Achitare pentru infracțiunea de pornografie infantilă. Lipsa dovedirii elementului subiectiv și a accesării conștiente a fișierelor incriminate

• Legea nr. 51/1995: art. 34 alin. (2)
• NCC: art. 535
• NCC: art. 536
• NCP: art. 112 alin. (1) lit. f)
• NCP: art. 374 alin. (1)
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 162 alin. (5)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a)
• NCPP: art. 574 lit. d)

Prin rechizitoriul nr. x/D/P/2023 din data de 01 martie 2023, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura centrală – Secția de combatere a criminalității organizate, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 12.02.2020, în urma percheziției domiciliare efectuate în cauza nr. x/D/P/2019, la adresa din mun. București, strada (…), Sector 1, unde locuia inculpatul A., avocat în cadrul Baroului București, a fost identificat HDD X. seria (…) – 1 Tb. utilizat de acesta, ridicat și sigilat, iar, ulterior, în urma percheziției informatice s-a descoperit că în memoria acestui mediu de stocare a datelor informatice erau stocate un număr de 31 fișiere, distincte fiind 15 fișiere tip „video” și 11 fișiere tip „imagine”, conținând fotografii și filmări cu persoane minore, având un comportament sexual explicit și care reprezentau organele genitale ale unui copil.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 262/A din 9 octombrie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând apelul de față, prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Texte legale incidente:

Art. 374 alin. (1) C. pen., producerea, deținerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Alin. (2): Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Varianta incriminată la alin. (2) al art. 374 C. pen., constă în aceea că autorul comite una dintre modalitățile prevăzute de art. 374 alin. (1) C. pen., utilizând un sistem informatic ori un mijloc de stocare a datelor informatice (e.g. un card de memorie, un hard disk extern, un CD ori DVD, etc).

Sintagma „deținere” vizează posesia materială a unui anumit bun, iar în cazul deținerii de materiale pornografice cu minori sub forma de date informatice (imagini foto sau imagini video în format electronic) este esențial ca autorul să aibă un control asupra respectivelor date informatice.

Acuzația:

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în data de 12.02.2020 a deținut HDD X. seria (…) – 1 Tb, utilizat de acesta, pe care erau stocate un număr de 31 de fișiere, distincte fiind 15 fișiere tip „video” și 11 fișiere tip „imagine”, conținând fotografii și filmări cu persoane minore având un comportament sexual explicit și care reprezentau organele genitale ale unui copil cu scop sexual.

Prima instanță – Curtea de Apel București a reținut că inculpatul A. a deținut și cunoscut faptul că deține fotografii și filmări cu persoane minore în ipostaze pornografice, în sensul că le-a transferat de pe o unitate de calculator cu denumirea „Y.”, asociat contului de utilizator Windows „Z.” pe HDD-ul X. seria (…) – 1 Tb, utilizat de către acesta, inculpatul accesând ultima oară conținutul acestui hard-disk la data de 07.02.2020, ora 19.45:12. S-a mai arătat de către judecătorul primei instanțe că, explorarea datelor din cauză confirmă faptul că inculpatul a cunoscut conținutul folder-ului și știind exact ce cuprinde a copiat fișierele și le-a accesat în final la data de 07.02.2020, ora 19:45.12.

Motive de apel. Apărări:

Inculpatul A., prin motivele de apel, a susținut că ar fi șters imaginile pornografice cu minori încă din anul 2005-2006, nu cunoștea de existența acestora pe HDD-ul X. seria (…), iar accesarea acestui suport de stocare în cursul anului 2020 nu echivalează cu accesarea materialelor pornografice care se aflau în alte sub-foldere. Ca atare, a susținut că faptei îi lipsește forma de vinovăție prevăzută de lege, solicitând achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Situația de fapt:

Înalta Curte, examinând conținutul probelor administrate în cauză, cu accent pe procesul-verbal de percheziție informatică, declarația inculpatului dată în fața primei instanțe, declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel, reține următoarea situație de fapt:

La data de 12.02.2020, în urma unei percheziții domiciliare efectuate
într-o altă cauză, instrumentată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (ce a format obiectul dosarului nr. x/D/P/2019), la adresa din mun. București, strada (…), Sector 1, unde locuia inculpatul A., a fost identificat, printre altele, HDD X. seria (…) – 1 Tb utilizat de acesta, care a fost ridicat și sigilat, iar, ulterior, în urma percheziției informatice, s-a descoperit că acesta conținea un număr de 31 fișiere, printre care 15 fișiere tip „video” și 11 fișiere tip „imagine”, conținând fotografii și filmări cu persoane minore în ipostaze sau având un comportament sexual explicit.

În fața primei instanțe inculpatul A. a declarat că: în jurul anilor 2004-2005 (…), verificând anumite fișiere din calculatorul meu, am dat de aceste fișiere cu denumirea menționată, ocazie cu care le-am șters, eu nefiind consumator de asemenea materiale. La o dată ulterioară, am găsit același fișier cu aceeași denumire într-o altă locație, pe un alt hard-disk și din nou le-am șters. Eu când îmi cumpăr un alt hard-disk sau făceam backup copiam integral hard-disk-ul, inclusiv programul de operare și există posibilitatea ca între momentul în care eu am văzut aceste fișiere și momentul în care le-am șters, să se fi făcut un backup cu privire la aceste fișiere și conținutul acela să fi apărut în mai multe locuri. Nu îmi amintesc să fi accesat aceste materiale în anul 2011, este posibil să le fi accesat și să fi prezumat că le-am șters, dar de fiecare dată când am găsit conținutul acestui folder îl ștergeam pentru că eu nu consum așa ceva. Este posibil să se fi întâmplat vreun eveniment fix la momentul accesării celor 2 fișiere care mi-a captat atenția și din neglijență să nu fi șters acel folder. Dar din anul 2011 acele fișiere nu au mai fost accesate. Am accesat hard-disk-ul, folosindu-l uzual în alte scopuri.

(…) În 18.01.2011, la ora 01:00, mai exact la ora 00:40, probabil eu am fost cel care am accesat fișierele în cauză, dar nu îmi explic de ce nu le-am șters, deși le-am șters de fiecare dată când le-am constatat (declarație inculpat 16.10.2023, f.20, dosar Curte).

Împrejurările relatate de inculpat sunt confirmate, parțial, de procesul-verbal de percheziție informatică realizat în cauză, la data de 14.11.2022.

Astfel, în urma percheziției informatice s-a constatat că HDD X. seria (…) – 1 Tb a fost instalat sau i s-a generat ultima actualizare a sistemului de operare la data de 09.01.2011, ora 23:26:23.

Ulterior, în data de 10.01.2011, în intervalul orar 16:23:58-16:24:06, au fost copiate în folder-ul cu denumirea „pedo”, având calea „C/(…)” un număr de 31 fișiere, printre care se disting cu interes pentru cauză, 15 fișiere tip „video” și 11 fișiere tip „imagine”, ce reprezintă materiale pornografice cu minori.

În urma aceleiași percheziții informatice a mai rezultat faptul că utilizatorul cu numele „Z.”, la data de 18.01.2011, ora 00:40:41, respectiv la ora 00:43:57 a accesat două fișiere video ce se aflau în folder-ul denumit „pedo”.

În fine, s-a mai constatat, în urma analizei mediului de stocare, că data ultimei accesări a HDD-ului a avut loc în data de 07.02.2020, ora 19:45:12.

Pe baza probatoriului redat anterior, Înalta Curte nu poate reține aceeași situație de fapt avută în vedere de prima instanță, conform căreia inculpatul „a accesat fișierele la data de 07.02.2020 ora 19:45.12”.

Datele de exploatare a HDD X. seria (…) – 1 Tb  au demonstrat că, în data de 07.02.2020, ora 19:45:12, inculpatul a accesat HDD-ul, însă nu au relevat că acesta ar fi accesat și fișierele incriminatoare, care presupuneau o succesiune de accesări, respectiv accesarea sub-folderu-lui „Filme” – apoi accesarea sub-folder-ului „Nașpete” – apoi accesarea sub-folder-ului „pedo” și, în final, accesarea fișierelor ce conțineau materiale pornografice cu minori. Spre exemplu, în urma exploatării HDD-ului s-a descoperit că inculpatul ar fi accesat două fișiere în data de 18.01.2011 – două fișiere tip „video”, cu conținut pornografic cu minori, la ora 00:40:41 și la ora 00:43:57. Or, o accesare similară nu a fost prezentată de către organele de cercetare penală ca având loc în cursul lunii februarie 2020.

Prin urmare, în contextul în care fișierele conținând materiale pornografice cu minori se aflau încă de la începutul anului 2011[1] pe HDD-ul deținut și utilizat de inculpat în mod uzual, există un dubiu cu privire la împrejurarea că inculpatul cunoștea de existența acestor fișiere în cursul anului 2020, când au fost descoperite de organele de urmărire penală. Faptul că în anul 2020 inculpatul ar fi accesat HDD-ul, însă nu și sub-folderele în care se aflau fișierele conținând materiale pornografice, nu înlătură acest dubiu.

Deținerea materialelor pornografice presupune conștientizarea de către inculpat a faptului că le avea la dispoziție și le putea accesa. Însă cum aceste fișiere nu au fost accesate timp de nouă ani (din ianuarie 2011 până în februarie 2020, când au fost descoperite de organele de urmărire penală), nu se poate susține că inculpatul le-a deținut în sensul prevăzut de legea penală. Mai mult, din declarația inculpatului, cât și din cele relatate de cei doi martori audiați nemijlocit de instanța de apel, nu au rezultat informații apte a conduce indubitabil către concluzia utilizării unor astfel de materiale de către inculpat.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. ar fi cunoscut că deține pe HDD X. seria (…) – 1 Tb materiale pornografice cu minori, condiții în care este întemeiat apelul său, urmând ca în cauză să fie dispusă o soluție de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 374 alin. (1) și alin. (2) C. pen..

Restituirea lucrurilor. Măsuri de siguranță:

Față de soluția ce urmează a fi pronunțată pe fondul acțiunii penale, Înalta Curte va dispune, în conformitate cu art. 162 alin. (5) C. proc. pen., restituirea HDD X. seria (…) – 1 Tb către inculpatul A., ridicat cu ocazia percheziției domiciliare, având în vedere că pe acest suport de stocare se află înscrisuri și documente personale ale inculpatului, precum și înscrisuri pe care le deține în virtutea calității de avocat. Sub acest din urmă aspect, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora: „sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri și de la măsura confiscării:

a) înscrisurile care conțin comunicări între avocat și clientul său;

b) înscrisurile care conțin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client”.

În ceea ce privește cele 15 fișiere de tip „video” și 11 fișiere de tip „imagine”, conținând materiale pornografice cu minori, instanța de apel reține că în cazul acestora sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

Măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinare faptelor prevăzute de legea penală. Specie a noțiunii generale de sancțiuni de drept penal, măsurile de siguranță se deosebesc esențial față de pedepse prin faptul că ele urmăresc nu atât sancționarea făptuitorului, cât prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ori înlăturarea stării de pericol deja existente, după caz.

Confiscarea specială este consacrată în literatura de specialitate ca fiind o măsură de siguranță cu caracter patrimonial, constând în confiscarea unor bunuri determinate, aflate în legătură cu fapta comisă, făcând parte din această categorie și bunurile a căror deținere este interzisă de lege.

În ceea ce privește noțiunea de bunuri, conform dreptului comun, acestea sunt lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial – art. 535 C. civ.

Pornind de la acestă definiție, principalul criteriu de clasificare al bunurilor ar fi acela între bunuri corporale – bunuri necorporale/incorporale. Apoi, prevederile art. 536 C. civ. clasifică bunurile între mobile și imobile, legiuitorul prevăzând că bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile.

Având în vedere caracterul eclectic și total neomogen al categoriei bunurilor incorporale, acestea nu sunt enumerate, cu titlul exhaustiv, într-o normă generală cuprinsă în Codul civil. Astfel, varianta aleasă de legiuitor este de a lăsa deschis domeniul de reglementare al bunurilor incorporale, acestora fiindu-le aplicabile regulile specifice cuprinse în legislația specială (e.g. legislația care reglementează drepturile de autor, brevetele, desenele, mărcile, proprietatea industrială, respectiv legislația care reglementează piața de capital în cazul valorilor mobiliare, o eventuală lege care să guverneze criptomonedele etc.).

Raportat la categoriile de bunuri instituite de Codul civil, Înalta Curte apreciază că în cauză fișierele de tip „foto/video”, ce conțin imagini cu caracter pornografic cu minori, sunt bunuri (incorporale-mobile) în sensul prevăzut de legiuitor și pot fi supuse confiscării speciale, întrucât sunt bunuri a căror deținere nu este autorizată de lege. Simpla deținere de către inculpat a acestor fișiere pe HDD-ul ce urmează a-i fi restituit va constitui o nouă faptă ilicită, sancționată penal de art. 374 C. pen.

Prin urmare, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., coroborat cu art. 574 lit. d) C. proc. pen., se va dispune, similar confiscării bunurilor corporale în vederea distrugerii, confiscarea în vedere distrugerii prin ștergere a celor 15 fișiere tip „video” și celor 11 fișiere tip „imagine”, aflate pe HDD X. seria (…) – 1 Tb, în folder-ul cu denumirea „pedo”, având calea „C\(…)\”, fișiere ce reprezintă materiale pornografice cu minori.

Cheltuieli judiciare:

Văzând soluția de achitare a inculpatului, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va înlătura dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.000 lei aferentă fazei de urmărire penală, din cuprinsul sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.