Stabilirea instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1426/2016

NCPC: art. 5, NCPC: art. 16, NCPC: art. 112, NCPC: art. 116, NCPC: art. 651, NCPC: art. 666

Obiectul cauzei de față, în legături cu care s-a ivit conflictul negativ de competență, este cererea de încuviințare a executării silite formulată, în baza art. 666 C. proc. civ., de executorul judecătoresc A. din cadrul Biroului executorului judecătoresc A., a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 65 din data de 28 ianuarie 2016, privind pe creditorul B. și debitorii C. SA sucursala Râul Mare și C. SA București.

Se reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. în temeiul cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori, ambii având calitatea de pârâți în sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un Dosar unic de executare silită, cu nr. z/2016, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Cei doi debitori au sedii diferite, sediul SC C. SA sucursala Râul Mare fiind situat în Deva, județul Hunedoara, iar cel al SC C. SA București fiind situat în București.

Pentru acest motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Deva, cât și Judecătoriei sectorului 1 București.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia” ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Se mai reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 16 C. proc. civ., potrivit cărora „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Deva, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitoarei SC C. SA sucursala Râul Mare.

În consecință, având în vedere faptul că, prin cererea formulată la data de 17 mai 2016, executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Deva, instanța de executare competentă în raport de sediul unuia dintre cei doi debitori, față de dispozițiile legale mai sus citate, aparține acestei instanțe de competență teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect „încuviințare executare silită”.

Sursa informației: www.scj.ro.