Aprobarea O.U.G. nr. 33/2021 pentru modificarea Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate (Legea nr. 296/2021)
Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
| O.U.G. nr. 33/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate
(M. Of. nr. 459 din 29 aprilie 2021) | Legea nr. 296/2021 privind aprobarea O.U.G. nr. 33/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate (M. Of. nr. 1183 din 14 decembrie 2021) | – modfică: art. I pct. 5, art. I pct. 7, art. I pct. 9, art. I pct. 13, art. I pct. 14, art. I pct. 16; – introduce: art. I pct. 1^1, art. I pct. 5^1, art. I pct. 9^1, art I, pct. 17 și 18. |
În M. Of. nr. 1183 din 14 decembrie 2021 s-a publicat Legea nr. 296/2021 privind aprobarea O.U.G. nr. 33/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate.
Redăm, în cele ce urmează, modificările și completările aduse respectivului act normativ.
Art. I pct. 1^1
Noua reglementare
La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:
„11. La articolul 3, litera j) se modifică și va avea următorul cuprins:
«j) stat de primire – orice stat care este membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, precum și oricare alt stat, membru al Organizației Internaționale a Muncii»”.
Art. I pct. 5
Vechea reglementare
Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 156/2000
„Interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare sau furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, persoana mediată și angajatorul străin este interzisă”.
Noua reglementare
La articolul I punctul 5, alineatul (2) al articolului 6 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(2) Interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare sau furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, persoana mediată și angajatorul străin este interzisă, cu excepția cazurilor reglementate de legislația statului de primire”.
Art. I pct. 5^1
Noua reglementare
La articolul I, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:
„51. La articolul 6, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
«(3) În sensul prezentei legi, este interzisă medierea a cărei finalitate o reprezintă stabilirea unui alt tip de raport juridic decât cel de muncă»”.
Art. I pct. 7
Vechea reglementare
Art. 11 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 156/2000
„(…) d) asigurarea de sănătate pe perioada contractuală sau angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier încheie pentru acesta asigurarea de sănătate pe perioada contractuală”.
Noua reglementare
La articolul I punctul 7, litera d) a alineatului (2) al articolului 11 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(…) d) asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat, pe perioada contractuală, sau angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier încheie pentru acesta, pe perioada contractuală, asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat”.
Art. I pct. 9
Vechea reglementare
Art. 11 alin. (7) din Legea nr. 156/2000
„(7) Agenții de plasare a forței de muncă și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a se asigura că, anterior deplasării acestora, lucrătorii plasați la muncă în străinătate dețin toate documentele necesare accesului în statul de destinație”.
Noua reglementare
La articolul I punctul 9, alineatul (7) al articolului 11 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(7) Agenții de plasare a forței de muncă și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a se asigura că, anterior deplasării acestora, lucrătorii plasați la muncă în străinătate dețin toate documentele necesare accesului și exercitării dreptului la muncă în statul de primire”.
Art. I pct. 9^1
Noua reglementare
La articolul I, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 91, cu următorul cuprins:
„91. La articolul 11, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:
«(9) Agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a se asigura că lucrătorii plasați la muncă în străinătate beneficiază de timp suficient pentru studierea ofertelor ferme de muncă, anterior semnării contractelor, și că le-a fost explicat conținutul acestora, în detaliu. Durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora este de 5 zile, în cazul lucrătorilor aflați la prima mediere. În cazul lucrătorilor care, anterior, au mai beneficiat de servicii de mediere, durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora este de 2 zile»”
Art. I pct. 13
Vechea reglementare
Art. 16 din Legea nr. 156/2000
„În cazul plasării în străinătate a unor cetățeni români fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 11 alin. (2) și art. 12, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă sunt obligați să suporte costurile aferente repatrierii cetățenilor români în cauză, în baza documentelor justificative”.
Noua reglementare
La articolul I punctul 13, articolul 16 se modifică și va avea următorul cuprins:
„În cazul plasării în străinătate a unor cetățeni români fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 11 alin. (2) și art. 12, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă sunt obligați să suporte costurile aferente repatrierii cetățenilor români în cauză, în baza documentelor justificative, dacă aceste costuri nu sunt suportate de către angajator”.
Art. I pct. 14
Vechea reglementare
Art. 17 din Legea nr. 156/2000
„În cazul plasării în străinătate a unor cetățeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu își respectă obligațiile ce decurg din acestea, lucrătorii sunt obligați să achite contravaloarea cheltuielilor efectuate de agentul de plasare sau de către furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depășească 200 euro/lucrător”.
Noua reglementare
La articolul I punctul 14, articolul 17 se modifică și va avea următorul cuprins:
„În cazul plasării în străinătate a unor lucrători cetățeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu își respectă obligațiile ce decurg din acesta, lucrătorii sunt obligați să achite o sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de către agentul de plasare sau de către furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depășească 200 euro/lucrător, cu excepția cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume.”
Art. I pct. 16
Vechea reglementare
Art. 19 din Legea nr. 156/2000
„(1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: a) efectuarea de către agenții de plasare a forței de muncă sau de către furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate a activității de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor art. 6, cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei (…)”.
Noua reglementare
La articolul I punctul 16, litera a) a alineatului (1) al articolului 19 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: a) efectuarea de către agenții de plasare a forței de muncă sau de către furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă în străinătate a activității de mediere în vederea angajării cetățenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) și (2), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei (…)”.
Art. I pct. 17 și 18
Noua reglementare
La articolul I, după punctul 16 se introduc două noi puncte, punctele 17 și 18, cu următorul cuprins:
„17. La articolul 19 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:
«a1) încălcarea prevederilor art. 6 alin. (3), cu amendă între 25.000 lei și 40.000 lei;»
18. În tot cuprinsul legii, sintagma «stat de destinație» se înlocuiește cu sintagma «stat de primire».”
Opinii
Mircea Ursuța
23 apr. 2024 Recurs vs. apel în contencios administrativ. Tradiţie vs. avantaje (citește)
Vă recomandăm:
Despre autor:
Redacția ProLege
Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.Vă recomandăm:
