de altă parte, art. D-3 din Codul de procedură penală francez permite procurorului să aleagă și să desemneze serviciul de anchetă al poliției judiciare care va fi însărcinat cu efectuarea investigațiilor necesare.

Un alt aspect al controlului exercitat de autoritatea judiciară asupra poliției judiciare constă în faptul că, potrivit legislației franceze, procurorul general al curții de apel este cel abilitat de lege să autorizeze calitatea de ofițer de poliție judiciară, precum și să retragă sau să suspende această calitate.

În baza autorizării acordate de procurorul general al curții de apel, numirea efectivă în calitate de ofițer de poliție judiciară se realizează prin decret de numire co-semnat de către ministrul justiției și ministrul de interne (ori ministrul apărării în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul jandarmeriei naționale).

De asemenea, evaluarea profesională a ofițerilor de poliție judiciară este realizată de către procurorul general al curții de apel, această evaluare fiind avută în vedere, astfel cum prevede art. 19-1 din Codul de procedură penală francez, la dosarul profesional de avansare profesională a ofițerului de poliție. În acest sens, este de menționat faptul că prin decretul nr. 98-1203 din 28 decembrie 1998, s-a prevăzut că dosarele individuale de evaluare ale ofițerilor de poliție judiciară sunt deținute de către parchetul general al curții de apel. Totodată, decretul cuprinde și toate elementele de notare privind evaluarea profesională a ofițerilor de poliție de către procurorul general al curții.

Cu toate acestea, eficiența controlului exercitat de către autoritatea judiciară asupra poliției judiciare franceze, sub toate aspectele pe care le implică acesta, este astăzi repusă în discuție în cadrul unui proiect de lege având ca obiect reorganizarea poliției judiciare cu scopul întăririi rolului acestei instituții, proiect de lege aflat în dezbatere în Senatul Parlamentului francez.

Proiectul a suscitat dezbateri aprinse, unii dintre senatori, foști miniștri ai justiției franceze, subliniind răspicat faptul că o poliție judiciară eficientă nu poate exista fără asigurarea unei autorități reale din partea justiției asupra activității ofițerilor de poliție judiciară, asupra posibilității de a dispune afectarea acestora exclusiv activității de anchetă, precum și asupra evaluării performanțelor activității profesionale^[17].

d) Aspecte evocate cu ocazia dezbaterilor din Senatul francez, ce pot constitui teme de reflecție general valabile în legătură cu reforme privind activitatea poliției judiciare:

Comisia de reflecție înființată de către Senatul francez cu privire la proiectul de lege privind reforma poliției judiciare franceze constata, în raportul său, faptul că echilibrul ce rezultă din actualele reguli referitoare la existența unei „duble caschete” în privința autorității exercitate asupra poliției judiciare este astăzi criticabil, comisia de reflecție evidențiind „defectele” acestui sistem, spre exemplu, în special prin faptul că „magistratul nu controlează condițiile de angajare a personalului”, ci doar acordă o autorizare a acestuia de a funcționa în cadrul corpului poliției judiciare^[18].

Un aspect important în cadrul reflecției privind reforma poliției judiciare îl constituie existența unui anumit risc de vulnerabilitate constând în faptul că dubla dependență a ofițerilor de poliție judiciară poate conduce uneori la comunicarea de date din ancheta penală – procedură nepublică – către autorități din afara sistemului judiciar sau care nu sunt îndrituite a lua cunoștință despre acestea.

Un alt aspect problematic, ce a constituit obiect de reflecție al comisiei, este tot în legătură cu rolul ambiguu al justiției asupra poliției judiciare: în fapt, la modul concret și mai ales în anumite cauze particulare, sensibile, se naște, din modul de relaționare dintre justiție și poliția judiciară, o întrebare directă, respectiv cum determinăm exact cine anume definește politica acțiunii publice de tragere la răspundere penală atunci când imperativul de ordine publică ajunge să reprezinte o importanță excepțională, cum sunt, spre exemplu, anumite infracțiuni de criminalitate organizată, trafic de persoane, corupție înaltă etc., atunci când aceste cazuri ajung să aibă un impact public major. Problema rezidă din faptul că poliția judiciară nu aparține în totalitate justiției, ci executivului, iar în anumite situații, cum sunt acele infracțiuni cu un puternic impact la public, poate părea evident că gestionarea acestora ar implica o acțiune sau, cel puțin, ar avea o influență politică.

Sub acest aspect, este de remarcat faptul că, în fața echilibrului mai degrabă precar în ceea ce privește controlul justiției asupra poliției judiciare, un fost ministru de justiție francez^[19] afirma, încă din anul 1997, necesitatea de a întări controlul autorității judiciare asupra poliției judiciare. În documentul intitulat „O reformă pentru justiție”, prezentat încă din 29 octombrie 1997, aceasta sublinia în mod direct, fără niciun menajament, faptul că: „poliția dispune de mijloace pe care justiția trebuie să poată să le cunoască și să le utilizeze mai bine. În acest sens, controlul justiției asupra ansamblului de operațiuni efectuate de către poliție reprezintă o reală garanție oferită cetățenilor într-un stat de drept”.

Actualul proiect de reformă a poliției judiciare franceze, aflat în prezent în dezbatere aprinsă în Senatul francez și criticat pentru lipsa de consistență, are totuși meritul de a fi repus în discuție ceea ce se afirma, în fapt, în mediul judiciar, deja cu mai bine de cincisprezece ani în urmă.

Cu ocazia dezbaterilor asupra proiectului de reformă a poliției judiciare au fost avansate și alte propuneri, catalogate drept extrem de ambițioase, în sensul că serviciile de poliție judiciară să fie atașate Ministerului de Justiție francez. Deși bine primită în rândul magistraților, această propunere a fost criticată în special pentru argumentul că înființarea, respectiv crearea unui corp specializat de poliție judiciară în cadrul Ministerului de Justiție prezintă riscul de a avea drept efect privarea membrilor acestui corp de orice legături cu celelalte servicii de poliție și, pe cale de consecință, de orice date și informații operative relevante.

O altă propunere care a fost avansată de către comisia de reflecție asupra proiectului de lege și care pare a fi luată în calcul în scopul întăririi controlului autorității judiciare asupra activității de poliție judiciară prevede faptul că acest control al poliției judiciare să fie încredințat unui magistrat de rang înalt. În concret, s-a avansat propunerea ca trei magistrați de rang înalt, asistați de colaboratori din cadrul Ministerului de Justiție francez, să fie plasați pe lângă directorul central al poliției judiciare, directorul central al jandarmeriei, precum și pe lângă directorul central al vămilor, în scopul de a exercita un control asupra tuturor misiunilor poliției judiciare. În plus, comisia de reflecție nu exclude, dintre soluții, și posibilitatea numirii unui magistrat pentru funcția de director general al poliției judiciare, în același scop de a se asigura un control real asupra activității poliției judiciare, ceea ce ar constitui, astfel cum s-a afirmat în mod constant în mediul judiciar francez, o veritabilă garanție oferită cetățenilor.

Trebuie subliniat faptul că în același cadru general ce vizează întărirea controlului exercitat de autoritatea judiciară asupra activității de poliție judiciară, în luna iunie 2021, cu ocazia dezbaterii unui alt proiect legislativ referitor la protecția prezumției de nevinovăție și drepturile victimelor, Senatul francez adopta un amendament referitor la crearea unei inspecții generale a poliției judiciare însărcinate cu infracțiunile comise de către ofițerii de poliție judiciară în exercițiul sau cu ocazia exercitării funcțiunilor lor.

În legătură cu acest aspect, însă, actuala comisie de reflecție asupra proiectului de lege cu privire la reforma poliției judiciare a propus o soluție mult mai viabilă, în sensul de a implica, mai degrabă, actuala inspecție generală de care dispune ministrul de justiție francez prin Direcția Serviciilor Judiciare din cadrul Ministerului de Justiție, în ceea ce privește efectuarea de inspecții vizând activitatea ofițerilor de poliție judiciară, în loc de a înființa un corp nou de inspecție. Pe de altă parte, pentru ca intervenția și controlul autorității judiciare asupra poliției judiciare să fie reale și efective, soluția avansată vizează și necesitatea si oportunitatea extinderii competenței Direcției Serviciilor Judiciare din cadrul Ministrului de Justiție francez astfel încât activitatea de inspecție să nu fie limitată doar la situația comiterii de infracțiuni de către ofițerii de poliție în exercitarea funcțiunilor lor. În acest sens, se propune posibilitatea dispunerii de acțiuni de inspecție asupra ansamblului activității unui serviciu de poliție judiciară ori asupra unui ofițer de poliție judiciară, inclusiv atunci când sunt constatate anumite disfuncționalități ce nu implică săvârșirea de infracțiuni, dar care pot avea un impact negativ asupra activității de anchetă penală coordonată de parchete.

În loc de concluzii.

Procesul francez de legiferare a unui nou statut al poliției judiciare își urmează cursul legislativ, în pofida unui context complex și sensibil, marcat de controverse și contraziceri. Corpul profesional al poliției judiciare^[20] franceze manifestă o opoziție dură, fiind îngrijorat că, în urma intrării în vigoare a noii legi, își va pierde independența. Ministrul de interne^[21] anunță că proiectul a fost testat deja cu succes în departamentele Outre-mer și că are efecte pozitive incontestabile, urmând a intra în vigoare, în urma adoptării sale ca lege, chiar în cursul anului 2023. Senatul Franței, ca primă cameră sesizată în procesul de legiferare, a criticat în raportul^[22] său proiectul de reformă globală a poliției ca fiind anacronic și inadecvat pentru poliția judiciară, apreciind că, întrucât se urmărește o reformă în profunzime, proiectul ridică dificultăți și ar trebui modificat de la temelie, într-o abordare diferită, plecând de la principiile de bază pe care se fundamentează o societate democratică și cu luarea în considerație a opoziției manifestate în mod deschis de către corpul profesional al poliției judiciare căruia noua lege i se adresează.

În ce măsură un nou statut al poliției judiciare va fi suficient de suplu și va corespunde necesităților de a face față provocărilor curente generate de evoluția criminalității grave care, fără statute legiferate, se află în continuă schimbare și adaptare, rămâne de văzut și, ca întotdeauna, nu putem decât să rămânem încrezători în înțelepciunea legiuitorului.