Încălcarea garanţiilor constituţionale privitoare la libertatea de exprimare şi libertatea presei. Respingerea recursului ca nefondat

• NCPC: art. 488 alin. (1)
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 408 din 17.10.2018 emisă de pârât, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 11.03.2019, Curtea de apel a dispus, în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților B. și C., pentru motivele expuse în încheiere.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 369 din 26 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul, Înalta Curte reține că acesta nu este fondat.

Astfel, din conținutul monologului redat nu rezultă în niciun fel faptul că acesta ar fi un „pamflet”.

A utiliza acest subterfugiu în cadrul anumitor emisiuni, nu doar acesta, pentru a eschiva răspunderea pentru afirmațiile ce se fac în aceasta, nu poate fi acceptat.

După cum pertinent a subliniat și judecătorul fondului, sancțiunea ce a fost aplicată a pornit de la „discursul de ură” (instigator la ură etnică)din cadrul emisiunii, este adevărat, pentru o faptă care, reală fiind, ar fi trebuit să fie supusă unei sancțiuni și aceasta.

Neinsistând, precum nici recurenta nu o face, asupra conținutului concret al afirmațiilor, un alt aspect în analiză este cel al încălcării garanțiilor constituționale privitoare la libertatea de exprimare și libertatea presei.

Or, nici acest aspect nu poate fi reținut nedovedindu-se o încălcare din partea autorităților a acestei libertăți, mai mult sancțiunea nevenind din partea Consiliului Național al Audiovizualului.

Nici jurisprudența CEDO invocată de către recurent nu poate avea relevanță întrucât acesta nu a expus informații de vreun interes public, ci observații strict personale.

De altfel, cum a subliniat și judecătorul fondului exercitarea libertății de exprimare, conform art. 10 alin. (2) din Convenție Europeană a Drepturilor Omului, „comportă îndatoriri și responsabilități, putând fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru protecția moralei sau a reputației altora”. Astfel, libertatea de exprimare nu este un drept absolut, exercitarea sa putând fi îngrădită pentru protejarea demnității persoanei.

În aceste condiții în raport de motivele invocate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs:

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte în conformitate cu art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.