Solicitare în vederea dispunerii obligării pârâţilor la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate de reclamantă

• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 489 alin. (2)

Potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3503 din 15 iunie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) litera. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de fond în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de recurs, recurenții-pârâți au invocat ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă din lecturarea cererii de recurs, se constată că aceasta a invocat doar formal dispozițiile legale sus-menționate, fără a dezvolta critici care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de apel.

Astfel, instanța de fond a reținut că la data promovării acțiunii (2.04.2019) reclamanta A. era majoră, astfel că se bucură de capacitate de exercițiu deplină. În acest context, asistarea acesteia de către părinți – ceilalți doi reclamanți, nu este justificată din punct de vedere legal.

Pe de altă parte, obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale București să desemneze o comisie cu profesori de specialitate pentru a cerceta și stabili motivele pentru care la disciplina Limba Română – sesiunea de Bacalaureat 2018, în urma recorectării lucrării reclamantei A., după contestație, nota a fost scăzută cu 1,3 puncte.

În raport de acest obiect, instanța constată că nu există identitate între părinții fostei eleve și subiectele raportului juridic dedus judecății, astfel că urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a acestora cu consecința respingerii acțiunii promovate de reclamanții B. și C. ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă.

A mai reținut instanța, pe fondul cauzei, că la disciplina Limba și literatura română, reclamanta A. a obținut la teza scrisă nota 8,90, iar urmare a contestației, în urma recorectării, a obținut nota 7,60. Examenul de bacalaureat susținut de reclamantă în anul 2018, a fost desfășurat în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministrului Educației Naționale nr. 4792/2017 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat național și respectiv de dispozițiile Metodologiei Anexa 2 la Ordinul MECTS nr. 4799/31.08.2010.

Potrivit disp.art. 10 alin. (3) din OMEN nr. 4792/2017 „În cadrul etapei de soluționare a contestațiilor, după încheierea evaluării lucrărilor, notele acordate după reevaluare sunt comparate cu cele acordate în etapa de evaluare inițială. În situația în care se constată o diferență de notare mai mare de 1,5 puncte, în plus sau în minus, între nota de la evaluarea inițială și cea de la contestații, lucrarea este transmisă spre a fi reevaluată altor doi profesori evaluatori. Nota finală, ca urmare a reevaluării în etapa de soluționare a contestației, este calculată din cele 4 (patru) note, după eliminarea celor două note/valori extreme, ca media aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, a celor două note/valori centrale”, iar în conformitate cu alin. (4) nota definitivă, acordată în conformitate cu procedura menționată la alin. (1), (2) și 3 nu mai poate fi modificată și reprezintă nota obținută de candidat la proba respectivă.

Așadar, conchide instanța, în lumina textelor de lege citate, nota obținută în urma recorectării tezei scrise ca urmare a contestației, este definitivă, nemaiputând fi modificată.

Prin cererea de recurs, recurenții nu au invocat nicio critică de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, aceasta exprimându-și nemulțumirea față de soluția dată de instanța de apel, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ci a formulat critici cu privire la situația de fapt din dosar.

Or, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, iar nu doar reiterarea susținerilor părții/părților cu privire la situația de fapt ori probatoriul administrat la judecata în instanța a cărei hotărâre se atacată.

Nu se poate considera că simpla indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenți nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Sursa informației: www.scj.ro.