Alegeri: George Butunoiu, specialist HR

23 feb. 2021
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 123
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Trăim prin alegeri, alegem între două respirații și obosim alegând. Viața este doar egalul alegerilor noastre.

Uneori, alegem în cel mai dadaist mod cu putință. Desfrânăm destinul și îl lăsăm liber să alerge, până ce-și va găsi liniștea pașilor pe câmpurile existenței noastre… fără garanții, fără certitudini, fără speranțe.

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

Alteori, căutăm argumentele alegerilor noastre acolo unde ele nu s-au adăpat vreodată.

Alegem, la prima impresie, ninsoarea mieilor ce acoperă totul rotund, într-un peisaj de poveste. Prea puțini ne îngăduim timp să ne așezăm și să așteptăm, să privim topirea zăpezii. Poate pentru că șuvoaiele vieții ne-ar inunda clipele, apele reci ne-ar trezi crud și dramatic din cercetarea noastră patetică și înșelătoare, construcție megalomanică de indicii și criterii, ne-ar dărâma șabloanele de tinichea, tăcute și reci, plantate chiar de noi pe câmpurile recrutării.

De multe ori, când alegi, lași inima acasă.

Oamenii își pierd numele, existențele lor capătă numere, sinusoidele pulsului lor nu mai interesează nicio gardă de spital, argumentele pro și contra devin două șiruri mărginite, ce spânzură între ele un leagăn inegal, prins în infinitul tăcerii.

Pe eșafodul alegerii, cad unul câte unul. Unii în genunchi, implorând a doua șansă la prima impresie, alții se prăbușesc spasmodic după ce și-au zărit pentru o clipă destinul sfărâmat în oglinda vieții. Puțini râd nervos, de parcă ar fi ratat o crima perfectă, și o iau de la capăt.

Dincolo de eșafod sunt supraviețuitorii. Aleșii. Ei încep o viață nouă. Pentru ei, zeii zâmbesc, le pregătesc haine scumpe, le oferă întru început uimirea deplină a privitorilor, ce le populează involuntar viața, de pe celălalt trotuar, apoi faima, mărirea, aurul, pofta nebună de mai mult și mai mult… Își construiesc evidențe de granit, metereze înalte, departe de plebea murdară și zdrențuroasă, ce le reclamă când și când amintiri comune.

Ei… „nu au rătăcit niciodată fără țintă, ei nu au fost alegerea cuiva” (care ar putea pretinde că le-a deschis viața)! Ei „au tot dreptul la uitare!”

Ei… „au fost dintotdeauna aleși!”

Pe un trotuar, zâmbind cu înțelegere de mag, privește înspre ei unul dintre cei care le-a deschis aprioric viața: George Butunoiu, un head-hunter care nu-și poate ascunde inima. 

Legal Point: Sunteți azi unul dintre cei care schimbă la propriu viața tinerilor care ajung la interviu în fața dumneavoastră. Fiecare dintre noi a avut sau are pasiuni, dumneavoastră înțeleg că vă amintiți cu plăcere de o pasiune din tinerețe: studiul matematicii și al fizicii…

George Butunoiu: Am fost elev la un liceu foarte bun, era cel mai bun din Galați și unul dintre cele mai bune din țară, Liceul de Matematică-Fizică. Fiind un elev bun, nu s-a pus problema să merg în altă parte, așa că am mers la cel mai bun liceu, care s-a nimerit să fie de matematică-fizică. Am avut profesori foarte buni acolo și, în general, atmosfera era a unui liceu de tradiție, vechi de o sută de ani, era impresionant. Eram exact în momentul în care se definea personalitatea mea, așa că influențele de atunci, de la vârsta aceea, au rămas decisive pentru tot restul vieții mele. Nu este o surpriză! Probabil, dacă cel mai bun liceu din Galați ar fi fost de filologie-istorie, aș fi ajuns azi filolog.

Legal Point: Totuși, la un moment dat, ați renunțat la drumul acesta al matematicii și al fizicii.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

George Butunoiu: Da. A fost cea mai mare prostie…

Legal Point: De ce spuneți asta?

George Butunoiu: A fost cea mai  mare prostie pe care am putut s-o fac în viața mea. Când mi-am dat seama, a fost prea târziu. În general, când faci matematică de performanță și fizică de performanță, iar un an de zile ieși, te lași, s-a terminat definitiv; nu poți să-i mai prinzi din urmă pe ceilalți. Pentru că acum, uitându-mă în urmă, făcând comparații și, dată fiind și meseria mea de acum, știind ce face fiecare și ascultându-l pe fiecare, toți venind și spunând ce le place, ce nu le place, evident că pot face o analiză și o sinteză mult mai bine decât alții. Și am ajuns la concluzia pe care, de fapt, am văzut-o confirmată în tot felul de studii, și anume că, din punct de vedere personal, cele mai mari satisfacții ți le aduc meseriile sau activitățile legate de mediul academic… Chiar sunt niște studii foarte documentate, și la Harvard, și în alte părți, care, toate, ajung la această concluzie.

Legal Point: Și ați fi putut merge pe această linie…

George Butunoiu: Nu numai că aș fi putut, dar aș fi ajuns, probabil, destul de departe, pentru că eram printre cei mai buni din facultate și din liceu la așa ceva. Aveam tot felul de idei, făcusem niște lucruri interesante… Însă a venit Revoluția, ne-am lăsat duși de evenimente, totul era nou, totul îți distrăgea atenția atunci și am ajuns în business, fără să mă gândesc prea mult. M-am lăsat dus de evenimente.

Legal Point: Personal, consider că ideea dumneavoastră de a avea o firmă de recrutare de manageri, pe care o conduceți de peste 20 de ani, a fost genială…

George Butunoiu: De 26 de ani. E prima firmă de head-hunting din România.

Legal Point: Este o idee foarte bună și cred că ați sprijinit multe firme, mulți oameni, pe care i-ați direcționat exact în direcția potrivită. Povestiți-ne puțin despre inițiativa dumneavoastră.

George Butunoiu: Asta a fost din întâmplare. După Revoluție, când totul era la zero, puteai să faci orice, că nu exista nimic, așa că am luat absolut din întâmplare, văzusem eu într-o carte scris despre head-hunting, suna a roman polițist, a exotic, a excentric și am zis să încerc.

Nu a fost un calcul din  partea mea în direcția asta. Mă rog, a mers bine, fiind și primul, în 1991, după Revoluție… De altfel, imediat după Revoluție am făcut tot felul de lucruri; am fost și jurnalist la Fan Radio; am făcut o revistă, de fapt mai multe. Una am făcut-o singur, la două sau trei am fost printre cei care au înființat revistele, deci atracția asta pentru jurnalism a fost dintotdeauna. Am făcut o firmă de software, care e și acum și care merge bine. Și, printre altele, am făcut și firma asta de recrutare, de head-hunting, care s-a nimerit să meargă bine, și am rămas în ea. Am zis că mai stau anul ăsta și apoi văd altceva… Apoi au venit și vremuri mai grele, când chiar trebuia să câștig bani ca să trăiesc, și am continuat activitatea. După aceea te gândeai: dacă tot ai lucrat atât, ai capitalizat, ai cunoscut atâția oameni, te cunoaște lumea, e păcat să dai cu piciorul… Evident că o să rămân toată viața cu firma asta de recrutare. Pe lângă ea, o să mai fac diverse alte activități, pentru care folosesc toate informațiile pe care le am de aici.

Însă când îi recrutez pentru cel care mă plătește, trebuie să am grijă să-i trimit pe…

Legal Point: …fișa postului lui…

George Butunoiu: Aici sunt trei lucruri distincte: 1 – e fișa postului, care e făcută de cineva, încearcă să fie obiectivă, în care se spune că oamenii, candidații, angajații trebuie să fie așa și pe dincolo; 2 – e angajatorul cu personalitatea lui… Se știe întotdeauna că cel care angajează alege niște oameni cu care el să se simtă bine, să-i placă, să se simtă confortabil. Nu angajează neapărat pe cineva care îi displace, fiind convins că o să fie eficient pentru firmă. Din zece angajatori, doi angajează pe cineva chiar dacă nu-l plac ca persoană, dar se gândesc: „Domnule, pentru binele firmei îl angajez pe ăsta!”. Însă opt, dacă le displace cineva, nu-l angajează, oricât de mult ar fi ei convinși că e bun pentru firmă. Deci, pe de o parte, este subiectivitatea angajatorului și preferințele lui personale; pe de altă parte, e, să zic, fișa postului, care încearcă să fie neutră și să spună cum e mai bine pentru companie; și 3 – sunt eu, cu părerile și preferințele mele. Ei, să le pui de acord pe toate astea… În primul  rând că n-o să găsești aproape niciodată o situație în care cele trei să coincidă – ce i-ar plăcea angajatorului, ce mi-ar plăcea mie și ce e bine pentru firmă. Prin urmare, încerc să-mi dau seama de la caz la caz cât de mult pot să mă îndepărtez de preferințele lui sau de fișa postului. Nu e un scenariu standard stabilit.

Legal Point: La interviu, să zicem, sunt câteva amănunte pe care oamenii ar trebui să le cunoască pentru a primi postul respectiv?

George Butunoiu: Ar fi bine să fac o paranteză aici. Și în România, și în orice țară, când e vorba de recrutare și de evaluare, sunt trei mari direcții care sunt avute în vedere: e, pe de o parte, competența tehnică – câtă meserie știe omul respectiv; pe de altă parte, e profilul de personalitate, profilul managerial, el ca persoană, caracter, temperament și toate lucrurile astea; și profilul moral – dacă fură sau nu, dacă e cinstit sau nu. În țările occidentale, aproape întotdeauna se pune pe primul loc competența tehnică, câtă meserie știe, pentru că acolo, de cele mai multe ori, conduci cu competența tehnică. După aia se uită la profilul de personalitate, iar la profilul moral nu se uită niciodată. Eu am fost foarte șocat când am văzut că ei    nu-și pun problema dacă un candidat e cinstit sau nu, dacă fură sau nu.

Legal Point: De ce oare?

George Butunoiu: Așa sunt obișnuiți.

Legal Point: Acordă „second chance”?

George Butunoiu: Da, ei pornesc de la ipoteza că sunt cinstiți, numai dacă există un semnal sau ceva, atunci verifică. Ei, în România e exact pe dos. De 26 de ani încoace, primul lucru pe care mi-l cere orice angajator e să verific dacă omul respectiv e cinstit sau nu; dacă fură, dacă minte. Și asta e condiție eliminatorie. Dacă se trece de asta și nu ridică suspiciuni, nu există informații, se trece la profilul de personalitate; pentru că în România conduci cu personalitatea, nu conduci cu cunoștințele tehnice. Și nu numai în România; așa e și în țările astea mai puțin dezvoltate, în Africa, în America de Sud, în țările arabe. Acolo, cunoștințele tehnice nu te ajută să conduci. Conduci fie că ești puternic, fie că ești carismatic, fie că îți dă cineva o autoritate și dispui discreționar de ea. Așa că eu trebuie să mă asigur că omul ăsta, candidatul, e unul pe care ceilalți îl ascultă, îl iau în serios, iar ideal ar fi să îl ia în serios și pentru carisma lui, pentru cunoștințele tehnice pe care le are. Dar, dacă nu se poate cu amândouă – și rar se poate cu amândouă –, trebuie să începi cu profilul de personalitate; ceea ce în țările astea vestice nu se întâmplă. Este exact pe dos. Și de asta am foarte multe discuții și scandaluri, iar internetul e plin cu comentarii pe tema asta: „Cum, tu nu mă consideri bun pe mine, care am 50 de ani de experiență?” Când le spun că nu contează experiența sau contează mai puțin decât își închipuie ei, bineînțeles că toată lumea face scandal. Toți ar vrea…

Legal Point: În ciuda faptului că toți angajatorii reclamă experiență. Domnule, să aibă experiență omul și apoi să vină…

George Butunoiu: N-ar putea să nu spună asta. Dar nici nu pot să insiste în anunț sau să spună în public că nu știu, că vor să fie într-un anumit fel. Pentru că nu se cade! Însă când îmi zic mie ce fel de om vor, nu pun accentul atât pe experiență. Așadar, trebuie să găsești niște oameni într-o societate cum e cea din România, cu cel mai scăzut nivel de încredere generalizată din Europa, dintotdeauna… Nivelul de încredere generalizată în România e de 10%. Adică din zece oameni care te înconjoară, despre nouă, fără să-i cunoști, ab initio ai convingerea că te-ar minți, că ar vrea să-ți facă rău, dacă nu ai avea grijă… Așadar, nouă din zece! Este enorm. Și atunci, bineînțeles că oamenii își iau măsuri de prevedere, să se apere de un rău care nu s-a întâmplat încă, dar la care ei se gândesc că, dacă nu sunt atenți, se va întâmpla. La fel, angajații față de angajatori, angajatorii față de stat, statul față de cetățeni… Toată lumea față de toată lumea! Într-o societate ca aceasta, dominată de o neîncredere generalizată, nu poți să conduci doar dacă ai competență tehnică. Trebuie să inspiri încredere oamenilor, trebuie să arăți că ești puternic, aceste calități nu țin de competența tehnică.

Legal Point: Practic, pregătirea unui interviu se realizează în timp, în ani de zile, calitățile morale și carisma nu sunt numai rezultatul educației…

George Butunoiu: N-ai cum să te pregătești ca să fii carismatic. Ține foarte mult de cultura ta generală, de profilul tău. Cultura generală se vede, îți dă o anumită încredere în tine; când ai încredere în tine, cel cu care stai de vorbă observă imediat și automat e predispus să-ți acorde și el încredere.

Că te gândești: „Ok, omul ăsta, dacă are atâta încredere în el, probabil se bazează pe ceva, nu e nebun!”. Și așa se propagă încrederea. Dar de pregătit nu pot să pregătească prea multe. Și asta îi înnebunește pe toți candidații în România. Ei sunt pregătiți să spună că știu să facă un anumit lucru, iar cel cu care stau de vorbă îi evaluează pe cu totul alte planuri, care lor le scapă. Bineînțeles, e inconfortabil să te evalueze cineva pe niște criterii asupra cărora nu ai niciun control. Și de asta sunt foarte multe tensiuni.

Legal Point: Ați afirmat într-un interviu faptul că nu ați dori să fie implicat copilul dumneavoastră în actuala lume de business. De ce?

George Butunoiu: Exact, din același motiv pentru care am spus că și eu, dacă mă uit în urmă…

Legal Point: Ați face altceva, am înțeles…

George Butunoiu: Concluzia mea se răsfrânge asupra tuturor care îmi sunt apropiați. După atâția ani, am ajuns să cunosc bine cine și ce face, care sunt mediile în care se învârt și ce vor să primească de la mediul respectiv.

Legal Point: Am citit o știre că, în urmă cu ceva vreme, ați dorit să angajați o șefă de cabinet în România, cu salariul de 3.000 de euro lunar, și nu ați găsit. Este posibil ca în România cineva să se pregătească exemplar, să fie competent și să nu găsească un loc de muncă, dacă vrea să muncească?

George Butunoiu: Nu. Sunt niște lucruri atât de simple pe care pot și trebuie să le facă spre a câștiga încrederea celorlalți. Revin la ce am spus mai înainte: la început, orice candidat e privit cu suspiciune de către angajator. Angajatorul este convins, în 90% din cazuri, că acel candidat minte, că a mințit în CV… Așadar, asta înseamnă neîncredere generalizată. Ei, dacă faci niște eforturi – și e chiar foarte simplu – să trimiți niște semnale că nu e așa, angajatorul le detectează imediat și poți să-i câștigi încrederea. Marile probleme dintre angajați și angajatori, dintre candidați și recrutori vin de la lucrurile mărunte, nu de la lucrurile mari. Pentru că și eu, exact cum am făcut cu asistenta aceea, pornind de la detalii, le-am eliminat pe multe dintre candidate. Când vrei să ai un salariu de 3.000 de euro pe lună și știi că jobul tău este să faci lucrurile exact, atât și nimic altceva, iar propriul tău CV ți-l faci neglijent, nu ești atent și arăți superficialitate, ce dovadă mai potrivită ar putea să fie pentru mine că nu ești persoana potrivită postului respectiv?

Legal Point: Cum poți să faci un CV prost?

George Butunoiu: Dacă ar ști candidații cât de multe concluzii pot fi trase din citirea unei simple foi de hârtie, n-ar crede nimeni. Totuși sunt, e adevărat, și se verifică. Acum, după 26 de ani, când citesc un CV și văd și cum e scris, cum e aliniat, cu greșeli și formulări, corelat și cu joburile pe care le-a avut, ce școală a făcut ș.a.m.d., îmi fac deja un profil al lui, care se confirmă cu o rată incredibil de mare în momentul în care mă întâlnesc cu candidatul respectiv.

Legal Point: Este exact așa cum vi l-ați imaginat din CV?

George Butunoiu: Da, ca personalitate. Nu mi-l imaginez cum arată, dar, în afară de felul în care arată, cât de ezitant e, cam cât de sigur pe el este și tot felul de lucruri legate de personalitate, este incredibil cât de mult se confirmă. Și toate astea sunt sute de mici detalii pe care le observi în CV. Acum lucrurile sunt simple, să zicem că vezi 20-30 dintre aceste detalii. Dacă acele 20 de detalii merg toate în aceeași direcție, îți semnalează că este o persoană superficială, că nu are prea multă logică ș.a.m.d., atunci 90% ești sigur că părerea ta este adevărată. Dacă unele îți semnalează ceva, iar altele te fac să te gândești la opusul primelor, trebuie investigat. Însă, în marea majoritate a cazurilor, toate detaliile merg în aceeași direcție, îți indică același lucru, și atunci tu ești sigur că ai făcut o evaluare corectă.

Legal Point: Vi s-a întâmplat vreodată, în cei 26 de ani de activitate, să nu se califice cineva, iar apoi să vă reproșeze: „Dacă m-ați fi recomandat dumneavoastră, eu eram astăzi un om mare. Nu ați vrut să mă primiți…”?

George Butunoiu: Evident, de foarte multe ori. De aceea am și spus de multe ori că head-hunterii și recruterii în general sunt oamenii cei mai urâți din societate. Pentru o recrutare, eu văd 30 de oameni. Evident că unul e angajat și este fericit, mulțumit. Din cei 30, pe 25 îi resping eu, iar pe 4 îi respinge clientul. Din ăia 25 respinși de mine, să zic că 5 acceptă, spun: „Butunoiu a avut dreptate, asta e!” Dar vă asigur că din restul de 20, 10 mă urăsc consistent. Pentru că sunt convinși că le-am stat în cale… Și chiar așa și este, am stat în calea oportunității lor, pentru că eu i-am respins! Evident că mă detestă… la 10 poate nu le convine, dar nu mă urăsc. Deci, din 30 de oameni cu care mă întâlnesc, unul să zic că este mulțumit, poate încă 4-5 la fel, pentru că i-am recomandat, însă proporția celor care mă detestă este mult mai mare. Și se vede și din comentariile lor de pe internet.

Legal Point: O altă problemă sensibilă este chestiunea salariului. Cine ar trebui să ia inițiativa, angajatorul? Dacă angajatorul nu ia inițiativa să vorbească despre acest subiect, să întrebe candidatul, cum este mai bine?

George Butunoiu: Evident că acesta este lucrul cel mai important. Acum 15-20 de ani nu era. Pe un angajat îl mai „păcăleai” cu oportunități de carieră, cu tot felul de lucruri. Acum, de la început, prima întrebare pe care o pun: „Cât e salariul?” E oarecum normal să fie așa, sigur, cu condiția să fii în stare să evaluezi bine toate oportunitățile – ce înseamnă și peste un an, și peste doi, și peste cinci… Un salariu mai mic acum, într-o anumită firmă, poate să însemne ceva mult mai mare peste trei ani. Acum toată lumea întreabă de salariu, ăsta e discursul. Bine, mie îmi simplifică munca, la urma urmei, pentru că lucrurile sunt mai clare.

Legal Point: Deci nu este o impietate să întrebi cât e salariul?

George Butunoiu: Evident că nu! Ar fi ipocrizie să spui că nu te interesează. Dacă vă uitați pe anunțurile pe care le-am postat eu la mine, aproape întotdeauna e menționat și salariul.

Legal Point: Care este cea mai mare satisfacție a acestei slujbe a dumneavoastră?

George Butunoiu: Pot să răspund, ocolind întrebarea, că cea mai mare satisfacție… putea să fie și mult mai rău! Să ajung să fac cine știe ce, să vând ciorapi sau să vând fiare vechi… sau alt job. E o anumită satisfacție să cunoști atâtea secrete. Probabil știu atâtea secrete cât puțin alții știu – despre companie, despre manageri. Uneori nu numai despre manageri, despre nevestele managerilor. Vin candidații și-mi spun tot felul de lucruri. Că la supărare, când vrei să pleci de undeva, fiindcă ești supărat, vrei să te răzbuni pe angajator, începi să spui tot felul de lucruri.

Legal Point: Le știți fără să vreți, practic…

George Butunoiu: De multe ori știu lucruri pe care administratorii companiilor respective nu le știu despre compania lor. Nu mai zic câte știu acum despre stat și ce se întâmplă acolo, că am făcut sute de recrutări pentru companiile de stat.

Legal Point: Presupun că sunt și oameni care vă spun: „Domnule, nu aveam prea mare încredere în respectivul candidat, dar, după discuția cu dumneavoastră, cred că, angajându-l, am luat cea mai bună decizie”, că altfel n-ați reușit în branșa asta, nu?

George Butunoiu: Da, evident. Se întâmplă, bineînțeles, că rata de succes e destul de mare. E peste media din industrie. Dacă faci o socoteală cu cei care pleacă după un an și după doi ani de la recrutare – bun, dacă pleacă din motive strict legate de calitatea candidatului, că dacă se închide firma sau se întâmplă ceva, nu e vina ta. Așadar, stăm destul de bine aici. Numărul celor care pleacă sau sunt dați afară după o anumită perioadă, de un an sau doi, cam cât e perioada de garanție, e destul de redus.

Legal Point: Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat.

George Butunoiu: Sper să vă ajute!


* Este extras din Revista Legal Point nr. 2/2017.

Alegeri: George Butunoiu, specialist HR was last modified: februarie 23rd, 2021 by George Butunoiu

Vă recomandăm:

Despre autor:

George Butunoiu

George Butunoiu

Este specialist HR.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter