Solicitare de compensare a imposibilităţii restituirii casei demolate cu suprafeţe de teren de aceeaşi valoare din domeniul privat al primăriei, după parcurgerea şi finalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 (art. 1, art.10 din Legea nr. 10/2001)

• Legea nr. 10/2001: art. 1
• Legea nr. 10/2001: art. 2

Față de solicitarea reclamanților din prezenta cauză, aceea de a compensa imposibilitatea restituirii casei demolate cu suprafețe de teren de aceeași valoare din proprietatea privată a primăriei, sunt întemeiate criticile formulate în apel de pârâtul Municipiul S. – prin primar, în sensul că evaluarea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 se făcea doar de Secretariatul Comisiei Centrale, conform procedurii expres prevăzută prin reglementările Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în forma în vigoare la acel moment.
Astfel, în art. 1 Titlul VII din actul normativ sus-menționat, se arată că Legea nr. 247/2005, modificată, reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
În reglementarea anterioară Legii nr. 165/2013, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale trimitea dosarul conținând propunerea de despăgubiri unui evaluator desemnat, pentru întocmirea raportului de evaluare, raportul urmând a fi înaintat Comisiei Centrale, care emitea titlul de despăgubiri.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin art. 50 al acestei legi, au fost abrogate parte din prevederile Titlului VII, inclusiv dispozițiile referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale, fiind aplicabile prevederile noii legi în ce privește procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură. Pentru persoanele cărora le-a fost deja constatată îndreptățirea la despăgubiri în temeiul Legii 10/2001, art. 11 din Legea nr. 368/2013 prevede posibilitatea opțiunii returnării dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea restituirii în natură sau prin compensare cu alte bunuri, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoarea a acestei din urmă legi.
Acțiunea inițială a reclamanților, formulată în temeiul Legii 10/2001, în urma căreia li s-a constatat îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele din prezenta cauză, a fost introdusă la instanță în anul 2006, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel încât, chiar și sub imperiul acesteia, evaluarea imobilelor nu se făcea de către instanță, ci de Secretariatul Comisiei Centrale, iar în lipsa unei astfel de evaluări nu ar fi fost posibilă acordarea unor bunuri în echivalent, tocmai pentru că instanța nu putea stabili valoarea în limitele căreia să opereze compensarea.
Cu atât mai mult, textele de lege invocate de reclamanții din prezenta cauză (art. 1 alin. 2 și art. 10 alin. 2 din LEGEA 10/2001) nu pot constitui temei legal pentru admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în condițiile în care reclamanților și intervenienților li s-a recunoscut deja, în procedura prevăzută de Legea 10/2001, îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent.

(C. Ap. Suceava, S. I civ., dec. civ. nr. 981 din 15 decembrie 2015)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!