Senioritatea mărcii naţionale în spaţiul Uniunii Europene

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Ce trebuie să conțină o astfel de cerere? În primul rând, sunt necesar a fi indicate statul membru sau statele membre în care sau pentru care se înregistrează marca, numărul și data depunerii înregistrării relevante, precum și produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marcă. În funcție de momentul la care se revendică senioritatea, termenul de 3 luni prevăzut de lege în vederea depunerii documentației care să vină în sprijinul cererii privind senioritatea curge de la momente diferite: atunci când senioritatea uneia sau mai multor mărci anterioare înregistrate este revendicată în cerere, documentația se depune în termen de trei luni de la data depunerii ei, iar în ipoteza în care solicitantul dorește să revendice senioritatea după depunerea cererii, în termen de trei luni de la primirea cererii privind senioritatea.

Într-o Decizie a președintelui Oficiului (EUIPO), acesta a făcut referire la probele care trebuie prezentate în contextul revendicării seniorității, stabilind că dovezile care trebuie furnizate de solicitant pot fi puse la dispoziția Oficiului printr-un alt document decât originalul, putând fi prezentată chiar o fotocopie a unei copii certificate care să facă dovada înregistrării anterioare a mărcii într-un anumit stat membru. Oficiul va verifica veridicitatea informațiilor furnizate în ceea ce privește data de înregistrare a mărcii a cărei senioritate este revendicată, numele titularului înregistrării anterioare, reprezentarea mărcii și indicarea produselor și serviciilor pentru care marca anterioară este înregistrată prin intermediul biroului central de proprietate industrială al statului membru din sau pentru care se solicită înregistrarea mărcii anterioare .

4. Efectul seniorității

În temeiul prezentului regulament, unicul efect al seniorității este faptul că, atunci când titularul mărcii UE renunță la marca anterioară sau o lasă să se stingă, este considerat ca beneficiind în continuare de aceleași drepturi pe care le-ar fi avut dacă marca anterioară continua să fie înregistrată

(art. 39 alin. (3) EUTMR). În cauza C-148/17, având ca obiect o cerere de decizie preliminară în temeiul art. 267 TFUE, în procedura Peek & Cloppenburg KG, Hamburg împotriva Peek & Cloppenburg KG, Düsseldorf, CJUE a oferit o interpretare neașteptată și cu totul nouă acestui text de lege, arătând că „această dispoziție creează o ficțiune al cărei scop este de a permite titularului mărcii Uniunii Europene de a continua să beneficieze, în statul membru respectiv, de protecția de care beneficia marca națională anterioară care a fost radiată, iar nu de a i permite acesteia din urmă să continue să existe ca atare. Rezultă în special că orice eventuală utilizare a semnului în cauză după această radiere trebuie considerată, într un astfel de caz, utilizare a mărcii Uniunii Europene, iar nu a mărcii naționale anterioare radiate” . În vederea înțelegerii acestei interpretări oferite de Curte, considerăm necesar a realiza o expunere succintă a cauzei. În fapt, P & C Hamburg este titulara mărcii verbale a Uniunii Europene PUC începând cu anul 2001. P & C Düsseldorf, titulara mărcilor verbale și figurative PuC, cu drept de prioritate din anul 1953, a formulat, inițial, o cerere de radiere a mărcilor verbale germane PUC pe motiv de decădere, mărcile menționate fiind radiate la sesizarea în mod voluntar a Oficiului German pentru Brevete și Mărci de către P & C Hamburg. În consecință, la scurt timp după, P & C Düsseldorf a formulat o acțiune prin care a solicitat ca P & C Hamburg să nu se mai poată prevala de senioritatea mărcilor verbale, Tribunalul Regional din Hamburg calificând cererea ca fiind întemeiată. P & C Hamburg a fost nevoită să formuleze recurs, Curtea Federală de Justiție a Germaniei suspendând cauza în vederea sesizării CJUE cu următoarele întrebări preliminare:

– „Este compatibilă cu articolul 14 din Directiva 2008/95 situația în care nulitatea unei mărci naționale sau decăderea din drepturi a titularului unei mărci naționale pe care se întemeiază revendicarea seniorității unei mărci a Uniunii Europene, care a făcut obiectul renunțării sau asupra căreia a expirat orice drept, să se poată constata a posteriori, doar în cazul în care condițiile pentru nulitate sau pentru decădere sunt îndeplinite nu numai la data renunțării la marcă sau a expirării acesteia, ci și la data pronunțării hotărârii judecătorești privind acțiunea în constatare?”

Mai precis, CJUE a trebuit să se pronunțe cu privire la momentul la care sunt necesar a fi îndeplinite condițiile pentru nulitate sau pentru decăderea din drepturi a titularului unei mărci naționale pe care se întemeiază revendicarea seniorității în vederea stingerii efectului conferit de aceasta. Altfel spus, este necesar ca aceste condiții să fie îndeplinite numai la data renunțării la marcă sau a expirării acesteia sau și la data pronunțării hotărârii judecătorești privind acțiunea în constatare?

– „Revendicarea seniorității în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 produce efectul că dreptul asupra mărcii naționale expiră și nu mai poate face obiectul unei utilizări de natură să conserve acest drept sau dreptul asupra mărcii naționale se menține în temeiul dreptului Uniunii chiar și atunci când aceasta din urmă nu mai există în registrul statului membru respectiv și, astfel, poate face sau trebuie să facă obiectul unei utilizări de natură să conserve dreptul asupra sa?”

Pentru a se opune revendicării unei mărci naționale anterioare, art. 14 din Directiva 2008/95 prevedea posibilitatea de a constata a posteriori nulitatea mărcii naționale anterioare care a făcut obiectul unei renunțări sau a expirat sau a intervenit decăderea din drepturi a titularului acestei mărci, fără a preciza care este data de la care este necesar să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile nulității sau ale decăderii. În prezent, în art. 39 alin. (4) din cuprinsul Regulamentului (UE) 2017/1001 se prevede că senioritatea revendicată pentru marca UE se stinge atunci când marca anterioară a cărei senioritate a fost revendicată este declarată nulă sau titularul este decăzut din drepturi. De ce s-a considerat a fi importantă stabilirea datei precise de examinare a condițiilor nulității sau ale decăderii în cauză?

Acest aspect interesa întrucât oferea răspunsul la întrebarea privitoare la posibilitatea prevalării în continuare de drepturile aferente mărcilor verbale de către P & C Hamburg, după ce a renunțat la acestea, prin intermediul beneficiului acordat de revendicarea seniorității lor la înregistrarea mărcii UE, instanța de apel, în cauză, apreciind că actele de utilizare ulterioare renunțării nu puteau fi luate în considerare, aceste acte neavând „efect corectiv”. Cu privire la acest aspect, CJUE a stabilit că nulitatea unei mărci naționale anterioare sau decăderea din drepturi a titularului acesteia, marcă a cărei senioritate este revendicată pentru o marcă a Uniunii Europene, poate fi constatată a posteriori doar dacă condițiile acestei nulități sau ale acestei decăderi sunt îndeplinite la data la care s a renunțat la această marcă națională anterioară sau la data la care aceasta a expirat, de la acel moment și până la constatarea acestor aspecte prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești pierzându-se posibilitatea de vindecare a neutilizării mărcii anterioare înregistrate prin repunerea sa în folosință.

Principiul seniorității aplicabil sistemului european de acordare a protecției mărcilor derivă dintr-un alt principiu, al coexistenței mărcii UE cu cel al regimurilor naționale ale mărcilor, oferind posibilitatea solicitantului care a avut la un moment dat înregistrată o marcă națională să o invoce la înregistrarea mărcii UE, protecția mărcii în statul respectiv fiind astfel continuată, solicitantul putând economisi taxele necesare reînnoirii diverselor mărci naționale .

5. Concluzii

Fizicianul John Archibald Wheeler afirma că „timpul este modalitatea prin care natura a făcut ca lucrurile să nu se întâmple toate deodată”. Datorită acestei treceri ireversibile a timpului putem ordona evenimentele și le putem atribui o vechime în funcție de momentul în care s-au petrecut astfel încât această ierarhizare să aducă un avantaj seniorității, impunând respect și considerație față de ceea ce s-a petrecut la timpul trecut. Legiuitorul european, când a ales să atribuie mărcii naționale un beneficiu izvorât din realitatea preexistenței acesteia, a apelat la acest concept de senioritate care are, așa cum am arătat, o semnificație mult mai profundă decât cea a vechimii, conferindu-i, pe lângă recunoașterea la nivel european, o recunoaștere a calităților acesteia privite prin prisma continuității, durabilității, precum și al performanței, o încununare a succesului de a fi făcut față acestei treceri prin timp.