Acțiunile prevăzute de lege contra actelor de plagiat. Calitate procesuală activă (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 513/2017

NCPC: art. 38, art. 39, art. 62 alin. (3), art. 63, art. 92 alin. (4), art. 435 alin. (1), art. 453, art. 457, art. 458,  art. 493 alin. (5), art. 499

Hotărârea judecătorească, raportat la cele statuate de art. 457 C. proc. civ., este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., „Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane”.

Prin urmare, în analiza admisibilității unei căi de atac, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere și aspectele ce țin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, depinde de calitatea de parte în proces sau de recunoașterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părți în cauza supusă judecății.

Având în vedere dispozițiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea este obligatorie și produce efecte și pentru succesorii părților și, în aplicarea art. 38 și art. 39, rezultă că exercițiul căii de atac este deschis și avânzilor-cauză.

În principiu, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat numai între părțile litigante, cu consecința că dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre aparține numai acestora și succesorilor lor în drepturi.

Art. 458 teza finală C. proc. civ. prevede că dreptul de a uza de exercițiul căilor de atac poate aparține și altor organe sau persoane, potrivit legii, cum este, de exemplu, cazul procurorului care, deși nu este parte în procesul civil, fiind străin de raportul juridic soluționat prin hotărârea judecătorească, poate exercita calea de atac, în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (4) C. proc. civ., chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată în condițiile legii.

Dat fiind principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, rezultă că hotărârea judecătorească nu poate da naștere unor drepturi sau obligații decât față de părțile din proces; ca atare, și procedura judiciară, în toate etapele sale se derulează doar între părțile cauzei, astfel încât, doar acestea sunt îndrituite, în principiu, să facă uz de exercițiul căilor de atac ordinare sau extraordinare (situațiile de excepție neintrând în discuție în cauză – procuror, succesori universali, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular etc.).

În litigiul pendinte, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, precum și completarea depusă la data de 21 iunie 2013, acțiunea a fost introdusă de către „prof. univ. dr. A. prin mandatar, Asociația Europeană B. – Secțiunea națională Română, reprezentată legal prin prof. univ. dr. C. – președintele asociației”.

În raport de cele arătate anterior, Înalta Curte reține că A. este cel care are calitatea de reclamant în cauză, Asociația Europeană B. – Secțiunea Națională Română acționând, în calitate de mandatar al reclamantului, astfel cum rezultă fără dubiu din sintagma „prin mandatar”.

Așa fiind, se observă și că prima instanță a pronunțat sentința cu privire la reclamantul A. și la pârâta D., iar apelul a fost exercitat de către reclamantul A., prin mandatar Asociația Europeană B. – Secțiunea Națională Română.

Încheierea atacată prin prezentul recurs suspendă judecata cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. – decedat, prin mandatar Asociația Europeană B. – Secțiunea Națională Română, împotriva sentinței civile nr. 1082 din 10 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosar nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.

În cuprinsul aceleiași încheieri, s-a consemnat și că avocatul apelantului-reclamant a arătat că au fost contactați moștenitorii reclamantului care, deși cunosc despre existența dosarului, nu au înțeles să își manifeste nici opțiunea de a continua judecata, dar nici opțiunea de retragere a mandatului.

Totodată, din modul de redactare a cererii de recurs, rezultă că prezenta cale extraordinară de atac a fost declarată Asociația Europeană B. – Secțiunea Națională Română, fără a se menționa că acționează în calitate de mandatar, astfel încât se constată că aceasta a promovat recursul în nume propriu.

În aceste condiții, recursul nu poate fi interpretat de către instanță în sensul în care recurenta ar fi acționat ca reprezentant legal al unei persoane care are calitate de parte în proces, aceasta cu atât mai mult cu cât, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de apel a suspendat cauza omițând faptul că la dosar există cererea sa prin care a arătat că înțelege ca în nume propriu să continue acțiunile prevăzute de lege contra actelor de plagiat, inclusiv și cu privire la întimata-pârâtă D., aspect de natură a prezuma intenția recurentei de a continua procesul în nume propriu, prin declararea prezentei căi de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că entitatea care a promovat prezentul recurs nu a dobândit calitatea de parte în cauza de față, ceea ce rezultă din observarea cadrului procesual constituit la prima instanță (cerere principală completată, tară a fi formulate cereri incidentale), după cum nici în apel nu a operat vreo modificare a acestuia în vreuna dintre modalitățile permise de lege – intervenție principală cu acordul părții adverse [art. 62 alin. (3) C. proc. civ.], ori o cerere de intervenție accesorie (art. 63 C. proc. civ.).

Prin urmare, Înalta Curte reține că recurenta Asociația Europeană B. – Secțiunea Națională Română are calitatea de terț față de cauza pendinte și, ca regulă, legea nu recunoaște dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces decât părților cărora le este opozabil, iar, pe de altă parte, constată că nu este incidentă vreo situație dintre cele de excepție exemplificate anterior, după cum nici nu există vreo prevedere a legii speciale care să dispună în acest sens (posibilitatea exercitării căii de atac de alte entități decât părțile procesului).

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că a acționat în cauză și în nume propriu, având calitate procesuală activă, iar indiferent de poziția inactivă a moștenitorilor, poate continua acțiunea civila privind înlăturarea consecințelor civile în cauză care sunt de ordine publică.

Trimiterile pe care recurenta le face la prevederile propriul statut și la mai multe dispoziții legale vizând dreptul de promovare a unei acțiuni pentru apărarea intereselor membrilor săi sau a interesului general față de încălcarea legii prin plagiere, apreciind că are calitate procesuală activă, nu pot fi reținute, întrucât dispozițiile procesuale reglementează dreptul de exercițiul al căii de atac în mod distinct de dreptul ce ar putea fi recunoscut recurentei cu privire la formularea unei cereri introductive de instanță în nume propriu, pentru apărarea sau valorificarea aceluiași drept cu cel dedus judecății în prezenta cauză de către reclamantul A.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs. De asemenea, nici aspectele invocate de către intimata-pârâtă, prin întâmpinare nu vor mai supuse analizei instanței de control judiciar, având în vedere în admisibilitatea prezentei căi de atac care face de prisos cercetarea oricărei alte excepții.

Reținând prevederile art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, respectiv aceea de respingere a recursului, ca inadmisibil, va obliga recurenta la plata către intimata-pârâtă a sumei de 600 lei, cu titlu de cheituieii de judecată, astfel cum au fost dovedite prin factura fiscală din data de 15 noiembrie 2016 și chitanța din data de 15 noiembrie 2016, aflate, în copii conforme cu originalul, la dosar.

Sursa informației: www.scj.ro.