Cesiunea părţilor sociale. Nemulţumiri privind modul în care instanţa de apel ar fi interpretat actul juridic dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 28.11.2016, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi Oficiul de Stat Pentru Invenţii şi Mărci solicitând anularea înregistrării mărcii „C.” înregistrată sub nr. M2014/007234, cu data de depozit 22.10.2014 şi data de acordare 24.03.2014, pentru clasa 43 – servicii de alimentaţie publică; servicii de cazare temporară, al cărei titular este pârâtul B., precum şi obligarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci să radieze marca din Registrul Naţional al Mărcilor – R.N.M., deoarece înregistrarea a fost făcută cu rea-credinţă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 413 din 22 februarie 2019)

Posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale. Necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motiv pentru care, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea acesteia şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar rejudecarea procesului şi respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Dispoziţia obligatorie nr. 263587/6003/18.12.2018.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 294 din 22 ianuarie 2020)

Operaţiuni de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială și brevetele de invenţie. Respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate și inadmisibile

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 12.12.2014, sub nr. dosar x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA – Sucursala Rovinari, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor ce i se cuvin ca urmare a folosirii de către aceasta a Realizării tehnice denumită „Branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW” al cărei coautor este, pe perioada decembrie 2011 – 26 iunie 2014, corespunzător cotei de contribuţie la realizarea acesteia, respectiv de 50%, suma actualizată cu indicele de inflaţie de la data datorării şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 323 din 15 februarie 2019)

Cazuri bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente. Cerere privind dispunerea suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 263587/6007 din 18.12.2018.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 22 ianuarie 2020)

Contract de finanţare. Solicitare de introducere în buget a TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor eligibile. Modificare a bugetului. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, la data de 06.02.2017, reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu Organismul Intermediar POSDRU- Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea actului administrativ cu numărul x/25.07.2016 prin care se răspunde cu privire la depunerea de către Beneficiarul Universitatea din Craiova a actului adiţional nr. x, în cadrul proiectului x, înregistrat la OIPSDRU MENCŞ cu nr. x/19.07.2016 şi a actului administrativ cu numărul x din 8.08.2016, prin care se respinge contestaţia înregistrată la Universitatea din Craiova sub nr. x din 29.07.2016;

2. obligarea pârâtei la încheierea actului adiţional nr. x privind introducerea în bugetul proiectului a TVA nedeductibilă aferentă cheltuielilor eligibile efectuate, în sumă totală de 12.457,85 RON, defalcată după cum urmează: Universitatea din Craiova – 8.904,40 RON, Universitatea din Bucureşti – 1.124,12 RON, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – 2.429,33 RON.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 265 din 21 ianuarie 2020)

Încadrarea soţilor în noţiunea de asociaţi. Obligaţia de înregistrare în scop de TVA la nivelul familiei. Asociere în scopuri comerciale

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 aprilie 2016, sub nr. x/2015, urmare declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. 268/7.03.2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu – Inspecţie Fiscală anularea deciziei de impunere nr. x din 19.07.2011, a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 19.07.2011, a deciziei nr. 656 din 14.04.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 152 din 15 ianuarie 2020)

Procedura de negociere în vederea încheierii unui act adiţional la contractul de achiziţie publică. Imposibilitatea atribuirii contractului de achiziție publică altui operator economic decât cel care a executat contractul iniţial

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 120 din 14 ianuarie 2020)

Intervenientul accesoriu. Justificarea unui interes propriu. Formularea cererii de intervenţie accesorie

Dispozițiile art. 61 – 64 C.proc.civ. se întregesc cu celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată distinct prin normele procedurale menționate.

Astfel, dispoziţiile art. 32 C.proc.civ., care prevăd condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile. În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C.proc.civ. impune ca „interesul să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”. Prin urmare, condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 52 din 17 ianuarie 2019)

Obligarea pârâtului la emiterea unui alt ordin de salarizare. Principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi. Recurs respins ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20.07.2017, reclamanta A., judecător în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o contestaţie împotriva Ordinului 1474/C/2017 emis de Ministerul Justiţiei, solicitând în contradictoriu cu Curtea de Apel Targu- Mureş anularea în parte a acestuia, în ceea ce priveşte data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată, obligarea la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 + 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 + 10% RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4425 din 17 septembrie 2020)

Critici cu privire la modalitatea de apreciere a probatoriului de către instanţa de apel. Încuviinţarea administrării probei testimoniale. Constatarea recursului ca fiind nul

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 10 mai 2017 pe motivul leziunii şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3587 din 07 noiembrie 2018, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2133 din 20 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţie materiale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte; a constatat invit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a înaintat dosarul Curţii de Apel Ploieşti, ca instanţă competentă să-l soluţioneze.

Prin sentinţa nr. 4 din 17 ianuarie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2218 din 26 octombrie 2021)

Gestionarea resurselor umane din sistemul judiciar. Soluționarea cererii de transfer. Verificarea concomitentă şi comparativă a criteriilor referitoare la vechimea la instanţa de la care provine solicitantul

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2019 sub nr. x/2019 reclamanta A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 148/22.01.2019 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi acordarea transferului la Curtea de Apel Craiova.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4553 din 22 septembrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Rolul judecătorului în aflarea adevărului. Analiză prin raportare la principiile fundamentale ale procesului civil: principiul imparțialității instanței, principiul contradictorialității, al disponibilității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților. 2) Dovedirea situației de fapt fiscale. Caracterul de mijloc de probă al corespondenței electronice. Limitele în care instanța de recurs poate analiza, în contextul procedural oferit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. porc civ, criticile de recurs vizând aspecte ce țin de probatoriul cauzei

1) Rolul judecătorului nu este acela de a dispune, din oficiu, administrarea de probe, ci acela ca, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, să afle adevărul, păstrându-și imparțialitatea. Intervenția instanței în alte împrejurări ar echivala cu substituirea părții în efectuarea unui act procedural, cu încurajarea atitudinii culpabile a părții căreia îi revine sarcina probării pretențiilor, ceea ce ar avea drept consecință ruperea echilibrului procesual, printr-o atitudine părtinitoare a instanței, de natură a defavoriza și prejudicia cealaltă parte din proces.
Față de conținutul art. 254 alin. (5) NCPC, în lipsa caracterului imperativ al dispozițiilor acestui articol, este lăsat la aprecierea instanţei, în cadrul cercetării judecătoreşti pe care o efectuează, să solicite experţilor să lămurească sau să completeze expertiza. În aceste condiții, faptul că judecătorul cauzei nu a dispus din oficiu completarea raportului de expertiză nu poate fi reținută ca o încălcare a principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului.
2) Corespondența electronică (e-mail) a contribuabilului reprezintă, în înțelesul art. 55 alin. (1) și (2) Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 265 Cod procedură civilă, un mijloc de probă care atestă situația de fapt fiscală, în considerarea faptului că prestarea efectivă a serviciilor, precum şi scopul acestor servicii, reprezintă fapte juridice ce pot fi dovedite prin orice mijloace de probă prevăzute de lege.
În condițiile în care prima instanță nu a aplicat aceste dispoziții legale în sensul înlăturării corespondenței electronice din probatoriul cauzei, ci dimpotrivă, analizând conținutul emailurilor din punct de vedere probator, a constatat că acestea nu fac dovada faptului juridic invocat (efectivitatea şi realitatea prestării serviciilor), motivul de recurs vizând nelegalitatea soluției primei instanțe prin raportare la probele propuse de parte nu poate fi primit.

(ICCJ, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3151 din 2 iunie 2022)

Obligarea pârâtei la plata remuneraţiei unice echitabile datorate producătorilor de fonograme pentru utilizarea prin radiodifuzare a fonogramelor sau a reproducerilor acestora. Trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 23 decembrie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din Romania a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând repararea prejudiciului cauzat U.P.F.R., constând în remuneraţia unică echitabilă, începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi până în prezent, precum şi a TVA-ului aferent, actualizată cu rata inflaţiei, a penalităţilor de întârziere aferente, iar, în subsidiar, a daunelor materiale, la predarea play-listurilor, obţinerea licenţei neexclusive, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1992 din 5 octombrie 2021)

Sentinţă nelegală rezultată din interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale prin raportare la situaţia de fapt greşit reţinută în conformitate la temeiul de drept. Recurs respins ca nefondat

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârât Ministerul Educaţiei Naţionale – Directia Generală Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat anularea anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.12.2015 prin care a fost stabilită o creanţă în sarcina sa de 209435,18 RON, a deciziei OIPOSDRU nr. 671/16.03.2016 şi suspendarea executării procesului-verbal contestat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4747 din 30 septembrie 2020)

Solicitarea anulării deciziei de respingere a contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2016 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. „B.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea deciziei de respingere a contestaţiei (necomunicată) şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.11.2015 la Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol, referitor la sprijinul financiar aferent campaniei 2011, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5398 din 8 octombrie 2020)

Nerespectarea clauzelor contractuale referitoare la îndeplinirea tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, conform Contractului de Finanţare. Respingerea recursului ca neîntemeiat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.10.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei nr. FN/21.04.2017 înregistrată la AFIR sub nr. x/21.04.2017 prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 1.03.2017, privind proiectul x/17.02.2014 Cod contract PNDR 2007 -2013, x/17.02.2014 Cod contract PNDR 2014 – 2020, denumire „Instalarea tânărului fermier B.” şi admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5123 din 14 octombrie 2020)

Solicitarea anulării unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ. Data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluţionarea cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 august 2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1353/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industria alimentară, în privinţa atestării dreptului de proprietate al B. S.A., secţia Marghita, ca fiind netemeinic şi nelegal.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3580 din 10 iunie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Anularea unui contract de leasing financiar. Vicierea consimțământului prin dol. Schimbarea de către reclamant a elementului material din structura dolului. Consecințe din perspectiva dispozițiilor art. 478 alin. (3) NCPC

Schimbarea de către reclamant, pe parcursul derulării litigiului în fața instanțelor de fond, inclusiv prin cererea de apel, a elementului material din structura dolului, care a constat, iniţial, într-o inacţiune (fapt omisiv sau conduită negativă) şi a devenit, ulterior, o acţiune frauduloasă (fapt comisiv sau conduită pozitivă), reprezintă o veritabilă schimbare a temeiului juridic al acţiunii, prohibită de prevederile art. 478 alin. (3) C. proc. civ. În acest context, instanţa de apel nu avea obligaţia de a răspunde acelor argumente care reprezentau, în esenţă, o modificare inadmisibilă a unui element esenţial al judecăţii, nefiind îndeplinite, în această situație, cerințele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1621 din 22 sempembrie 2020)