Ar fi…

1 mart. 2019
Vizualizari: 2916

Am uneori sufletul plin de fleacuri care-mi zâmbesc… mi se face dor atunci de toate cele care cândva mi-au înseninat zilele, chiar dacă începuseră ploioase ca asta de astăzi.

Și prinsă-n vârtejul de amintiri m-am trezit întrebându-mă ce-ar fi dacă în loc să plouă așa trist și monoton ar ninge…

Ar fi ca în iarna amintirilor tale… ne-am coborî cu schiurile de pe acoperiș, râzând și chiuind ca nebunii în timp ce oamenii serioși ar săpa tunele prin zăpadă încercând să-și croiască drum spre viețile lor serioase.

Și când am trece pe lângă ei s-ar uita la noi mirați cumva, dar mai ales indignați… nu atât la mine, fiindcă aș fi copil, cât la tine, gândindu-se probabil că, de vreme ce ești tată de copii, s-ar impune să fii serios… Dar tu ai zâmbi și dintele ălă ușor ciobit, care abia s-ar vedea de sub mustața neagră, ți-ar da un aer fermecător.

Ar fi ca-n iernile când veneai pe aleea de lângă bloc, într-o mână (stânga) cu geanta aia diplomat care cumva, niciodată nu am înțeles cum, scotea scântei când se atingea de scurta ta de piele.

Ți-ai lăsa geanta lângă roata unei mașini și cu mâinile goale, fără mănuși, te-ai amesteca în bulgăreala noastră fără griji… Ne-am da apoi cu sania în fundația blocului care se construia vis-a-vis de al nostru și în care făcuserăm un strașnic derdeluș…

Ar fi ca-n povești, tată, dacă ai fi aici. Și dacă ar ninge….

Dar nu mai ești… și mai și plouă.

Ar fi… was last modified: martie 2nd, 2019 by Alma Manuela Ciornei

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Alma Manuela Ciornei

Alma Manuela Ciornei

Sunt născută în 18 martie 1971. Am fost inginer, apoi avocat...sunt judecător. Câteodată câte puțin din fiecare :). Cred că în bunătate și în prieteniile adevărate. Cred în oameni, în iubire și în puterea adevărului spus. Îmi place să cânt, să dansez...iubesc caii și câinii. Scriu pentru mine, rareori pentru ceilalți...
A mai scris: