Lipsa dovezii interesului legitim din perspectiva unei vătămări pe care reclamantul a suferit-o prin respingerea solicitării de declasificare a Ordinului de trecere în rezervă. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informaţii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate excesul de putere şi nelegalitatea operaţiunii de secretizare (secret de stat/serviciu), prin HCM nr. 19/14.01.1972 şi dispoziţiilor interne ale pârâtului SRI emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 182/2002, a ordinului directorului SRI nr. MP 581 din 30.06.1994 şi a documentelor din dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii acestuia, obligarea pârâtului SRI să procedeze la iniţierea demersurilor şi la efectuarea operaţiunilor de desecretizare/declasificare a Ordinului directorului SRI nr. MP 581/30.06.1994 şi a înscrisurilor din componenţa dosarului administrativ ce a stat la baza emiterii acestuia (din secret, strict secret şi secret de serviciu în nesecret), obligarea pârâtului SRI, după realizarea operaţiunii de declasificare/desecretizare a documentelor anterior menţionate, la comunicarea în scris către acesta a Ordinului directorului SRI nr. MP 581/30.06.1994 şi a documentelor din dosarul administrativ ce au stat la baza emiterii ordinului şi obligarea pârâtului SRI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin precizarea la acţiune reclamantul a solicitat anularea HCM nr. 1177/04.10.1965 privind Statutul Corpului Ofiţerilor şi în raport de acest capăt de cerere a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului de trecere în rezervă nr. MP 581 din 30.06.1994, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1474 din 11 martie 2022)

Cerere privind anularea în parte a deciziei de soluţionare prin care autoritatea fiscală a dispus suspendarea soluţionării în parte a contestaţiei fiscale formulată de societate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 21.05.2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat:

– anularea în parte a deciziei de soluţionare nr. 557/16.11.2018 emisă de ANAF-DGSC şi comunicată societăţii la data de 22.11.2018, prin care autoritatea fiscală a dispus suspendarea soluţionării în parte a contestaţiei fiscale înregistrate sub nr. x/18.06.2018 formulată de societate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. f-mc 126/24.04.2018 şi împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. f-mc 68/24.04.2018 în privinţa obligaţiei fiscale constând în TVA stabilit suplimentar de plată în cuantum de 6.534.298 RON (aferent unor comisioane derulate intre B. si C.);

– obligarea pârâtei să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze conform dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 823 din 11 februarie 2022)

Critici legate de fondul cauzei, de modalitatea de interpretare a probelor în mai multe dosare avute pe rolul instanţelor, precum şi aspecte legate de cheltuielile de judecată impuse. Constatarea nulității recursului declarat

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a dispus suspendarea judecării recursului formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 301/A/2021 din 02 martie 2021 pronunţate de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019 având ca obiect revizuire, intimaţi fiind B., Casa Judeţeană de Pensii Vaslui – Casa locală de Pensii Bârlad, C., D. S.A. Sibiu, E. S.A. Bucureşti. Suspendarea a fost dispusă având în vedere lipsa părţilor la termenul din 12 octombrie 2021, legal citate şi care nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 778 din 9 mai 2023)

Acţiune în constatare având ca obiect dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiunea de 10 ani. Recurs respins ca fiind nefondat

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 26 mai 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Parohia „Sfânta Ecaterina”, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate, în principal, dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiunea de 10 ani sau, în subsidiar, prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncţiunea posesiilor, asupra terenului în suprafaţă de 80 mp, situat în Bucureşti, strada x, nr. 5, pe care se află edificată construcţia acesteia şi să se dispună efectuarea menţiunilor cuvenite în Cartea Funciară.

Pârâta Parohia „Sfânta Ecaterina” a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale, netimbrării, inadmisibilităţii şi informităţii, iar, pe fondul cauzei, a cerut respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

Reclamanta a formulat cerere modificatoare a acţiunii în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor, pretenţiile deduse judecăţii şi considerentele rămânând identice.

Tribunalul a încuviinţat cererea, de lărgire a cadrului procesual pasiv şi de modificare a acţiunii, şi a dispus introducerea în cauză a Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca pârâtă.

În cadrul întâmpinării depuse Arhiepiscopia Bucureştilor a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

Prin încheierea din 13 martie 2018 a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Arhiepiscopia Bucureştilor, au fost respinse excepţiile netimbrării şi informităţii acţiunii, invocate de pârâta Parohia „Sfânta Ecaterina” şi a fost calificată ca apărare de fond excepţia inadmisibilităţii, invocată de Parohia „Sfânta Ecaterina”.

La termenul de dezbateri din 15 mai 2018, reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ambelor pârâte.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 880 din 14 aprilie 2022)

Plângere formulată împotriva judecătorului. Neîncadrarea criticilor în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ de lege. Constatarea nulității recursului declarat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.08.2021, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., şi Inspecţia Judiciară, plângere împotriva judecătorului B. de la Tribunalul Braşov si a judecătorului C. de la Curtea de Apel Braşov.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 757 din 14 februarie 2023)

Invocarea neconstituţionalității dispoziţiilor privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Constatarea motivelor de recurs ca fiind nefondate

Revizuenta A. a formulat, în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, excepţie de neconstituţionalitate, prin care a invocat neconstituţionalitatea următoarelor dispoziţii legale:

1. Prevederile art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea 1/2011 sunt neconstituţionale faţă de prevederile art. 16, art. 41 din Constituţia României: „Desfacerea disciplinară a contractului de muncă” este sancţiunea finală, sancţiune care ia toate drepturile salariatului şi de aceea trebuie să prevadă explicit abaterile grave pentru concediere şi faptul că o eventuală concediere nu se poate aplica direct fără avertisment/sancţiuni anterioare aşa cum prevede şi art. 250 din Lg 53/2003 cf. art. 16, 41 din Constituţie. Concediera revizuentei s-a făcut fără avertisment prealabil, fără altă sancţine anterioară şi fără instruire cf. art. 250. 194(2) din Lg. 53/2003 şi fără temei de drept v art. 252 (2) lit. d) din Lg. 53/2003. A arătat că Şcoala 79 a plătit-o integral până la concediere – deci nu a existat nicio faptă ilicită în sarcina revizuentei ci doar în sarcina Şcolii 79/ISMB.

Profitând de neconstituţionalitatea Lg. 1/2011, Şcoala 79 a concediat-o pe baza ordinelor abrogate (5447/2021, 5545/2020, 6200/2020 referitor la Ordinul 5487/1494/2020 – abrogat conform art. 17 din Ordinul 3235/93/04.02.2021) deşi revizuenta a arătat că a respectat Ordinul 3235/93/04.02.2021 în vigoare care spune clar predarea „online” şi nu „sincron” – a fost obligată să predea asincron pentru grupul minoritar de 8 elevi care au fost online (cls. I F) şi a fost obligată să se concentreze pe grupul majoritar de 14 elevi care au fost fizic la şcoală: toate lecţiile le-a postat din timp pe platforma Şcolii 79 unde este „feedback” şi este la zi cu materia conform documentelor şcolare şi Lg. 1/2011. MEC a desfiinţat predarea sincron la clasele cu prezenţă fizică: „online” nu este sinonim cu „sincron”, lipsă program armonizat – ora online are 30 min de la 09:00 dar ora fizică are 40 min de la 08:10, lipsă logistică-instruire pentru predare simultană fizic+sincron cf art. 194 (2) Codul muncii. A arătat că este titulara dreptului la muncă conform art. 41 din Constituţie şi art. 267 din Lg. 53/2003, conform Deciziei 2313/19.08.2019/ISMB.

2. Prevederile art. 280 alin. (10) din Lg. 1/2011 sunt neconstituţionale faţă de prevederile art. 21 din Constituţia României, dreptul persoanei sancţionate de a se adresa justiţiei nu este garantat: art. 280 (10) din Lg. 1/2011 nu precizează termenul de soluţionare pentru contestaţia depusă conform art. 280 (8) din Lg. 1/2011 şi nici sancţiuni pentru ISMB – care tergiversează sistematic, v cazul revizuentei.

Conform art. 8 (1) din O.G. nr. 27/2002 ISMB era obligat să răspundă în 30 zile la contestaţia 5196/16.03.2021, dar ISMB cu rea-credintă a tergiversat şi abia după 15 zile a emis citaţia tardivă şi lovită de nulitate absolută. ISMB trebuia să emită citaţia de îndată ce a primit actele ca să respecte termenul legal de 30 zile. A precizat că a fost nevoită să renunţe la soluţionarea contestaţiei de către ISMB ca să nu piardă şi ea termenul de 30 zile de la comunicarea Deciziei 78/Şcoala 79, v Dec 789.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 765 din 31 martie 2022)

Încălcarea dreptului la un proces echitabil. Acţiune prin care se solicită obligarea statului la plata unei sume de bani cu titlu de satisfacţie pentru repararea prejudiciului moral, produs ca urmare a atingerii aduse demnităţii prin discriminare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 27 noiembrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că în cadrul unei proceduri judiciare desfăşurate în faţa instanţelor române i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la nediscriminare garantate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, interpretat separat sau combinat cu art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenţie, art. 14 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile şi politice; obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000.000 euro (echivalentul în RON la data plăţii efective) cu titlu de satisfacţie pentru repararea prejudiciului moral produs ca urmare a atingerii aduse demnităţii sale prin discriminarea la care a fost supus în raport cu alţi justiţiabili aflaţi în situaţii identice sau similare.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6, art. 13, art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 41 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 paragraf 3 lit. a), b) şi c), art. 14, art. 26, art. 16 din Pactul Internaţional de la New York din 1966 privind drepturile civile şi politice, art. 11, art. 20 şi art. 21 alin. (3), art. 52 alin. (3) din Constituţia României, art. 96 alin. (1), alin. (3) lit. b), alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1357 şi următ. din Noul C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 518 din 16 martie 2022)

Invocarea excesului de putere raportat la refuzul de emitere a unui ordin cu caracter normativ. Respingerea recursului ca fiind nefondat

Reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu cererea având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea şi publicarea ordinului de aprobare a listei trimestriale a medicamentelor de tip I, II, III conform art. 37 din O.U.G. nr. 77/2011 modificată prin Legea nr. 53/2020 pentru trimestrul I 2020, cu includerea medicamentelor B. în categoriile tip I şi tip III în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 827 din 27 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârât Ministerul Sănătăţii, ca nefondată.

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 733 din 13 februarie 2023)

Condiții privind declanşarea mecanismului de exercitare a recursului. Indicarea motivelor pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate

Prin încheierea din 17 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2021, în aplicarea dispoziţiilor art. 210 alin. (1) C. proc. civ., a fost disjuns petitul nr. 3 al cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri şi a fost format un nou dosar, nr. x/2021, având ca obiect uzucapiune revizuire fond, în care are calitate de revizuent A., intimată fiind Comuna Cristian prin Primar.

Prin sentinţa civilă nr. 8579 din 15 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 33/S din 24 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în favoarea Curţii de Apel Braşov.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022)

Cerinţa motivării recursului. Formularea criticilor de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Constatarea nulității recursului declarat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 30 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul CREDIDAM a chemat în judecată societatea A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la:

– plata sumei de 2590.50 RON (la care se adaugă TVA)/3082.70 RON (cu TVA inclus) înmulţit cu 3 (7771.50 RON/9248.09 RON), ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.12.2019, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unităţile nedeclarate la CREDIDAM;

– plata sumei de 1574.03 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 31.01.2020, conform dispoziţiilor Deciziei ORDA nr. 10/2016 şi Deciziei ORDA nr. 120/2016 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru sumele de la punctul 1 al acţiunii;

– obligarea pârâtei să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1.166, art. 1.349 şi urm. C. civ., art. 162 lit. b) şi c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Decizia ORDA nr. 10/2016, pct. 1, 3.4, 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016 actualizată cu Decizia ORDA nr. 60/2019.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2159 din 8 noiembrie 2022)

Învestirea instanţei de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea refuzului nejustificat al pârâtului şi acordarea dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României. Respingerea apelului ca inadmisibil

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal., reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea refuzului nejustificat al pârâtului şi acordarea dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României, fiind îndeplinite condiţiile legale.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1418 din 10 martie 2022)

Critici privind încheierea de conexare a cererii de anulare a ordinului care formează obiectul dosarului, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură. Recurs nefondat

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 august 2018, sub nr. x/2018 (disjunsă din dosarul nr. x/2018), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea în parte a Ordinului comun nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 privind recalcularea şi actualizarea pensiilor militare emis de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază şi obligarea pârâţilor la punerea în acord a dispoziţiilor Ordinului cu dispoziţiile art. 2 lit. a) şi b), art. 28, 60, 109, 110 şi 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne, Casa Sectorială de Pensii a MAI şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa a solicitat:

– anularea Ordinului nr. 31/2016 al Ministrului Afacerilor Interne, respectiv a procedurii de recalculare a pensiilor militare de stat, aprobată prin acest ordin;

– obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa să modifice „Situaţia soldelor lunare realizate la funcţia de bază, actualizate” pe care a trimis-o Casei Sectoriale de Pensii din cadrul MAI pentru recalcularea pensiei reclamantului şi să includă în aceasta toate sporurile impersonale, care se acordă funcţiei de locţiitor şef de inspectorat conform legilor salarizării poliţiştilor, în vigoare la 01.01.2016;

– obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul şi a sporurilor impersonale care, conform legislaţiei salarizării personalului din poliţie se aplică funcţiei de locţiitor al şefului Inspectoratului de Poliţie la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, iar drepturile astfel stabilite, să intre în plată începând cu data de 01.01.2016;

– în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1156 din 28 februarie 2022)

Acţiune în constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată. Anularea recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, la 5 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că a dobândit prin efectul prescripţiei achizitive dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, strada x, nr. 16, în suprafaţă de 312 m.p., şi asupra unei părţi din construcţia edificată pe acest teren, compusă dintr-o baie şi o bucătărie, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 895 din 14 aprilie 2022)

Cerinţa motivării recursului. Formularea criticilor de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată

Prin încheierea din 15 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, suspendarea recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 43 din 19 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul B., în cauza având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 965 din 5 mai 2022)

Termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea. Depăşirea termenului legal

Prin decizia civilă nr. 307/2021 din 12 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost constatat perimat recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 2934 pronunţată la 28.10.2019 de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, contestatorul a susţinut că a formulat prezenta cale de atac întrucât nu a avut avocat să îl reprezinte „la procesul pe care l-a pierdut”.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 947 din 4 mai 2022)

Nepronunţarea instanței cu privire la întreg probatoriul administrat şi neindicarea motivelor pentru care a înlăturat probele solicitate de către reclamantă, prin care acesta dorea să dovedească temeinicia acţiunii. Admiterea recursului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017, la data de 05 septembrie 2017, reclamanta Episcopia Romano-Catolica de Timisoara în contradictoriu cu pârâtele Comisia Speciala de Retrocedare a Bunurior Imobile şi Municipiul Timisoara prin Primar a solicitat instanţei de judecată anularea Deciziei nr. 7160/21.07.2017 drept nefondata, constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, anterior naţionalizării, privitor la imobilul înscris iniţial in CF. nr. x Timişoara, situat in Timişoara, str. x si Piaţa Huniade nr. 2, dezmembrat ulterior pe cheltuiala reclamantei in vederea retrocedării a cel puţin a uneia dintre cele doua construcţii identificate in CF. x Timişoara, retrocedarea construcţiei situata pe str. x, clădire nefuncţională, goala si situata lângă Biserica Romano – Catolica Cetate.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 542 din 1 februarie 2022)

Verificarea întrunirii cerinţelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Verificarea limitelor libertăţii de exprimare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti- sectia a IV-a civilă, în data de 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, constând în vătămarea dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie, produs prin publicarea unor comentarii defăimătoare la adresa reclamantului pe site-ul (blogul) www.x.com, pe care pârâta îl deţine şi administrează; obligarea acesteia la retragerea comentariilor defăimătoare cu privire la reclamant, publicate pe site-ul www.x.com şi la publicarea hotărârii judecătoreşti, definitive, pronunţată în cauză pe site-ul www.x.com.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 774 din 6 aprilie 2022)

Încălcarea garanţiilor constituţionale privitoare la libertatea de exprimare şi libertatea presei. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 408 din 17.10.2018 emisă de pârât, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 11.03.2019, Curtea de apel a dispus, în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză în calitate de intervenienţi a numiţilor B. şi C., pentru motivele expuse în încheiere.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 369 din 26 ianuarie 2022)