Aplicarea în mod greșit a normelor de drept material. Anularea recursului declarat (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 488/2020

NCPC: art. 470 alin. (5), art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 489 alin. (2), art. 493 alin. (5)

În raport de aspectele criticate, magistratul-asistent raportor constată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor evocate, întrucât criticile vizează, de fapt, aspecte de netemeinicie, având în vedere că recurenta nu a arătat în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii și nici nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat argumentele expuse în cadrul apelului.

Astfel, analizând recursul din perspectiva îndeplinirii condițiilor de formă cerute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluția preconizată este aceea de anulare a recursului, având în vedere că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere prevederile legale evocate și ținând cont de împrejurarea că, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., opinia raportorului este în sensul că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs”.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

În dezvoltarea recursului, recurenta susține în esență, că instanța de apel în mod greșit nu a admis apelul formulat, considerând în mod eronat că reclamanta nu are calitatea de a solicita rezoluțiunea contractului, nefiind parte la acest contract, ci doar un terț și astfel a aplicat greșit normele de drept material.

Această susținere a recurentei nu poate fi primită, având în vedere că în memoriul de recurs nu au fost dezvoltate critici din care să rezulte normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului său.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 487 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să conducă la aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Biharia, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 486 alin. (3) și la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.