Prorogarea legală de competență teritorială specială (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1425/2016

NCPC: art. 127

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege vizează două situații, anume când una din persoanele vizate are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Ca atare, pentru a opera, prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Se constată însă că în cauză nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamantul nu funcționează ca judecător în cadrul instanței competente a judeca cauza, Tribunalul Dolj, ci în cadrul Judecătoriei Craiova, instanță aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj.

Prin urmare, Tribunalul Dolj nu reprezintă instanța unde reclamantul „își desfășoară efectiv activitatea” potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Dolj în favoarea Tribunalului Vâlcea nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Mai mult, instanța reține că, potrivit Deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma „instanța la care își desfășoare activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

În consecință, ținând seama deopotrivă de calitatea reclamantului de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova și de interpretarea stabilită prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată în interesul legii, competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea Tribunalului Dolj.

Sursa informației: www.scj.ro.