Analiza de legalitate a instanţei de recurs. Încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare (NCPP, NCP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 275/RC/2021

NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 396 alin. (10), art. 433, art. 438 alin. (1), art. 442 alin. (1) și (2), art. 448 alin. (1) pct. 1; NCP: art. 188 alin. (1)

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat, ca unic motiv de recurs în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în cadrul căruia, a antamat limitele nelegale ale pedepsei care i-a fost aplicată prin decizia recurată.

Preliminar, Înalta Curte constată că argumentele formulate pe calea recursului în casație de față sub aspectul greșitei individualizării a pedepsei aplicate de instanța de apel nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care stabilește că hotărârile sunt supuse casării în situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât, în cauză, nu s-a dispus încetarea procesului penal.

În speță, motivul invocat și care a fost avut în vedere de către instanță la momentul admiterii în principiu a recursului în casație se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege” legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și față de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei, a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel. De regulă, se consideră că o pedeapsă depășește limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, ca și consecință a reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicate, www.x.ro).

Încadrarea juridică dată faptelor, reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În consecință, fără a proceda la analiza ei, dar examinând legalitatea pedepsei aplicate de instanța de apel recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 188 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de omor, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, în cazul formei consumate.

În acest context, se constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată recurentului inculpat, în apel, pentru infracțiunea consumată de omor se situează în limitele prevăzute de lege, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii.

În cadrul aceleiași evaluări constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplinește condiția de legalitate, fiind cuprinsă între limitele prevăzute de lege ca urmare a aplicării sporului de 1/3 din limitele legale prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv, 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare.

Așadar, critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către curtea de apel, care a majorat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate.

Pentru considerentele prezentate, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.