Acţiune în răspundere civilă delictuală. Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 474/2021

NCPC: art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 129 alin. (2), art. 130, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că, în speță, Judecătoria Corabia și Judecătoria Brașov și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de a doua instanță reținând că judecătoria inițial învestită nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura”.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

„necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

„necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Litigiul de față are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ. (conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului pârâtului), respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (în conformitate cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă).

Întrucât acestea sunt norme de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. – doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În caz contrar, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, însă nu au înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Corabia.

Se constată, totodată, că în legătură cu ceilalți doi pârâți – C. și D., instanța inițial învestită nu a clarificat aspectele legate de procedura de citare cu aceștia și, după ce a reținut că procedura de citare este nelegal îndeplinită, a înțeles să pună în discuție, din oficiu, excepția necompetenței de soluționare a cauzei, urmare a precizărilor făcute de reclamant în legătură cu sediul, respectiv domiciliile pârâților, în sensul că S.C. B. S.R.L. are sediul în Brașov, pârâtul D. are domiciliul în Brașov, iar pârâtul C. are domiciliul în Roșiori de Vede.

Tot cu relevanță în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, din lecturarea cererii de chemare în judecată, reiese că pretinsul prejudiciu ar fi fost produs ca urmare a faptei ilicite ce a constat în distrugerea iremediabilă a terenului arabil de 3,34 ha situat în Balta Corabiei, teren ce ar fost lucrat nelegal de către persoana juridică.

Având în vedere dispozițiile de competență alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ce conferă competența de soluționare a cauzei și instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, cum terenul asupra căruia s-au exercitat acțiunile pretins ilicite este situat în Corabia, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Corabia, revine acestei instanțe competența de soluționare a dosarului.

Se reține, totodată că, față de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Corabia nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze de soluționarea pricinii.

În consecință, față de caracterul de ordine privată al normelor de competență incidente în cauză, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Sursa informației: www.scj.ro.