Cerere în vederea anulării în parte a H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Respingerea recursului declarat ca fiind neavenit

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.07.2020 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a H.G. nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, respectiv art. 22 alin. (7), astfel cum acestea au fost modificate/introduse prin H.G. nr. 449/2016, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4806 din 20 octombrie 2022)

Critici referitoare la lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunţării. Respingerea recursului ca fiind nefondat

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la 27.02.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum şi a Rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 966 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară în parte.

A anulat Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018.

A trimis dosarul la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrată la Inspecţia Judiciară la 13.06.2018 în privinţa dlui procuror B..

A respins cererea privind anularea Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3586 din 16 iunie 2022)

Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâţilor la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate de reclamantă

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare”.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3503 din 15 iunie 2022)

Cerere în vederea stabilirii valorii bunului, respectiv a depozitului de fructe şi anexe, ca echivalent, pentru imposibilitatea predării acestuia de către pârâtă din cauza distrugerii prin rea-credinţă şi construirii unui alt imobil și obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 17.10,2017, sub nr. x/2017, reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Mehedinţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., să se stabilească valoarea bunului, respectiv a Depozitului de fructe şi anexe, situat în sat Magheru, comuna B., ca echivalent, pentru imposibilitatea predării acestuia de către pârâtă către SCDP Mehedinţi, din cauza distrugerii prin rea-credinţă şi construirii unui alt imobil, de către pârâtă, la valoarea cea mai mare pe care a avut-o imobilul la data primirii acestuia (în sumă de 427.500 RON); obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat, la daune cominatorii, reprezentând rata medie a dobânzii a BNR de 1,75 % an, calculată pe timp de trei ani (06.11.2014 la 06.11.2017), în sumă totală de 22.444 RON, pentru neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei prevăzute în decizia civilă nr. 4139/06.11.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Craiova, definitivă, cu cheltuieli de judecată; introducerea în cauză a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, în calitate de proprietar al bunului, ca intervenient forţat, în temeiul dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ. şi art. 865 alin. (2) lit. b) C. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 892 C. proc. civ., art. 1640 şi art. 1642 alin. (1) C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1583 din 11 octombrie 2023)

Îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor ce intră în compunerea completului întrucât au participat la judecata cererii anterioare de recuzare. Anularea căii de atac

Prin cererea formulată, petentul A., având calitatea de recurent-pârât-reclamant în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, a recuzat completul de judecată, susţinând că judecătorii ce intră în componenţa acestuia, au participat la judecata cererii sale de recuzare anterioară şi au pronunţat decizia nr. 400/R din 6 aprilie 2022 în dosarul nr. x/2017.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1405 din 27 septembrie 2023)

Cerere în vederea dispunerii obligării pârâţilor la repararea integrală a prejudiciului produs bugetului de stat. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2017, la data de 14.09.2017, reclamantul Statul Roman, reprezentat legal prin Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti – Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., în baza art. 1357-1371 din C. civ. şi art. 27 din C. proc. pen. coroborat cu art. 95 pct. 1 si art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la repararea integrala a prejudiciului produs bugetului de stat în cuantum de 655.433 RON, obligaţii fiscale accesorii cauzat în dosarul penal x/2014

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 925 din 18 mai 2023)

Dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare sau achitare. Respingerea recursului declarat de pârât ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 31.03.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor, să se constate, în temeiul art. 539, art. 9 C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, caracterul nelegal al arestului preventiv situat în intervalul 28.05.2002 – 04.08.2003 şi, pe cale de consecinţă, să dispună:

– obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a reţinerii nelegale pentru perioada 28.05.2002 – 04.08.2003 şi la plata sumei de 7.800 euro reprezentând daune materiale constând în cheltuieli efectuate de soţia reclamantului cu deplasările şi cazările în Spania, unde a fost reţinut şi a petrecut mai multe luni în arest preventiv;

– obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro reprezentând daune morale pentru încălcarea unor drepturi nepatrimoniale: dreptul la onoare, la demnitate, la imagine, la viaţă privată, în temeiul art. 1349 şi următoarele raportat la art. 252 şi art. 253 alin. (4) C. civ.

– obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în 17 ani de litigii, în temeiul art. 272-276 C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi următoarele C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 699 din 3 mai 2023)

Parcurgerea fără succes a procedurii speciale. Suprimarea posibilităţii instanţei civile de a analiza efectiv şi de a se pronunţa cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii referitoare la solicitarea reclamantului de a-i fi acordate daune morale rezultate din pretinsa încălcare a unor drepturi civile fundamentale

Prin cererea înregistrată la 22 martie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– obligarea în solidar a primilor doi pârâţi la plata unei despăgubiri în cuantum de 250.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin dispunerea nelegală, în mod excesiv şi nejustificat, a unor măsuri de încătuşare a reclamantului şi prezentarea publică sub această formă de constrângere fizică, la data de 23 martie 2016;

– obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova la plata unei despăgubiri în cuantum de 250.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin condiţionarea accesului său la asistenţă medicală de urgenţă, de deplasarea la medic încătuşat cu mâinile la spate, în timp ce se afla în custodia Arestului Câmpina, unitate aflată în subordinea acestui pârât;

– obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova la plata unei despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON, reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea reclamantului de libertate în mod nelegal, timp de 8 ore, în data de 12/13 iulie 2016;

– obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferentă fiecărei sume în parte, până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 611 din 24 aprilie 2023)

Accident investigat din punct de vedere penal. Acţiune în angajarea răspunderii civile delictuale a intimaţilor-pârâţi în scopul obţinerii reparării prejudiciului de ordin moral şi material

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Iaşi prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 300.000 RON despăgubiri nepatrimoniale pentru suferinţele fizice şi psihice suferite şi a sumei de 615 RON despăgubiri patrimoniale reprezentând ansamblul despăgubirilor pentru îngrijirea sănătăţii, cu cheltuieli de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1381 urm. C. civ., Ordonanţa 43/1997 privind regimul drumurilor, O.U.G. nr. 195/2002.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 529 din 4 aprilie 2023)

Invocarea vicierii consimţământului prin dol şi violenţă psihică. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Prin cererea formulată în 10 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând: 1) anularea actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. x din 10 august 2017- C. – pentru cauză ilicită şi imorală, vicierea consimţământului prin dol şi violenţă psihică; atribuirea casei ce a constituit locuinţa comună a foştilor soţi; 2) anularea inscripţiilor de CF x Oradea, CF x Brusturi; CF x Paleu; CF x Paleu efectuate în baza actului de partaj voluntar; 3) partajarea în natură a bunurilor mobile existente în locuinţa în litigiu; 4) stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului- casă de locuit.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că pe lângă bunurile imobile indicate de reclamant în timpul căsătoriei au fost dobândite şi bunuri mobile, că părţile au avut o cotă de contributivitate de 50% la dobândirea tuturor bunurilor, să se dispună sistarea comunităţii matrimoniale cu privire la bunurile mobile.

Prima instanţă învestită- Judecătoria Oradea, secţia civilă prin sentinţa nr. 6230 din 13 noiembrie 2019, în raport de criteriul valoric, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi o precizare a cererii introductive, prin care a formulat propriile pretenţii cu privire la bunurile mobile.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Tribunalul Bihor –Secţia I civilă a disjuns cererea de partaj-dosar nr. x/2020 – şi a suspendat judecarea acesteia până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze-dosar nr. x/2018.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 392 din 2 martie 2023)

Lipsa criticilor concrete de nelegalitate a hotărârii recurate care să vizeze aspectele ce au făcut obiectul analizei instanţei de apel care a determinat soluţia de respingere a apelurilor formulate în cauză. Constatarea nulității recursului

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., B.E.J. D. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând constatarea nulităţii notificării nr. x din data de 26 septembrie 2001 pe numele C., eliberată de B.E.J. D., eliminarea acestei notificări din dosarul nr. x, dosar de restituire a apartamentului, pe numele A., constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996, obţinut prin sentinţa civilă nr. 1962 din data de 9 noiembrie 2011, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996, în baza art. 45 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 şi restituirea apartamentului.

A mai solicitat reclamantul acordarea unor daune morale în cuantum de 2.000.000 euro pentru obstrucţionarea restituirii, precum şi pentru suferinţele provocate de peste 15 ani de procese, care i-au cauzat pierderi materiale şi îmbolnăviri.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1533 din 20 septembrie 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtului la modificarea Planului de management și a Regulamentului în conformitate cu dispoziţiile legale și cu cerinţele reclamantei. Admiterea excepţiei nulităţii recursului şi anularea recursului declarat de recurentul-pârât

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. Adrian a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului:

– în principal, anularea în parte a anexelor 1 si 2 ale Ordinului nr. 1177/27 iunie 2016 privind aprobarea Planului de management si a Regulamentului sitului de importanţă comunitară x Râul Tur, ariei de protecţie specială avifaunistică ROSPA0068 Lunca Inferioară a Turului, ariei naturale protejate de interes naţional VII.Râul Tur si a rezervaţiei naturale de interes judeţean Noroieni, publicat în Monitorul Oficial nr. 630/17.08.2016, în sensul înlăturării următoarelor obligaţii/măsuri/acţiuni/restricţii/prevederi:

Planul de management:

– interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiunile motorizate neelectrice în tot timpul anului pe toate apele Ariei si interzicerea circulaţiei cu ambarcaţiuni fără motor sau cu motor electric în perioada 01.03-15.08., pe toate apele stătătoare ale Ariei, cu excepţia activităţilor de hrănire a peştilor, în amenajările piscicole (…)-măsură de management prevăzută la Punctul 1.3.2-Menţinerea/creşterea populaţiilor de păsări acvatice si îmbunătăţirea condiţiilor necesare pentru realizarea stării de conservare favorabile prin reglementarea activităţilor de pescuit si vânătoare (pagina 212).

– păstrarea stufărişului si păpurişului existent pe o suprafaţă de cel puţin 25 % din zonele cu producţie semiintesivă si tradiţională a amenajărilor piscicole-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menţinerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

– instituirea unui sistem de rotaţie în recoltarea stufului si papurei, prin păstrarea a cel puţin 25 % din suprafaţa acoperită cu stuf vechi din anul anterior. În acest sens, 75 % din suprafaţa stufărişului si păpurişului existent poate fi tăiat anual în perioada 01.09.-28.02.-măsură de management stabilită la Punctul 1.3.4-Asigurarea menţinerii habitatelor necesare pentru reproducerea si adăpostirea speciilor de păsări acvatice în habitatele de apă stătătoare si habitatele umede (pagina 213).

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1833 din 25 martie 2022)

Critici privind încălcarea autorităţii de lucru judecat cu privire la cadrul procesual. Respingerea contestaţiei în anulare ca fiind nefondată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.09.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale – Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, B. – Director OI Pocu Men şi Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

– aplicarea unei amenzi Directorului OI POCU MEN, de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând din data de 27.07.2020 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 953/05.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ si Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2855/25.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016;

– obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale – Direcţia OI POCU şi a Ministerului Fondurilor Europene la plata:

• în principal, a unei penalităţi în valoare de 10.904,53 RON pe zi de întârziere,

• în subsidiar, a unei penalităţi în valoare de 1.000 RON pe zi de întârziere, pentru aceeaşi perioada (27.07.2020 – executarea efectiva a obligaţiilor).

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1347 din 8 martie 2022)

Solicitare în vederea obligării pârâtei la plata sumei reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual

Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta Asociaţia Centrul Roman Pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.703,50 RON (2.234,50 leix 3) la care se adaugă TVA, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada: 01.08.2018 – 31.03.2020 şi, respectiv, 01.06.2020 -30.06.2021, în temeiul art. 1349 C. civ., pentru unităţile nedeclarate la CREDIDAM, respectiv pensiunea turistică B. clasificată 3 stele, situată în sat Greşu, judeţul Vrancea, precum şi recepţia şi restaurantul aflate în cadrul pensiunii; la plata sumei de 4.044,24 RON (1.348,08 RON x 3) ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 18.06.2021, conform dispoziţiilor Deciziei ORDA nr. 120/2016 şi în continuare până la recuperarea creanţei datorate; obligarea pârâtei să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1253 din 11 iulie 2023)

Condiţiile răspunderii civile delictuale. Solicitarea reclamantului privind obligarea pârâţilor la contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului, ca urmare a nerespectării autorizaţiei şi amplasarea branşamentului pe un alt teren decât cel autorizat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 08.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor B. S.A. şi C. S.R.L. la reamplasarea în afara terenului, proprietate a reclamantului, din Mun. Bucureşti, Bd. x, sau, după caz, la dezafectarea branşamentului RP de gaze din PE 63 medie presiune, pe care l-au construit pe terenul proprietatea reclamantului şi pe care îl exploatează; să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului proprietatea reclamantului, pentru perioada dintre data de 23.08.2011 şi data introducerii cererii de chemare în judecată, evaluată de reclamant la suma de 250.000 RON; să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului menţionat anterior pentru perioada dintre data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la finalizarea operaţiunii de reamplasare a branşamentului RP de gaze din PE 63 medie presiune în afara terenului ce constituie proprietatea reclamantului, sau, după caz, dezafectarea acesteia şi să oblige pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 480 şi art. 483 C. civ. din 1864, art. 555, art. 588, art. 1357 şi următoarele din C. civ. din 2009.

La data de 25 octombrie 2018, reclamantul a formulat cerere de repunere în termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru obţinerea contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, Bd. x, aferentă perioadei 23.08.2011-08.10.2015.

La data de 14.10.2021, reclamantul a formulat cerere precizatoare a capătului II al cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 690.540 euro (echivalentul a 3.417.482 RON), reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pentru perioada 23.08.2011- 08.10.2018.

Pârâta C. S.R.L. a formulat întâmpinare, cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru aceasta, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1040 din 7 iunie 2023)

Solicitare privind obligarea pârâților la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de către aceştia prin încălcarea dreptului la onoare, reputaţie şi demnitate al reclamantei. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a Civilă, la data de 1 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat de către aceştia prin încălcarea dreptului la onoare, reputaţie şi demnitate, la publicarea dispozitivului hotărârii în trei ziare de largă circulaţie, precum şi pe site-urile şi în cadrul emisiunilor în care au fost săvârşite faptele delictuale, la înlăturarea tuturor articolelor, materialelor şi postărilor referitoare la reclamantă şi copiii săi minori, din spaţiul public şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La data de 16 septembrie 2019, reclamanta a formulat o cerere adiţională prin care a solicitat obligarea pârâţilor la plata a câte 10.000 euro fiecare, la publicarea, pe cheltuiala lor, a dispozitivului hotărârii în 3 ziare de largă circulaţie, respectiv D., Adevărul şi Jurnalul Naţional, să se abţină, pe viitor, de la orice acţiune de mediatizare şi denigrare a reclamantei prin orice mijloc, inclusiv prin intermediul site-urilor de socializare, de a înlătura, pe cheltuiala lor, din cadrul tuturor site-urilor web, imaginile şi filmările publice făcute în cadrul emisiunilor x, de pe x, site-ul x sau de pe orice alt site public, precum şi de pe Facebook-ul pârâţilor a tuturor imaginilor, filmelor şi comentariilor care, fiind publice, aduc, în continuare, atingere drepturilor la onoare, imagine şi reputaţie a reclamantei.

La termenul din data de 21 ianuarie 2020, reclamanta şi-a precizat cererea sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate, anume câte 50.000 euro, echivalent în RON, de la fiecare pârât.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1001 din 6 iunie 2023)

Critici ce se referă la chestiuni de fapt şi la modalitatea în care instanţele anterioare au administrat şi interpretat probele dosarului. Sancțiunea nulității recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, la data de 03.09.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate dreptul de proprietate dobândit prin accesiune imobiliară asupra imobilului construcţie, formată din două camere, bucătărie, baie, camera centralei şi anexe în suprafaţă desfăşurată construită de 182,60 mp, total valoare impunere clădire 331.066,75 RON, construcţie edificată în anul 2001, pe terenul indiviz de 330 mp din Bucureşti, str. x, menţionate în certificatul fiscal; să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului teren în suprafaţă de 330 m.p. situat în str. x, lotizarea în cote egale, potrivit cotelor succesorale, prin raportarea la poziţionarea şi amplasarea construcţiilor edificate pe teren, cu atribuirea către A. a lotului de teren aferent construcţiei edificate de acesta; stabilirea unei servituţi de trecere în favoarea reclamantului care să permită accesul acestuia la imobilul construcţie proprietatea sa.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 192, art. 980-995 C. proc. civ., art. 577 şi urm. C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 876 din 17 mai 2023)

Acțiune în vederea anulării Deciziei Consiliului Concurenţei privind constatarea încălcării dispoziţiilor din Legea concurenţei prin care reclamanta a fost sancţionată cu o amendă reprezentând 8,46% din cifra de afaceri și, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata acestei amenzi. Respingerea recursurilor ca fiind nefondate

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, în principal:

– anularea Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 77/20.12.2017 privind constatarea încălcării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi sancţionarea întreprinderilor B. S.A., A. S.R.L., C. S.R.L, Societatea D. S.A. şi E. S.A., prin care A. a fost sancţionată cu o amendă de 11.212.808,71 RON, reprezentând 8,46% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar 2016, şi, pe cale de consecinţă, exonerarea A. de la plata acestei amenzi;

– anularea Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 577/23.09.2015 prin care s-a dispus declanşarea, din oficiu, a unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei şi a art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene de către întreprinderile AEM S.A., E. S.A., A. S.R.L., B. S.A. şi C., prin împărţirea pieţei producţiei şi comercializării contoarelor electrice şi echipamentelor conexe de măsurare a energiei electrice din România şi a pieţei prestării serviciilor aferente măsurării energiei electrice din România, în perioada 2011-2015 şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 77, ca fiind emisă în baza unui ordin de investigaţie nelegal, iar, în subsidiar:

– anularea pct. 5 din Instrucţiunile Consiliului Concurenţei privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 694/2016 („Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor”) sau, în cazul în care s-ar considera că nu sunt întrunite condiţiile pentru anulare, înlăturarea acestuia de la aplicare în cazul de faţă;

– reducerea amenzii în valoare de 11.212.808,71 RON (8,46% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar 2016) impuse A. prin Decizia 77 precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1132 din 25 februarie 2022)